2025. Bugetarii, noua clasă dominantă: 1.305.595 de „stăpâni” pe spinarea poporului!
Guvernul promite concedieri, dar angajează pe bandă rulantă: numărul bugetarilor este în plină creștere.
Capitolul I – Minciuna ca politică de stat.
Ipocrizia Guvernului a atins cote patologice. Ilie Bolojan, acest Boc 2.0 cu față de habarnist, promite „reforme dureroase” și „reducerea aparatului bugetar” în timp ce sub nasul lui, aparatul de stat se umflă ca o tumoră malignă.
S-a ajuns la o armată de peste 1,3 milioane de bugetari, care mănâncă bugetul pe nemestecate, în timp ce sectorul privat geme sub taxe, birocrație și dispreț.
Nu e vorba de o scăpare, ci de o strategie cinică: se mimează austeritatea în discursuri TV, dar se angajează pe șest, în tăcere, sute de oameni lunar.
O întreagă rețea de neamuri, lipitori de afișe, ONG-iști reciclați și sinecuriști de profesie este recompensată cu posturi plătite gras, în timp ce ni se spune că „nu sunt bani de pensii și salarii”.
Totul se bazează pe minciună. O minciună devenită axa centrală a guvernării. O minciună repetată până la absurd, până când populația obosită și resemnată o acceptă ca pe un adevăr de necontestat. Minciuna că „se face reformă”. Minciuna că „nu sunt bani”. Minciuna că „trebuie sacrificii”.
Capitolul II – Cifrele care demască hoția sistemică.
Datele oficiale sunt clare și devastatoare: în iunie 2025, numărul bugetarilor a crescut cu 234 față de luna precedentă, ajungând la 1.305.595.
Administrația centrală a crescut cu 811 posturi. Ministerul Afacerilor Interne a „recrutat” 1.346 de oameni într-o singură lună, iar Ministerul Apărării – încă 99. La Educație, Sănătate și Finanțe s-a „raționalizat” prin scăderi de personal.
Cu alte cuvinte: se reduce din profesori, medici și funcționari care colectează bani la buget, dar se umflă schema polițiștilor, jandarmilor și militarilor. Nu pentru că România ar fi amenințată de război, ci pentru că sistemul se pregătește de control total asupra populației, de sugrumarea oricărei revolte.
Se taie de unde chiar contează – de la educație, sănătate și fiscalitate – și se pompează în forțele de ordine. Nu pentru securitatea cetățeanului, ci pentru securitatea Sistemului. Se întărește statul polițienesc, nu statul de drept.
Scăderile din administrația locală – 577 de posturi – sunt praf în ochi. În realitate, mulți dintre acești oameni sunt detașați temporar, reangajați pe proiecte sau menținuți prin artificii contabile. Sistemul doar își schimbă fața, nu și esența: o mașinărie coruptă, obeză și violentă.
Capitolul III – Sinecuri, clanuri politice și armata de ocupație bugetară.
Acești bugetari în plus nu sunt oameni competenți, nu sunt medici, profesori sau specialiști în infrastructură. Sunt activiști, nepoți, amante, politruci, clienți de partid și executanți ai Sistemului. Sunt recompensați nu pentru ce știu, ci pentru ce votează și pe cine slujesc.
PNL, PSD, USR și toate partidele care au fost la butoane în ultimii ani s-au dedat la același joc murdar: ocuparea statului cu propriii soldați. Nu ai carnet de partid? Nu ai post. Nu pupi mâna „liderului suprem”? Nu prinzi concurs. Nu cotizezi? Nu promovezi.
România nu are administrație. Are un aparat paralel de ocupație, un stat în stat, construit pe loialitate politică, slugărnicie și complicitate. Este o castă privilegiată, care nu plătește nimic din ceea ce consumă și care produce doar birocrație, haos și corupție.
Mai grav, această armată de ocupație bugetară nu are nicio rușine. Se plâng la televizor, cer sporuri, amenință cu greve, dar nu produc nimic. Înghit salarii de lux, dar resping orice evaluare reală a performanței. Sunt saci fără fund ai banului public.
Capitolul IV – Falimentul care se apropie și batjocura oficializată.
Această politică de creștere a aparatului bugetar în plină criză este o crimă economică cu premeditare. Cu un deficit bugetar de peste 14 miliarde de euro, România nu își permite niciun angajat în plus.
Și totuși, i se bagă pe gât sute lunar. De ce? Pentru că partidele trebuie să-și alimenteze rețelele de influență. Pentru că vine un nou ciclu electoral și „soldații” trebuie mobilizați.
În paralel, Guvernul crește TVA-ul, impozitele, accizele. Taie facilități de la privați. Bagă mâna în buzunarul celor care muncesc. Dar pe privilegiații din sistem nu-i atinge nimeni.
Sporurile aberante, primele nesimțite, pensiile speciale și salariile de zeci de mii de lei lunar curg nestingherite.
Statul român e un animal bolnav, care devorează tot în jurul lui. Nu mai există interes public. Există doar interesul mafiei de partid și de stat.
Concluzii – România, colonie bugetofagă.
Această guvernare este o înșelătorie națională. Un spectacol grotesc în care ni se cere sacrificiu, în timp ce se înmulțesc paraziții.
Ilie Bolojan, Nicușor Dan și toți cei care susțin acest sistem nu sunt reformatori. Sunt păpuși ale mafiei bugetare. Sub masca eficienței, ei hrănesc un monstru care va duce România în incapacitate de plată.
Românii nu mai au mult timp. Ori aleg resetarea brutală – concedieri masive, audit extern, eliminarea privilegiilor – ori vor ajunge sclavi într-un stat condus de propriii lor opresori, plătindu-le salarii și pensii în timp ce copiii lor emigrează, iar bătrânii lor mor cu zile în spitale ruinate.
Bugetarii nu sunt „servitori ai statului”. În forma actuală, sunt stăpâni ai României. Și stăpânii nu renunță niciodată la privilegii de bunăvoie. Trebuie să li se smulgă.
Și cât timp poporul tace, cancerul crește. Iar când ne vom trezi, nu vom mai avea țară. Ci doar o firmă falimentară, populată de contabili fără scrupule, magistrați cu pensii speciale și activiști cu salarii de CEO. Iar noi vom fi angajații fără drepturi, sclavii tăcuți ai unui sistem fără milă.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
