Asa se intampla atunci cand Dumnezeu Tatal uita sa se opreasca din noianul de „sanctiuni” aplicate unui popor, care, din nestiinta, necunoastere sau prostie, a fost de acord cu asasinarea unui om, nu conteaza cine, oricine, la data de 25 Decembrie, data la care, in religia crestin-ortodoxa, a fost nascut Dumnezeu Fiul, lisus Hristos.
Pentru a ajunge in situatia dezastruoasa in care ne aflam astazi, poporul roman sau, poate, supararea cereasca a facut ca, dupa marea involburare din decembrie 1989, „sa intram in posesia” unor sefi de stat care, prin istoric, atitudine, comportament si actiuni, prefigurau un „viitor luminos” pentru tara noastra.
Primul dintre acestia a fost Ion Iliescu.
Pentru a intelege cine ne-a condus si a realizat „lucrarea diavolului”, alaturi de Petre Roman, fiul lui Walter Roman, nume real Ernő / Ernest Neuländer, bolsevic sovietic, vom relata o serie de aspecte mai putin cunoscute din genealogia fostului presedinte.
Bunicul patern, Vasili Ivanovici, un bolșevic urmărit de poliția țaristă pentru implicare in actiuni violente si propagandistice menite sa inlature ordinea de drept, a fost un evreu rus, un puscarias periculos care a fugit din Rusia si s-a stabilit în Oltenița, în 1895, ca argat și băiat de prăvălie la un grec, poreclit Țăndărică, de pe strada Heliade Radulescu nr.1. Acesta și-a schimbat numele in Iliescu, pentru a-și ascunde originea si identitatea, trasatura caracteristica a tuturor bolsevicilor care actionau, cel putin, pe teritoriul european.
S-a încurcat cu Maria Savu, sora cârciumarului Anghel Savu, proprietarul speluncii de pe strada I. H. Radulescu nr. 2, cu care s-a căsătorit în1901. Anghel Savu era român, fugit fraudulos din Bulgaria. Traversase Dunărea și s-a stabilit în Oltenița. El le-a ridicat Mariei și lui Vasile o dugheană unde vindeau diverse lucruri, pe strada I.H. Rădulescu, nr. 6–8. Vasili Iliescu, fost Ivanovici si Maria, fostă Savu, au avut doi băieți si două fete: Alexandru, tatăl lui Ion Iliescu, Eftimie, viitorul călău al poporului român, Aristița și Verginia. Vasili Ivanovici a fost foarte bun prieten cu Constantin Dobrogeanu- Gherea, evreu venit din Rusia, pe numele sau real, Katz.
N.N. George Călinescu precizează în „Istoria Literaturii Române”: Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia în mod suspect si ilicit, «parașutat», a fost împământenit prin Decret Regal, din eroare și diversiune, susținut fiind chiar de către Titu Maiorescu!” Complet diferit de minciuna promovată de Ion Iliescu în presă, conform căreia sugera că bunicul lui, ar fi un țăran, pe nume Păun, de lângă Oltenița.
Investigatiile întreprinse pentru perioada 1901-1902 nu au condus la concluzia că ar fi existat un decret regal de împământenire a lui Vasili Ivanovici Iliescu, așa cum s-a făcut în cazul lui Dobrogeanu -Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici și alții. Se poate concluziona că Vasili Ivanovici, decedat la Oltenița în 1965, la vârsta de 88 ani, a fost evreu basarabean, născut în jurul anului 1877, stabilindu-se fără baze legale, în lipsa cetățeniei, la Oltenița.
Tatal lui Ion Iliescu, a fost Alexandru Vasile Iliescu (1901-1945), fiul lui Vasili Ivanovici Iliescu, kominternist, NKVD-ist, fost agent comunist / bolsevic al Uniunii Sovietice in perioada interbelica si un apropiat al casapului I.V. Stalin. Casa sa din Oltenita era casa conspirativă a Kominternului și a NKVD-ului.
In 1930, anul nasterii fiului sau, Ion Iliescu, acesta a fugit in U.R.S.S., unde a stat pana in 1935-1936, fiind implicat intr-o intensă activitate conspirativă împotriva României. La intoarcerea in tara (1935-1936), a fost arestat pentru activitatile sale subversive , antistatale, tradare de tara si sustinerea dezmembrarii statului și trecerea Basarabiei în componența URSS. In acest sens, in 1931, la Gorikovo, lângă Moscova, la Congres al V-lea al Partidului Comunist din România (secția română a Kominternului), s-a adoptat următoarea rezoluție, redactată de maghiarul Béla Kun și semnată de Alexandru Iliescu, care era secretar al CC al P.C.d.R.:
„România contemporană nu reprezintă prin sine o unire a tuturor românilor, ci este un stat tipic cu mai multe națiuni, creat pe baza sistemului prădalnic de la Versailles, pe baza ocupării unor teritorii străine și pe baza înrobirii unor popoare străine. Burghezia și moșierimea din România, înfăptuind propriile lor planuri imperialiste și îndeplinind, totodată, însărcinarea puterilor imperialiste din Europa de a crea la Nistru un avanpost contra URSS, au cucerit Basarabia, Transilvania, Bucovina și Banatul și supun unei asupriri naționale nemaipomenite și unei exploatări semicoloniale pe cei 8 milioane de moldoveni, unguri, ruși-ucraineni, bulgari, nemți, turci și alții” (Biblioteca Academiei Române, Arhiva Istorică, Cota Ab XIII-3).
Așadar, agentul kominternist Alexandru Iliescu a semnat un document în care se stipula că România Mare (cea de după 1918 și care avea să reziste până în 1940) era un stat „creat pe baza sistemului pradalnic de la Versailles, in urma ocuparii unor teritorii straine si inrobirii unor popoare straine”. A fost condamnat la 12 ani de inchisoare, avand ca si colegi de „facultate” pe Gheorghe Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceausescu. Dupa 23 August 1944 a fost cooptat in nucleul bolsevic care a implementat comunismul in Romania. In 1945, la varsta de 44 ani, o boala de plamani i-a cauzat decesul, in locul sau fiind promovat fiul acestuia, Ion Iliescu, care, la moartea tatalui sau, avea 15 ani. Cinci ani mai tarziu, Ion Iliescu a fost trimis la Moscova, pentru a fi educat in spiritul marilor idei comuniste.
Alexandru Iliescu, a fost născut în Oltenița în 1901si s-a căsătorit în 1929 cu Maria Dumitru Toma (Maricica), o femeie de origine bulgară, din neamul căldărarilor, analfabetă, care vorbea prost românește. Ea este mama naturală a lui Ion Iliescu. Maricica, era fata lelei Stoica, rrom din Oltenița, venită din Bulgaria și locuia într-o cocioabă insalubră, pe o strada paralela cu I. H. Rădulescu. Viitorul șef de stat al României, Ion Iliescu, a fost născut in aceste conditii, în data de 3 Martie 1930. Maricica, mama adevărată a lui Ion Iliescu, a murit în 1932, fiind înmormântată la Oltenița.
In 1931, la un an de la fuga din Romania si de la nasterea fiului sau, Ion Iliescu, kominternistul Alexandru Iliescu a fost parasit de Maria Dumitru Toma (Maricica) care, de altfel, s-a recasatorit si si-a abandonat fiul, pe Ion Iliescu, neinteresandu-se niciodată de soarta lui, acesta fiind crescut de bunici, posibil Vasili Ivanovici, in Oltenita, pentru o perioada scurta de timp.
Ulterior revenirii in Romania (1935-1936), Alexandru Iliescu s-a recasatorit, in 1940, cu Maria P. Iliescu (Marita), de etnie rrom, soră buna cu mama lui Ion Cioabă, din Sibiu, autointitulat Rege al țiganilor, cu care a avut doi baieti, Mircea si Crisan. Dintre cei doi frati vitregi ai lui Ion Iliescu, veri primari cu Cioaba, unul a fost Atasatul Militar al Romaniei la Moscova, iar celalalt Director Adjunct la IRSOP, prin influenta lui Ion Iliescu, desi erau semianalfabeti, fiind țigani.
Maria P. Iliescu este cea care l-a crescut pe Ion Iliescu in perioada anilor de şcoală primară, în oraşul natal Oltenița, a studiilor secundare în Bucureşti, la Liceul Industrial-Polizu, Liceul „Spiru Haret” şi Colegiul „Sfântul Sava”. În această perioadă, Ion Iliescu s-a numărat printre fondatorii Uniunii Asociaţiilor Elevilor din România. Era anul 1948.
Mama vitregă a lui Ion Iliescu, respectiv Maria P. Iliescu, a fost, după 1944, servitoarea și bucătăreasa Anei Pauker. Odată venit la putere, Gheorghiu Dej a alfabetizat-o, pentru că nu știa carte, și a trimis-o, ca agent sub acoperire, la Agenția Economică a României de la Sofia, unde a stat un timp mai îndelungat. Din capitala Bulgariei, Gheorghiu Dej a avansat-o si i-a găsit loc la Moscova, la aceeași Agentie. Însă, dupa scurt timp, avea să fie deconspirată ca spion. La cererea sovieticilor a fost retrasă, adusă în țară și numită director general la Vămile Române, de unde a ieșit la pensie.
Dupa revenirea in tara, Marița Iliescu s-a prezentat oficialităților cu un carnet de luptător în Războiul Civil din Spania (alaturi de Walter Roman, nume real Ernő / Ernest Neuländer), la Asociația Luptătorilor Antifasciști, pentru a se înscrie ca membru. Deși un fals, faptul s-a realizat la interventia lui Ion Iliescu. Tovarășa a beneficiiat de multe și mari drepturi necuvenite. Ulterior, la receptiile date de către Ceaușescu, Ion Iliescu nu a mers niciodată cu sotia sa, Nina (născută Bercovici), ci cu Marița, mama lui vitregă.
Unchiul lui Ion Iliescu, Eftimie Iliescu, fratele lui Alexandru Iliescu, fost ofițer de securitate, a participat la represiunea și decimarea elitei poporului român, în timpul dictaturii lui Gheorghiu Dej, fiind adjunctul satrapului Alexandru Draghici, ministru de Interne în acea perioadă. După moartea lui Stalin, în 1953, acelasi Gheorghiu Dej l-a demis și l-a numit director la Fabrica de Încălțăminte, „Pionierul“. Bântuit de năravul alcoolului, într-o altercație specifică bețivilor, l-a ucis pe seful cantinei. A fost arestat și condamnat la 17 ani de închisoare. Se pare ca acolo si-a aflat sfârșitul.
Este de remarcat că Ion Iliescu și-a ascuns cu dârzenie originea compromițătoare, lucru firesc din punctul lui de vedere, în fața poporului român, pe care a reușit să-l conducă după 1989.
Educatia si convingerile comuniste ale lui Ion Iliescu, adanc inradacinate in fiinta sa, au iesit cel mai pregnant in evidenta în noaptea de 22 decembrie 1989, cand, poporului roman, aflat in conflict deschis nu se stie cu cine (securisti, teroristi, armata, militie etc), i-a fost servit, spre stupefactia generala, urmatorul discurs: „acea clică a lui Ceaușescu a întinat numele Partidului Comunist Român și memoria celor care și-au dat viața pentru cauza socialismului în această țară”!!!!!!!!