2024. TURNATORII DE IERI, POLITICIENII DE ASTAZI.
Crin Antonescu nu a fost singurul turnator la Securitate.
El avea o concurenta acerba in aceasta activitate prolifica, ce i-a asigurat viitorul luminos, politician si somer de lux, fiind inconjurat de o pleiada intreaga de asemenea „magnifici” care au distrus oameni, cariere si destine.
Dintre cei care au excelat in asemenea virtuti, specifice fostului socialism-comunism si actualului neocomunism-progresism, regasim, in politica, unde altundeva, pe cei care si-au pastrat acele însușiri fundamentale psihice-morale, care se manifestă în modul de comportare, în idei și în acțiuni (este vorba despre caracter), zdrobind fara nicio remuscare oameni, valori si principii.
In acest sens, la presiunile exercitate de anumite elemente interesate, din politica, mass-media etc., prin „bunatatea” Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, ii regasim, deocamdata intr-un numar foarte scazut, pe cei care au afectat vietile a mii si mii de oameni.
Turnatorii de ieri, politicienii de astazi nu au avut nici cea mai mica greata in a-si distruge cunostintele, prietenii si apropiatii, fiind adeptii unui individualism feroce, limitat la „dupa mine potopul!”, „mai bine sa moara ma-sa, decat mama!”, „sa moara capra vecinului!” sau „mie sa-mi fie bine, celilalti……duca-se!”.
In continuare, sa citim numele „binefacatorilor” neamului romanesc:
– Traian Basescu, agent și colaborator al securității, care a făcut poliție politică, confirmat ca turnător prin verdictul definitiv al ÎCCJ;
–Dan Voiculescu, politician, om de afaceri, fost senator PC;
–Monica (Mona) Muscă, profesor, deputat PNL, politician;
–Francisc Bárányi, deputat UDMR, ministru al Sănătății;
-Marcian Bleahu, profesor universitar doctor, politician, senator MER;
–Liviu Câmpanu, deputat și senator PNL;
-Mihai Darie, fost ofițer al Securității, consilier, membru PSD al Consiliului Județean Botoșani;
–Laszlo Fazakaș, deputat UDMR;
–Mircea Ionescu Quintus, scriitor-membru al Uniunii Scriitorilor din România, avocat în Baroul Prahova, politician (fost președinte al Partidului Național Liberal), veteran de război cu gradul de maior; in prezent decedat;
-Sergiu Lungu, primar la Dorohoi;
-Andrei Marga, politician, colaborator al securității, a făcut poliție politică, confirmat prin Sentința definitivă nr. 3507/2014;
–Ilie Merce, fost ofițer al Securității, deputat PRM;
–Petre Naidin, deputat PDSR;
–Mircea Negrău, deputat PNȚCD;
-Mihai Negură, membru PDL al Consiliului Județean Neamț;
–Alexandru Paleologu, scriitor, eseist, critic literar, diplomat, om politic;
-Manole Pavel, membru PDL al Consiliului Județean Vâlcea;
–Octavian-Claudiu Radu, deputat al Alianței DA;
–Emil Roman, deputat PUNR;
–Ioan Aurel Rus, preot ortodox, politician, senator PRM;
-Tudor Stafie, primar la Huși;
-Gheorghe Stoica, consilier local PSD, la Constanța;
–Ștefan Tcaciuc, deputat al Uniunii Ucrainenilor din România;
-Marius Ursaciuc, primar la Gura Humorului;
–Dan Dumitru Zamfirescu, deputat PRM, europarlamentar;
–Andrei Zeno, fost ofițer al Securității, deputat PRM.
Credeti ca acestia sunt toti ticalosii Romaniei care ne-au transformat viata intr-un calvar? Nici pe de parte. In acest sens, putem vorbi si despre domnul ilegalist, ca pe vremea comunistilor, KLAUS WERNER IOHANNIS, si magariile sale in ale traficului de persoane. Veti intreba, cand? Raspuns: pe vremea comunistilor. Sub obladuirea cui ? A Securitatii, normal.
Cariera lui Mircea Geoană și Relațiile cu Securitatea.
Contextul familial și influențele timpurii.
Mircea Geoană, figura proeminentă a politicii românești, își are originile într-o familie cu legături strânse cu fostul regim comunist. Tatăl său, generalul Ioan Geoană, a jucat un rol semnificativ în perioada turbulentă a Revoluției din decembrie 1989, fiind implicat în acțiuni de manipulare a opiniei publice și a evenimentelor de atunci.
Conform fostului procuror militar Dan Voinea, generalul Ioan Geoană a orchestrate o diversiune menită să creeze panică în București, susținând existența unor teroriști care amenințau stabilitatea națională.
Această implicare în evenimentele din 1989 a avut consecințe directe asupra carierei lui Mircea Geoană. După revoluție, Ion Iliescu, liderul de atunci al României, l-a numit pe Geoană în Ministerul Afacerilor Externe (MAE), considerându-l un aliat valoros datorită relațiilor stabilite de tatăl său și a serviciilor aduse în perioada de tranziție.
Rolul lui Ioan Geoană în 1989 și consecințele politice.
Rechizitoriul întocmit de procurorii militari care au investigat evenimentele din decembrie 1989 a scos la lumină detalii importante despre acțiunile diversioniste și despre implicarea lui Ioan Geoană.
Conform documentelor, acest fenomen a fost unic în istoria României prin complexitatea și amploarea sa, iar cercetările au relevat aspecte esențiale privind mecanismele de acțiune și persoanele implicate. Unii istorici și analiști au concluzionat că generalul Geoană a acționat ca un agent de influență, protejând regimul lui Ceaușescu în ultimele sale zile.
Astfel, cariera lui Mircea Geoană a fost marcată de această moștenire. De la începuturile sale ca referent în MAE, el a avansat rapid, având un parcurs profesional ascendent care l-a propulsat în funcții de vârf. Faptul că a fost numit ambasador al României în Statele Unite în anii ’90 este adesea atribuit nu doar abilităților sale diplomatice, ci și sprijinului pe care l-a avut din partea structurii politice de la acea vreme.
O ascensiune meteorică în diplomație.
Mircea Geoană a reușit să își construiască o carieră diplomatică impresionantă, avansând rapid prin diferite funcții. Potrivit memoriilor fostului consilier prezidențial Eugen Mihăescu, Geoană a fost descris ca având un talent deosebit în a naviga prin lumea complexă a politicii internaționale. În primele zile ale mandatului lui Iliescu, el a fost numit referent și, în scurt timp, a ajuns să ocupe poziții-cheie în MAE.
Evoluția sa a fost, de asemenea, influențată de relațiile personale și de afaceri pe care le-a dezvoltat. Alfred Moses, fost ambasador al SUA în România, a avut un rol important în cariera lui Geoană, facilitând accesul acestuia la rețele internaționale de influență. Această conexiune s-a dovedit a fi benefică pentru Geoană, deschizându-i uși către oportunități pe care alții nu le-ar fi avut.
Legăturile cu mediile internaționale.
În 1996, Mihăescu a relatat o întâmplare revelatoare care subliniază conexiunea dintre familia Geoană și mediile internaționale. Când a vizitat o librărie din New York, a descoperit un capitol dedicat României într-o carte care trata despre emigrarea evreiască. Autorul menționa o întâlnire cu Nicolae Ceaușescu, care a evitat să discute despre aspectele financiare legate de emigrarea evreilor, delegând responsabilitatea altora. Generalul Ioan Geoană a fost prezent la acea întâlnire, iar fiul său, adolescent pe atunci, ar fi putut fi expus la aceste medii influente, care ulterior au modelat cariera sa politică.
Perspective critice și controverse.
Cu toate acestea, ascensiunea lui Mircea Geoană nu a fost lipsită de controverse. Mulți critici subliniază că legăturile sale cu Securitatea și trecutul său familial ar putea influența percepția publicului asupra sa. Istoricul Corvin Lupu a declarat că tatăl lui Geoană a fost legat de structuri de putere din cadrul Securității și că aceste conexiuni l-au ajutat pe fiul său să își construiască o carieră politică solidă. El a subliniat că Mircea Geoană nu putea aspira la funcții înalte fără a beneficia de moștenirea și influența tatălui său.
Concluzii.
Cariera lui Mircea Geoană este un exemplu complex de cum legăturile familiale și influențele istorice pot modela parcursul profesional al unei persoane. În ciuda realizărilor sale diplomatice, controversa legată de trecutul său și de relațiile cu fostul regim comunist continuă să fie un subiect de dezbatere în rândul analiștilor și al opiniei publice. Astfel, povestea lui Geoană ilustrează nu doar ambiția și talentul individual, ci și impactul profund al contextului istoric și familial asupra carierei politice.
Dosarul Nicușor Dan: Conexiunea cu interesele Securității și ale mafiei ruse!
Relația controversată cu Matei Păun și legătura cu interesele mafiei ruse!
Unul dintre cele mai toxice și controversate episoade din cariera publică a lui Nicușor Dan privește legătura sa directă cu Matei Păun, afacerist controversat cu conexiuni în spațiul estic, în special în Belarus și Rusia.
Începând din anul 2020, când Nicușor Dan candida din postura de „independent” susținut de Partidul Național Liberal și Uniunea Salvați România Plus, campania sa a fost coordonată din umbră de acest om de afaceri, descris de presă ca fiind un personaj cu agende ascunse și cu interese economice în regiuni dominate de regimuri autoritare.
Cine este Matei Păun?
Matei Păun este fondatorul băncii de investiții B.A.C. (Balkan Advisory Company) și, potrivit rapoartelor presei de investigație, a intermediat multiple tranzacții cu companii rusești și din Belarus, în special în domeniul energetic și al infrastructurii.
Potrivit adevărul.ro și Digi24, Păun a avut legături comerciale cu regimul Lukașenko prin contracte obscure, iar firmele lui au acționat ca punți financiare între companii est-europene sancționate de Uniunea Europeană și parteneri din Occident.
Strategul din Culise. Implicarea în Arena Politică Românească!
Intrarea lui Matei Păun în sfera politică este strâns legată de figura lui Nicușor Dan, matematicianul devenit activist civic, fondator al Uniunii Salvați Bucureștiul (U.S.B.) și, ulterior, al Uniunii Salvați România (U.S.R.).
Parteneriatul cu Nicușor Dan și geneza Uniunii Salvați România!
Conform relatărilor, Păun și Nicușor Dan s-au cunoscut în jurul anului 2012, prin intermediul unor prieteni comuni. Impresionat de platforma anti-corupție a lui Nicușor Dan, Păun s-a oferit voluntar să îl sprijine în campaniile sale.
Momentul de vârf al acestei colaborări a fost în 2016, când Nicușor Dan a candidat pentru a doua oară la Primăria Bucureștiului, iar Uniunea Salvați Bucureștiul, transformat ulterior în Uniunea Salvați România, a participat la alegerile parlamentare.
Matei Păun a ocupat funcția de director de campanie pentru Uniunea Salvați Bucureștiul / Uniunea Salvați România, coordonând logistica și strategia acestui partid bolșevic nou apărut.
Performanța electorală a Uniunii Salvați România din acel an a fost o surpriză: Nicușor Dan s-a clasat pe locul al doilea în cursa pentru primăria Capitalei, iar partidul a obținut aproximativ 9% din voturi la nivel național în alegerile parlamentare din decembrie 2016.
Rolul în campania din 2016 și controversele interne!
Cu toate acestea, rolul lui Păun nu a fost lipsit de controverse în interiorul tânărului partid. La sfârșitul anului 2016, Sergiu Moroianu, membru al Uniunii Salvați România și soțul liderului de partid Clotilde Armand, l-a acuzat public pe Matei Păun că a condus o campanie defectuoasă și că a prejudiciat imaginea Uniunii Salvați România.
Într-o postare pe Facebook, Moroianu a susținut că Păun a “asociat imaginea Uniunii Salvați România cu activiștii L.G.B.T.Q plus și cu George Soros”, în loc să distanțeze partidul de Soros, așa cum cereau adversarii, sugerând chiar că Păun ar fi fost susținut de Organizațiile NonGuvernamentale legate de Soros.
De asemenea, Sergiu Moroianu s-a plâns că Matei Păun nu și-a prezentat partidului Curicullum Vitae, declarația de avere și sursele de venit. Nicușor Dan a respins acuzațiile lui Moroianu ca fiind false și similare propagandei rivalilor, iar conducerea Uniunii Salvați România l-a exclus, în cele din urmă, pe Moroianu pentru ieșirea sa.
Acest episod a evidențiat tensiunile timpurii din cadrul Uniunii Salvați România între strategii de campanie și unii membri nemulțumiți de imaginea și alianțele partidului.
În perioada campaniei din 2020, Matei Păun a fost implicat în gestionarea finanțării campaniei lui Nicușor Dan, precum și în promovarea online prin firme precum Getica O.O.H. și alte entități din zona de media digitală. Atunci, presa a atras atenția că Păun nu era un simplu strateg de imagine, ci un personaj cu o influență directă asupra deciziilor politice și administrative luate de candidatul Nicușor Dan.
Înaintea cursei prezidențiale din 2024–2025, Nicușor Dan, candidând ca independent, s-a bazat din nou pe sfaturile lui Matei Păun. Acesta nu a avut un titlu oficial în campanie, dar relatările din presă și fotografiile de la începutul anului 2025 îl arătau întâlnindu-se frecvent cu Nicușor Dan, indicând că era un consilier informal cheie.
De exemplu, publicațiile de presă au difuzat multiple imagini cu Matei Păun însoțindu-l pe Nicușor Dan în momente esențiale, cum ar fi depunerea candidaturii, în ciuda faptului că Nicușor Dan a minimalizat inițial interacțiunile lor.
Nicușor Dan a recunoscut că Matei Păun a ajutat la asigurarea publicității outdoor și a oferit contribuții strategice, descriindu-l ca pe un prieten al cărui sfat l-a solicitat ocazional. Totuși, pe măsură ce campania prezidențială a lui Nicușor Dan a luat amploare, afacerile și declarațiile anterioare ale lui Păun au devenit subiect de intensă examinare și atacuri politice, în special din partea oponenților lui Dan.
Când relația a ieșit la iveală, Nicușor Dan a refuzat să ofere explicații clare cu privire la natura colaborării. A afirmat că „nu este prieten cu Păun”, dar nu a negat implicarea acestuia în campania electorală.
Mai mult, a apărat dreptul acestuia de a fi implicat în strategii electorale, în ciuda semnalelor de alarmă trase inclusiv de partenerii din Partidul Național Liberal și Uniunea Salvați România, care au cerut distanțarea de orice influență suspectă.
Pericol de securitate națională?
Un raport din 2024 al unei instituții academice din cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I” a analizat vulnerabilitățile de securitate în administrațiile locale și a clasificat relația dintre Nicușor Dan și Matei Păun drept „factor de risc mediu spre ridicat”.
Acest document, inclus neoficial într-o dezbatere parlamentară, subliniază faptul că persoanele cu acces la fluxurile de date, finanțare și infrastructură publică urbană trebuie să fie evaluate în raport cu riscurile de securitate cibernetică și economică.
Mai grav, în 2022, una dintre firmele asociate indirect lui Matei Păun a fost implicată într-o investigație europeană privind transferuri ilicite de fonduri în legătură cu proiecte energetice cu capital rusesc.
Deși Nicușor Dan a evitat orice comentariu public pe această temă, poziționarea sa ambiguă a creat suspiciuni privind vulnerabilitatea la influențe externe, într-un moment de tensiune geostrategică majoră între Alianța Nord-Atlantică și Federația Rusă.
Dubla măsură: suveranismul penalizat, dar relațiile estice tolerate!
În contrast izbitor, Nicușor Dan a fost perceput de unii ca un „neprihănit politic”, în timp ce orice tentativă de afirmare a suveranității naționale de către alte figuri publice, cum ar fi George Simion sau Călin Georgescu, era rapid stigmatizată ca „putinistă” sau „antioccidentală”.
Acest dublu standard evidențiază ipocrizia sistemului politic și a presei de casă, care au tolerat în tăcere o relație periculoasă între un primar de capitală Euro-Atlantică și un afacerist cu legături discutabile în Est.
Cu toate acestea, Nicușor Dan a fost ferit de anchete parlamentare, audieri în comisii de specialitate sau sancțiuni administrative, într-o complicitate tăcută între guvernele național-liberale, haștag rezist și sistemul instituțional care închide ochii la faptele „celor convenabili”.
Trecutul care nu trece!
Într-o țară în care dosarele Securității comuniste sunt deseori îngropate sau cosmetizate, cazul lui Nicușor Dan rămâne în zona gri, între suspiciune rezonabilă și tăcere convenabilă.
De-a lungul anilor, mai mulți jurnaliști și surse independente au ridicat semne de întrebare privind posibila colaborare cu fosta Securitate, sens în care jurnalistul Sorin Roșca Stănescu a prezentat un raport oficial, redactat de către un ofițer din cadrul Securității Municipiului București, din care reiese cu claritate colaborarea dintre Nicușor Dan și instituția Securității.
Iar tăcerea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, instituție parazitată politic, alimentează și mai mult bănuiala că anumite dosare au fost fie distruse, fie ținute la sertar.
La baza acestor suspiciuni stau mai multe fapte și declarații contradictorii!
Într-un interviu din 2012 pentru HotNews, întrebat frontal dacă a colaborat cu Securitatea, Nicușor Dan a evitat răspunsul tranșant, invocând faptul că era „prea mic în 1989”.
O afirmație ușor ridicolă, având în vedere că avea deja 20 de ani în momentul Revoluției și era un student cică strălucit la Matematică, exact tipologia preferată de fosta Securitate pentru recrutare. Mai mult, era elev la Liceul „Radu Negru” din Făgăraș, oraș cu o activitate puternică a rețelelor informative.
Pe lângă aceste aspecte, o anchetă jurnalistică publicată de publicația Cotidianul în 2020 (https://www.cotidianul.ro/nicusor-dan-nu-a-fost-verificat-de-cnsas/) a semnalat că Nicușor Dan nu a fost verificat niciodată oficial de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, nici în calitate de parlamentar (2016-2020), nici în calitate de candidat la Primăria Capitalei.
Este de neînțeles cum un om care a ocupat funcții publice de rang înalt a reușit să ocolească acest filtru esențial. Este vorba de o scăpare birocratică sau de o protecție intenționată din partea unor rețele de putere?
Mai mult, jurnaliștii de la Ziarul Național au făcut referire la existența unor documente „dispărute” din arhive, care ar fi conținut note informative semnate cu pseudonim și legate de activitatea unor colegi din mediul universitar.
Niciun demers de clarificare n-a fost pornit de Nicușor Dan, care a ales o strategie tăcută: neagă tot, dar nu cere nicio verificare oficială.
Acest comportament ridică întrebarea: dacă nu ai nimic de ascuns, de ce nu soliciți personal Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității să îți emită o decizie clară de necolaborare? De ce refuzi să închizi definitiv o temă care planează ca o umbră deasupra carierei tale?
Într-un stat sănătos, o asemenea suspiciune ar duce automat la anchete, audieri, proteste. În România, însă, Nicușor Dan este lăsat să ocupe una dintre cele mai importante funcții publice fără a fi verificat corespunzător.
Această complicitate instituțională denotă un sistem corupt, în care fostele rețele securistice încă decid cine urcă și cine e înlăturat.
