2025. Prăduitorii de la Ministerul Apărării Naționale. Astăzi, Generalul-maior Valeriu Ursu Gheorghe

2025. Prăduitorii de la Ministerul Apărării Naționale. Astăzi, Generalul-maior Valeriu Ursu Gheorghe, generalul rușinii naționale!

Într-o Românie sufocată de impostură, trădare și un simulacru de stat de drept, personajele sinistre care s-au cocoțat pe umerii poporului și-au permis nu doar să încalce legea, ci și să râdă de ea.

Unul dintre acești oameni este generalul de brigadă Valeriu Ursu Gheorghe, fost director general al Regiei Autonome „Romtehnica”, o instituție strategică, în teorie menită să apere interesele statului, dar care, în realitate, a fost folosită ca rampă de lansare pentru afaceri necurate, trafic și jaf din banii publici.

Condamnat în anul 1996 la doi ani de închisoare cu suspendare pentru fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată și instigare la fals, în celebrul dosar „Țigareta 1”, acest general a fost una dintre figurile centrale ale unui scandal care ar fi trebuit să zdruncine România din temelii.

Dar n-a făcut-o. Pentru că, la fel ca în multe alte cazuri, sistemul a reacționat ca un organism imun la adevăr și justiție, preferând să-și protejeze progeniturile toxice în loc să le elimine.

Un general corupt într-un dosar de contrabandă cu implicări la cel mai înalt nivel

Scandalul s-a declanșat pe 15 martie 1998, când Poliția Economică a depistat, în trafic, pe șoseaua Mangalia-Constanța, zece containere pline cu țigări de contrabandă, respectiv peste șase mii de baxuri de țigări Assos, adică trei milioane de pachete de țigări netimbrate.

Încărcătură fusese eliberată prin vama din Zona Liberă Constanța Sud Agigea, de vameșul Marian Pamuc, deja condamnat de instanța constănțeană la cinci ani de închisoare.

Conform documentelor de însoțire a mărfii, întocmite de Adrian Gherghina, containerele erau încărcate cu ciocolată Lacta pentru firma Baccara Trading al cărei administrator era sirianul Mohamad Bakkour.

„Țigareta 1” a fost mai mult decât o simplă afacere de contrabandă cu țigări. A fost un semnal de alarmă despre metastazele care cuprinseseră deja statul român în primii ani post-revoluționari. Sub pretextul operațiunilor comerciale militare și al „securizării” unor tranzacții internaționale, Valeriu Ursu Gheorghe și complicii săi s-au implicat într-o rețea de trafic cu țigări, din care lipsa de transparență, minciuna instituțională și complicitatea unor ofițeri de rang înalt făceau parte din modus operandi.

Ca director general al Romtehnica, instituție subordonată Ministerului Apărării Naționale, Valeriu Ursu Gheorghe nu era un pion lipsit de importanță. Era un nod esențial în rețeaua care permitea deplasarea nestingherită a tirurilor și avioanelor încărcate cu țigări de contrabandă, sub protecția unor semnături și documente „blindate”.

Documente false. Semnături false. Conținuturi inventate. Totul orchestrat de o mână criminală, dar îmbrăcată în uniforma statului român.

Suspendarea pedepsei, certificatul de impunitate pentru infractorul militar!

Valeriu Ursu Gheorghe a fost condamnat. Da, însă nu cu executare. A primit doi ani cu suspendare, o sentință simbolică, batjocoritoare, care l-a protejat în fond de rigorile legii.

Într-o țară în care hoții de buzunare dorm în celule mizere ani întregi pentru 100 de lei, un general implicat în falsuri cu impact strategic pe siguranța națională și traficul de contrabandă scapă cu o mustrare formală.

Ce semnal a transmis această decizie? Că în România, dacă ai epoleți, nu doar că ești deasupra legii, dar ești intangibil, imun la consecințe și chiar onorabil, în ciuda faptelor.

Faptul că Valeriu Ursu Gheorghe nu a fost exclus cu dezonoare din rândul Armatei, că nu a fost deposedat public de grade și pensie specială, e dovada clară că sistemul nu doar că e bolnav, dar e și complice.

În dosarul „Țigareta 1”, generalul de brigadă Valeriu Ursu Gheorghe nu a acționat singur. Ancheta a scos la iveală o rețea complexă de complici, formată din ofițeri superiori ai Armatei, funcționari ai statului și oameni de afaceri, care au colaborat pentru a facilita una dintre cele mai mari operațiuni de contrabandă din România postdecembristă.

Complicii generalului Valeriu Ursu Gheorghe în dosarul „Țigareta 1”

1. Generalul în rezervă Gheorghe Florică.

Fost șef al Gărzii Financiare, Gheorghe Florică a fost condamnat la șase ani și patru luni de închisoare pentru implicarea sa în dosarul „Țigareta 1”.El a fost acuzat că a facilitat activitățile de contrabandă, folosindu-și poziția pentru a proteja rețeaua și a asigura trecerea neîngrădită a mărfurilor ilegale.

2. Colonelul Teodor Bălan!

Ofițer superior în cadrul Armatei, Bălan a fost implicat în logistica operațiunii, asigurând transportul și depozitarea țigărilor de contrabandă în facilități militare.Rolul său a fost esențial în utilizarea infrastructurii armatei pentru scopuri ilegale.

3. Colonelul Ion Pântece!

Implicat în coordonarea operațiunilor de contrabandă, Pântece a contribuit la organizarea și desfășurarea activităților ilegale, folosindu-și influența pentru a asigura protecția necesară rețelei.

4. Maistrul militar Ion Mândruță!

Responsabil cu manipularea și depozitarea țigărilor de contrabandă în depozitele militare, Mândruță a jucat un rol important în asigurarea logisticii necesare pentru desfășurarea operațiunii.

5. Carmen Florentina Dan!

Fost comisar-șef al Gărzii Financiare, Dan a fost implicată în facilitarea activităților de contrabandă, asigurând protecția necesară pentru ca operațiunea să se desfășoare fără intervenția autorităților fiscale. A fost condamnată la trei ani de inchisoare cu suspendare, sub supraveghere;

6. Ionel Petrică Tent!

Implicat în rețeaua de contrabandă, Tent a colaborat cu ceilalți membri ai grupului pentru a asigura desfășurarea operațiunii și distribuirea țigărilor de contrabandă.

În urma extinderii cercetărilor, anchetatorii au stabilit că, în perioada 1996-1998, au fost introduse în țară, prin Portul Constanța, 24 de containere cu țigări Assos cu documente comerciale și de transport false, prejudiciul creat statului român la acea vreme ridicindu-se la aproape 27 de miliarde de lei.

Cei 22 de inculpați în dosarul „Țigareta-Portul Vechi“ au fost condamnați de judecătorii Tribunalului Constanța, la pedepse cuprinse între cinci luni și nouă ani și șase luni de închisoare.

De asemenea, din această rețea infracțională mai facea parte un număr de 9 cetățeni străini de origine arabă, care au fost condamnați la pedepse cuprinse între doi ani și nouă ani și șase luni de închisoare.

Această rețea complexă de complici a permis desfășurarea uneia dintre cele mai mari operațiuni de contrabandă din istoria României, evidențiind corupția profundă și complicitatea la nivel înalt în instituțiile statului.

Imaginea generalului cu două fețe.

Valeriu Ursu Gheorghe nu este o excepție, ci un simptom. El face parte din acea generație de „generali ai tranziției”, hibrizi între securist, oportunist și baron al economiei de stat, care au profitat de haosul post-1989 pentru a-și crea imperii personale sub steagul patriotismului.

În timp ce oamenii obișnuiți stăteau la coadă pentru un salariu minim și un litru de lapte, în timp ce Armata suferea din lipsă de echipamente moderne, Valeriu Ursu Gheorghe dirija fondurile, contractele și logistica ministerială spre interese obscure, uneori personale, alteori coordonate cu rețele mafiote.

Cine îl proteja? Cui dădea socoteală? Răspunsul dureros e: nimănui. Pentru că, la acel nivel, legea e doar un text pe o hârtie, iar justiția, o piesă de teatru prost jucată.

Tăcerea complice a sistemului.

În loc să fie un exemplu negativ expus în manuale de etică militară, numele lui Valeriu Ursu a fost îngropat în uitare. Nimeni nu i-a retras gradul. Nimeni nu i-a revizuit privilegiile post-condamnare. Nimeni nu a cerut ca pensia specială, pe care probabil o încasează în continuare lunar, să-i fie anulată.

Eșecul justiției de a-l pedepsi exemplar pe acest general mincinos nu este doar o rușine istorică, ci și o amenințare actuală.

Pentru că azi, în 2025, România este în continuare infestată de astfel de figuri, foști ofițeri, politicieni sau funcționari care au învățat de la oameni ca Valeriu Ursu Gheorghe cum se fură organizat, cum se manipulează documentele oficiale, cum se evită anchetele și cum se sfidează poporul fără remușcări.

Concluzie: Un simbol al putreziciunii din instituțiile de forță

Valeriu Ursu Gheorghe nu a fost doar un simplu participant într-un dosar de contrabandă. El este simbolul generalului de carton, al coruptului îmbrăcat în uniformă, al mincinosului cu epoleți care a folosit onoarea militară ca paravan pentru interese meschine. Este imaginea vie a statului dublu: cel al legii pentru cetățeni și cel al impunității pentru privilegiați.

Nu există reformă reală în România cât timp astfel de indivizi sunt lăsați să iasă din închisoare cu capul sus, în timp ce țara lor plătește, cu demnitatea și siguranța ei, prețul pentru păcatele lor.

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.