2025. O lecție pentru viitorul apropiat!
Foarte multor analiști politici li se pare că nu plecarea domnului Iohannis ar trebui să fie lecția pentru români, ci modul în care domnul Iohannis a ajuns președinte, iar noi, poporul, suntem în situația să tot repetăm demisii de persoane incompetente. Asta este o lecție bună. Să învățăm să determinăm, să stabilim și să hotărâm demisia incompetenților.
Problema este cum au ajuns persoane incompetente în poziții atât de importante. Acolo este lecția. Lecția este cea de acum 10 ani. Și cea din 12 februarie 2025, este tot o lecție, dar mai puțin semnificativă. Uităm multe lucruri, între care, cum a ajuns Iohannis președinte la Partidul Național Liberal? Cum s-au dat toți deoparte? Cine i-a deschis drumul? Toate aceste aspecte sunt importante.
Iohannis a fost rezultatul unor interese care nu aveau nici o legătură cu abilitățile lui.
Toată lumea l-a văzut ca pe un instrument, până când instrumentul a devenit actor. Pentru că, dacă ne aducem aminte, primii care au vorbit despre domnul Iohannis, ca premier, a fost Partidul Social Democrat, respectiv Mircea Geoană, care îl propunea prim-ministru pentru rezultatele excepționale de la primăria de la Sibiu. Sibienii nu erau de aceeași părere, iar noi de aici tocmai asta nu pricepeam.
Sunt foarte mulți sibieni care au spus așa: “Doamne, îl votăm cu ambele mâini să ajungă președinte, numai să plece de aici.”
După Partidul Social Democrat și Geoană, care acum nu îl mai cunosc și nu mai știu cine e și cum a ajuns președinte Iohannis, a apărut Partidul Național Liberal al domnului Antonescu, care s-a certat cu domnul Ponta pentru că acesta din urmă nu voia să îi ofere locul de vicepriministru domnului Iohannis.
Toți cei care l-au susținut, nu au făcut acest lucru pentru că îl prețuiau pe Iohannis, ci pentru că îl vedeau ca pe un instrument într-o luptă politică.
În opinia noastră, Iohannis nu a păcălit niciodată pe nimeni. Nu a pretins că este altceva decât ceea ce este, englezii spun “ce vezi, aia primești”.
Iohannis nu a ținut discursuri pentru că nu gândește, iar dacă nu gândește, nu vorbește. A spus, ici colo, 2-3 cuvinte citite destul de sacadat și fără talent. Noi l-am văzut. L-am văzut că nu vorbește și ne-am spus “Ăsta e un om care tace și face “ Și e neamț, măsoară de 3 ori. Nemții sunt pricepuți
Uite că am avut ghinionul să găsim un neamț nepriceput, care nu este neamț. Pentru că, totuși, există o diferența enormă între sas și neamț, cam aceeași care există între Alexandru Ioan Cuza și oricare dintre președinții României de dupa 1990.
În concluzie, Iohannis, nu ne-a păcălit atunci când am ales, noi ne-am păcălit pentru că am văzut ce am vrut să vedem și nu realitatea.
Domnul Băsescu nu a mințit niciodată românii.
Domnul Băsescu, înainte să ajungă președinte, a lovit cu capul în față pe niște actori stradali, s-a certat cu toată lumea, a plesnit pe unul și pe altul, a zis niște grosolănii în diferite situații și era un bețiv notoriu. Nici Băsescu nu a păcălit pe nimeni, numai că noi am văzut ce am vrut să vedem. Ce a gândit poporul ? “S-a terminat cu aroganța lui Năstase, vine unul de-al nostru.” Și a venit, ca după un timp să ne speriem și să realizăm că am ales greșit.
Așa cum pe Ciolacu îl vedem cum vrem, unii dintre noi, și refuzăm să vedem evidența, că nu înțelege aproape nimic din ce presupune că trebuie să înțeleagă un prim ministru, că din acest punct de vedere, raportat la poziția de premier, este aproape un analfabet funcțional.
Pentru că nu sesizăm aceste aspecte evidente e problema noastră și de fiecare dată plătim pentru că nu am văzut și nu am înțeles realitatea. Deci, ei nu se ascund, ei sunt ăștia care…sunt.
Concluzii despre cum trebuie să-i analizăm pe candidații la președinție.
În final, menționăm că alegerea unui președinte de țară este un proces esențial pentru viitorul unei națiuni, iar deciziile să fie bine fundamentate, bazate pe raționament clar și principii corecte. În acest sens, trebuie avute în vedere urmatoarele aspecte:
1.Evaluarea competențelor reale, nu a imaginii publice: Alegerea unui președinte nu trebuie să fie bazată doar pe percepția publicului sau pe marketingul electoral. Este esențial ca alegătorii să evalueze competențele reale ale candidatului: pregătirea profesională, experiența politică, abilitățile de leadership, înțelegerea profundă a problemelor naționale și internaționale, și, nu în ultimul rând, capacitatea de a lua decizii corecte de reprezentare a intereselor cetățenilor.
2.Integritatea și responsabilitatea: Integritatea personală și profesională a unui candidat este crucială . Președintele trebuie să fie un exemplu de corectitudine, să acționeze cu responsabilitate și transparență, iar fiecare decizie luată să fie în interesul național. Nu trebuie să aleagă pe baza unor interese politice sau economice personale sau de grup.
3. Viziune clară și coerență politică:
Președintele trebuie să aibă o viziune clară pentru viitorul țării, un plan bine fundamental de dezvoltare economică, socială și internațională. Viziunea sa ar trebui să fie coerentă și să nu se schimbe în funcție de presiunile politice sau de moment.
4. Empatie și înțelegerea diversității: Un președinte trebuie să fie capabil să înțeleagă și să răspundă diversității de opinii și nevoi ale cetățenilor. Empatia fata de probleme sociale, economice si culturale ale tuturor grupurilor din societate este esentiala pentru un mandat de succes.
5. Independența față de partidele politice: Deși președintele poate proveni dintr-un anumit partid, este important ca acesta să aibă o atitudine independentă față de influența partidelor și să reprezinte întreaga națiune, nu doar un grup politic sau o facțiune. Rolul său este de a asigura stabilitatea și unitatea țării, nu de a sprijini interesele unui partid sau altuia.
6. Capacitatea de a media și de a construi consens:
Președintele trebuie să aibă abilități de mediator și de a construi consens între diverse forțe politice și sociale. Într-o democrație sănătoasă, președintele trebuie să fie un simbol al unității naționale și să contribuie la rezolvarea conflictelor, nu să le agraveze.
7. Testarea prin fapte, nu prin promisiuni: Promisiunile și discursurile de campanie trebuie să compare cu acțiunile concrete ale candidatului. Alegerea unui președinte nu trebuie să fie bazată doar pe ce promite acesta, ci pe ce a demonstrat anterior în funcțiile pe care le-a ocupat.
Concluzie finală: Alegerea unui președinte de țară ar trebui să fie un proces rațional, bazat pe competențe, integritate și viziune, nu pe iluzii, imagini construite sau de simpatie. O alegere corectă presupune ca cetățenii să fie informați, să înțeleagă realitatea politică și să pună în balanță ceea ce este cu adevărat important pentru binele națiunii pe termen lung. Alegerea unui lider ar trebui să fie un act de responsabilitate, nu unul de regret ulterior.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
