Astăzi, trădătorii conduc România!
Episodul 2.
Mediul politic.
Populația României trăiește astăzi sub conducerea unor impostori, persoane lipsite de onestitate și valori, care exercită puterea prin minciuna și manipulare. Acești farisei, legați prin propria lor corupție și teamă constantă de a-și pierde privilegiile, au construit un sistem bazat pe subordonare. Cetățenii sunt transformați în iobagi moderni, forțați să plătească impozite care nu contribuie la binele comun, ci alimentează excesul, vanitățile și hedonismul celor aflați la putere.
S-a vorbit despre nevoia unei reforme a clasei politice.
În realitate, acest concept este o iluzie, un pretext folosit pentru a masca intențiile reale: redistribuirea puterii între aceiași actori politici și maximizarea beneficiilor personale.
De fapt, principala „reformă” practicată de clasa politică în ultimele decenii a fost deturnarea banului public pentru îmbogățire personală și perpetuarea unor structuri de putere disfuncțională. Din aceste motive, actuală clasă politică este nereformabilă; schimbarea sa completă este singura soluție viabilă.
Institutiile statului, cea mai valoroasă creatie a omenirii, sunt esențiale pentru funcționarea unei societăți.
Fără un stat solid, organizat și funcțional, o societate se destramă, pierzându-și direcția și identitatea. Un stat captiv, așa cum este astăzi România, încetează să mai fie stat; devine un instrument privatizat, dirijat de grupuri de interese care îl folosesc în propriul beneficiu. În această formă coruptă și disfuncțională, statul nu mai poate răspunde nevoilor sociale, iar binele comun – principală sa menire – dispare complet din orizontul său de acțiune.
Legătura dintre stat și cetățean reprezinta fundamentul unei societăți sănătoase.
Când statul este slăbit, subminat sau incapacitat, cetățenii săi devin o masă amorfă, lipsită de identitate și ușor de manipulat. Într-o astfel de realitate, oamenii nu mai sunt cetățeni activi, ci populație pasivă, transformata în creaturi supuse manipulării şi dezrădăcinării. Românii de astăzi sunt, în mare parte, pribegi în propria lor țară, înstrăinați de statul care ar fi trebuit să le protejeze și să le ofere un viitor mai bun.
Statul, prin natura sa, ar trebui să fie un zid de apărare al valorilor, culturii și identității naționale. În lipsa acestui zid, România riscă să-și piardă nu doar identitatea, ci și dăinuirea ca națiune. Cu toate acestea, niciun partid politic din ultimele decenii nu a pus în centrul politicilor sale emanciparea poporului român. Scopul real al acestor partide nu a fost acela de a oferi oportunitatea cetățeanului de a-și controla destinul într-o țară puternică și respectată.
„Interesul național” a fost redus la o expresie lipsită de conținut, în timp ce așa-numitele „stânga” și „dreapta” politică au colaborat pentru a transforma scena politică într-un bordel ideologic, un loc al compromisului fără principii.
De peste 25 de ani, neoliberalii din toate spectrele politice au încercat să impună ideea că statul nu ar trebui să fie implicat în economie. În numele acestui „stat minimal”, economia națională a fost abandonată și lăsată la mila clanurilor infracționale.
Întreprinderile de stat, în loc să fie modernizate și puse în slujba dezvoltării naționale, au fost privatizate și devalizate, contribuind la degradarea economică și socială a țării. Haosul economic, deși mascat sub eufemisme precum „reforme de piață” sau „liberalizare economică”, a fost în esență un proces controlat, destinat să servească interesele câtorva privilegiati în detrimentul întregii populații.
Acest context, în care statul a fost subminat și economia prădată, explică de ce România de astăzi se confruntă cu un colaps social și economic.
În absența unei clase politice responsabile și a unui stat care să lucreze în interesul cetățenilor, țara noastră riscă să devină o simplă regiune geografică, fără identitate și fără capacitatea de a-și apăra interesele pe scena internațională. Singura soluție viabilă este reconstrucția completă a instituțiilor statului, bazat pe principii de transparență, responsabilitate și echitate, care să pună cetățeanul în centrul tuturor activitatilor/actiunilor statale.
Va urma
