Siria. Povestea unui stat mândru, suveran și independent! Lecția amară pentru România!
A fost odată Siria… o țară suverană, independentă, mândră și prosperă într-o regiune măcinată de conflicte și instabilitate. A fost, pentru că ceea ce odinioară era un stat solid, cu o economie în ascensiune și o societate diversă, a devenit, în ultimii ani, teatrul unei tragedii geopolitice de proporții.
Însă, pentru a înțelege ce a fost și ce s-a pierdut, trebuie mai întâi să privim realitatea Siriei de dinainte de război. Apoi, poate, vom înțelege mai bine de ce România, în ciuda tuturor nenorocirilor care o lovesc, nu este astăzi în război. Nu pentru că ar fi scutită de haos, ci pentru că se află sub un alt tip de ocupație, unul tăcut, economic, politic, instituțional.
Siria. O țară care a refuzat să se supună!
Siria a fost o excepție în lumea arabă. Un stat care, deși încadrat într-o regiune tulbure, a reușit să mențină un echilibru intern impresionant. Unul dintre marile atuuri ale Siriei a fost poziția sa strategică și resursele uriașe aflate în subsolul ei.
Bazinul Levantin, situat în Marea Mediterană, adăpostește una dintre cele mai bogate rezerve de hidrocarburi din lume: peste 122 de trilioane de metri cubi de gaze naturale și aproape 2 miliarde de barili de petrol. Iar Siria controla o parte importantă a acestui uriaș tezaur energetic.
În plus, Siria nu era membră a sistemului financiar global dominat de băncile Rothschild. Nu avea datorii externe, nu depindea de FMI sau Banca Mondială și își controla propriii bani și propria politică economică. Economia sa era în mare parte etatizată, cu resursele naturale și energiile în mâinile statului. Companiile petroliere erau deținute de guvern, iar producția zilnică de circa 500.000 de barili de petrol era valorificată în interes național.
Siria a respins organismele modificate genetic și a interzis cultivarea și importul alimentelor modificate. Într-o lume în care marile corporații agrochimice au acaparat piețele alimentare și au corupt reglementările, Damascul a spus „nu”. A spus „nu” și extremismului islamic. Siria a fost singurul stat arab cu o Constituție laică, în care sharia – legea islamică – era neconstituțională, iar mișcările radicale erau combătute cu fermitate, uneori chiar brutal.
Femeile siriene se bucurau de aceleași drepturi ca și bărbații în privința educației, muncii și sănătății. Nu purtau vălul obligatoriu, iar participarea lor în societate era vizibilă și activă. Aproximativ 10% din populație era creștină – un fenomen aproape inexistent în alte state arabe, unde discriminarea religioasă a dus la exodul creștinilor. În Siria, aceștia aveau un rol activ în politică, economie și cultură.
Bashar al-Assad, deși demonizat în presa occidentală, se bucura de o popularitate considerabilă înainte de declanșarea conflictului. Provenind dintr-o familie alawită – o minoritate tolerantă a islamului șiit – Assad a menținut Siria pe o linie stabilă, seculară și relativ prosperă. Iar în vremurile de criză, Siria a fost un adăpost. A primit sute de mii de refugiați irakieni, fără discriminare. A fost o țară pașnică, fără războaie interne, fără instabilitate, până când interesele străine au decis că e timpul să intervină.
România. Ocolonie tăcută, fără suveranitate, fără apărare!
Privind spre Siria de dinaintea războiului, ne putem întreba: de ce România, aflată într-o stare de colonie economică și socială, nu a cunoscut un conflict similar? Răspunsul e simplu și dureros: pentru că România nu mai are nimic ce ar putea provoca o astfel de revoltă din partea puterilor globale. Tot ce se putea jefui a fost deja luat. România nu e Siria pentru că România a cedat fără luptă.
România nu mai deține nimic. Nici petrolul, nici gazele, nici pădurile, nici minereurile, nici apele, nici terenurile. Totul a fost vândut – pe nimic – de guvernele trădătoare instalate după 1990. Marii jucători ai lumii nu au nevoie să pornească un război aici: România este deja subjugată complet.
Avem bănci străine care controlează sistemul financiar românesc. Avem datorii uriașe la FMI, Banca Mondială și alte instituții. Avem mâncare modificată genetic pe rafturi, fără ca românii să știe ce mănâncă. Acceptăm cerealele contaminate ale Ucrainei fără nicio reglementare clară, în timp ce fermierii noștri dau faliment. Executăm fără discernământ toate ordinele venite din afară, iar liderii politici români sunt complet aserviți.
Economia națională este o ficțiune. Nu mai există industrie românească, nu mai există capital românesc, nu mai există autonomie economică. Totul e străin, controlat din afară. Justiția e politizată, iar instituțiile de forță sunt populate de oameni ai Sistemului, care nu servesc interesul public, ci interesele unei oligarhii globale.
România este guvernată de oameni șantajabili, formați într-un sistem securist-bolșevic, care nu au niciun interes să apere poporul. Dimpotrivă, lucrează împotriva lui. Au vândut educația, au prăbușit sănătatea, au transformat România într-o țară de mâna a treia în propria Europă. Un exemplu grăitor este Hotărârea Guvernului Ungureanu prin care limba română a fost eliminată dintr-o instituție de învățământ din Târgu Mureș, la presiunile UDMR – un act de trădare națională în plină legalitate.
Trădarea intereselor poporului român nu mai este o excepție, ci o constantă a politicii naționale. Nimeni nu mai apără cetățeanul român, nimeni nu mai ține cu acest popor. Cei care îndrăznesc să o facă sunt marginalizați, denigrați sau eliminați din spațiul public. Cei care se ridică sunt etichetați ca extremiști sau conspiraționiști.
Concluzie. De ce nu e război în România? Pentru că nu mai e nevoie!
România nu este în război pentru că s-a predat fără luptă. Siria a fost lovită pentru că a îndrăznit să reziste. România este în genunchi de bunăvoie, Siria a căzut doar după ce a fost pusă la pământ prin forță. România nu mai reprezintă o amenințare pentru interesele marilor puteri. Tot ce se putea cuceri a fost cucerit: resursele, instituțiile, suveranitatea, economia, chiar și conștiința națională.
România nu mai este un stat, ci o administrație de ocupație care lucrează în interesul celor care au jefuit-o. De aceea, nu e nevoie de bombe, de rachete sau de revolte armate. Poporul e controlat prin datorii, frică, dezinformare și sărăcie. Este un popor care nu mai deține pârghiile propriei libertăți, iar cei care încearcă să le recâștige sunt imediat catalogați drept dușmani ai democrației.
Așadar, întrebați-vă: nu cumva lipsa războiului în România e cel mai clar semn că suntem deja ocupați?
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt zxol de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.