2025. Nepotismul și habarnismul ucid România! O analfabetă cu pile face legea la Curtea de Conturi.
România anului 2025 nu e guvernată de legi, ci de pile. Nu de competență, ci de relații. Nu de merit, ci de nume. Țara este ocupată, la propriu, de o castă de incompetenți bine conectați, puși în funcții publice pentru a face nimic pe salarii de mii de euro.
În timp ce tinerii cu diplome reale și rezultate muncite pleacă în masă spre Occident, în instituțiile-cheie ale statului se instalează, fără rușine, copiii sistemului, nepoții regimului, pilele clanurilor administrative.
Ultimul exemplu? O tânără de 28 de ani, fără studii superioare, Anamaria Constantin, numită în mai 2025 șefă de cabinet la Curtea de Conturi, una dintre cele mai importante instituții de control ale statului român.
Salariul? 8.000 de lei brut + spor de condiții „vătămătoare”. Venituri salariale totale? Nimeni nu vorbește. Calificare? Zero. Experiență? A lucrat ca operator de date la Digi – un post de începător care nu cere studii superioare. Legătură cu Sistemul? Tatăl – angajat la DNA.
Într-o țară normală, asemenea numire ar fi declanșat un scandal public, o anchetă internă și o concediere instantanee. În România? Tăcere. Justificări penibile.
Aroganță instituțională. Șeful ei, Călin Ion, consilier de conturi și fost deputat PSD, spune că „nu face minuni”, dar că „răspunde la telefon și invită demnitari”.
Așa înțelege statul român munca în administrație: secretarele de partid devin „șefe de cabinet”, iar analfabetismul devine calificare.
Dar cazul Anamaria Constantin nu e singular. Este doar o piesă într-un mecanism putred care a infestat toate instituțiile statului. Este încă o dovadă că nepotismul și habarnismul ucid România, o țară în care orice om de bun-simț se simte străin și în care elitele reale sunt înlocuite cu rudele șoferilor, amantele consilierilor și copiii pilelor de serviciu.
Statul român – infestat cu nepotism și impostură.
Cazul Anamariei Constantin nu este un accident, ci un simptom. Un simptom grav al unei boli care roade administrația publică românească de la temelie: nepotismul.
Statul român nu mai angajează oameni pregătiți, ci fii, fiice, veri, amante, fini și „recomandați”. Toate instituțiile statului sunt populate de astfel de specimene: „un băiat de băiat”, o „fată de la DNA”, o „rudă a domnului deputat”, „o prietenă de familie” și o multitudine de pițipoance și amante ale guvernanților și politicienilor cu mai mult sau mai puțin ștaif.
Numirea Anamariei Constantin într-o funcție de șefă de cabinet la Curtea de Conturi, la doar 28 de ani, fără studii superioare, fără experiență relevantă și fără vreo competență demonstrabilă, este o palmă peste fața fiecărui tânăr care învață, muncește și speră să-și facă un rost cinstit în România.
În locul lor, sunt promovate secretare cu 10 clase, foști angajați de la call-center, coafeze, manichiuriste-pedichiuriste sau operatori de date care abia știu să scrie un e-mail, dar au norocul să se fi născut în „familiile potrivite”.
Călin Ion (foto jos), fost deputat PSD și actual consilier de conturi, omul care a angajat-o pe această tânără, oferă explicații care ar trebui să îngrozească orice cetățean plătitor de taxe:
„Nu face minuni, dar răspunde la telefon. E un fel de secretariat, că nu avem secretari aici. De-aia i-am zis șef de cabinet cu studii medii.”
Cu alte cuvinte, într-o instituție care gestionează miliarde de lei, care controlează legalitatea cheltuielilor publice și care ar trebui să fie gardianul integrității financiare a României, se angajează pe bandă rulantă oameni fără studii, fără concurs, fără morală, dar cu conexiuni. Asta înseamnă „administrație modernă” în România?
Și, mai grav, această mizerie este tratată cu o aroganță sistemică. Tot Călin Ion afirmă, nonsalant, că:
„Fiecare își alege angajații în funcție de atribuțiile pe care le au. Pot să vă arăt și oameni cu două licențe și doctorat. Dar pentru telefon și agende, merge și o fată cu studii medii.”
Da, merge. Pentru că România a ajuns o firmă de apartament condusă de pile și relații, unde funcțiile publice sunt sinecuri, iar criteriul de selecție e simplu: Cine te-a recomandat? Nu ce ai studiat, nu ce ai realizat, nu ce competențe ai.
Problema nu e doar morală. E structurală. Este imposibil ca o instituție ca și Curtea de Conturi, populată cu rude, foști șoferi, amante și secretare promovate fără concurs, să fie capabilă să controleze mafia din instituțiile publice locale sau centrale.
Când tu ești o parte din sistemul de pile, nu vei demasca niciodată altă pilă. Doar o vei proteja.
În acest climat, tinerii competenți sunt umiliți, fug din țară sau ajung la periferia sistemului, unde muncesc pe salarii de mizerie, subordonați direct „fiicelor de șoferi” cu 10 clase.
Așa se naște frustrarea socială, exodul intelectual și, în final, colapsul administrativ. Pentru că o țară nu poate fi condusă de proști și impostori fără să se prăbușească.
Tatăl analfabetei – șofer cu influență.
Anamaria Constantin nu ar fi ajuns niciodată șefă de cabinet la Curtea de Conturi dacă nu purta pe spate un „certificat de apartenență” la sistem: un tată bine plasat.
Tatăl ei nu este vreun savant, expert în audit sau specialist în administrație publică. Este – ironic și revoltător – șoferul personal al procurorului-șef al DNA, Marius Voineag (foto jos).
Nu, nu e o glumă. E realitate pură, confirmată de investigațiile Rise Project. Într-o țară în care DNA-ul ar trebui să fie bastionul luptei împotriva corupției și nepotismului, exact acolo, în vârful instituției, se cultivă aceleași metehne: pile, relații, numiri făcute pe sub masă. Fiica șoferului devine șefă. Nu pentru ce știe, ci pentru pe cine are în agendă ta-su’.
Că fata nu are studii superioare, că nu a trecut niciun concurs, că vine dintr-un job de entry-level la Digi unde apăsa taste la calculator? Detalii irelevante. Important e cine duce procurorul-șef la muncă.
Atât. În România, șoferul potrivit deschide mai multe uși decât un absolvent de ASE cu master și doctorat.
Reacția lui Marius Voineag, întrebat de jurnaliști dacă are legătură cu angajarea fetei șoferului său, e demnă de un sistem securistic perfect antrenat în disimulare:
„Poftim? Exclus! Nu știu despre așa ceva! Este o altă instituție și vă rog să vă adresați acolo.”
Desigur. Totul e o coincidență. Întreaga clasă bugetară a României funcționează pe coincidențe. Nu există intervenții, nu există recomandări „prietenești”, nu există bilețele, telefoane sau rugăminți. Doar „meritocrație”, în ghilimelele cele mai groase.
Dar nu e prima oară când astfel de „coincidențe” apar. Șoferii, secretarele, femeile de serviciu sau contabilii personali ai „greilor” din justiție și politică și-au văzut odraslele ajungând peste noapte în poziții-cheie: la ANAF, la Consiliul Concurenței, în cabinetele miniștrilor, la Curtea de Conturi. De ce? Pentru că așa funcționează statul: ca o rețea de vasali.
În loc să-și învețe fata că trebuie să muncească, să studieze, să dea concursuri, șoferul de la DNA a făcut ce fac toți: a sunat unde trebuie. Și statul român, obedient cu „ai noștri”, a reacționat prompt. A angajat-o. A dat și sporuri. Și, probabil, o va avansa la prima ocazie.
Asta este esența „sistemului”: o păcăleală uriașă pe spinarea fraierilor care muncesc, învață, înghit umilințe. În timp ce fetele și băieții „șoferilor” urcă nestingherit pe scara publică, într-o cloacă de relații, obediență și imoralitate.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
