Foto: Muammar al-Gaddafi
Recapitulare partea I si partea a II a.
Potrivit unor oficiali straini acreditati la ambasadele din Tripoli:
- nu au existat incalcari ale dreptului omului, in Libia;
- a fost ţara cu cel mai ridicat nivel de trai din Africa;
- libienilor li se acordau credite fără dobândă pe o periodă de douăzeci de ani, pentru construcţia de case, un litru de benzina costa aproximativ 10 centi, produsele alimentare costau mai nimic, iar un Jeep sud-coreean Kia putea fi cumpărat pentru doar 7500 de dolari;
- scopul real al distrugerii Libiei;
- inlocuirea dolarului SUA cu aurul.
Partea a III a.
Muammar al-Gaddafi: liderul care a sfidat Noua Ordine Mondială
Muammar al-Gaddafi, liderul Libiei între 1969 și 2011, a fost o figură vizionară care a încercat să transforme atât Libia, cât și întregul continent african. Reformele sale economice și sociale au făcut din Libia una dintre cele mai prospere țări din Africa, însă, in absenta unor „proptele” solide (Rusia si China), liderul libian nu a putut sa treaca peste dominația militara occidentală.
Un proiect economic revoluționar: Dinarul de aur
Una dintre cele mai ambițioase inițiative ale lui Gaddafi a fost crearea unei monede unice pentru Africa – dinarul de aur. Aceasta monedă, susținută de rezervele substanțiale de aur ale continentului, urma să înlocuiască dolarul și euro în tranzacțiile comerciale interstatale. Gaddafi credea că independența economică era cheia pentru eliberarea Africii de influența colonialismul
Planul său a provocat neliniște în rândul liderilor occidentali, care au văzut o amenințare directă la adresa sistemului financiar global, bazat pe hegemonia dolarului.
În paralel, mai multe țări africane și asiatice au început să discute despre revenirea la standardul aur, iar China a emis yuani de aur, sprijinind indirect această mișcare.
Gaddafi viza o uniune africană, compusă din peste 200 de milioane de oameni, care să folosească dinarul de aur și să administreze propriile resurse naturale, fără intervenția companiilor străine. Acest vis îndrăzneț i-a adus însă un dușman redutabil: complexul militar-industrial occidental.
Transformări interne ale Libiei sub conducerea lui Gaddafi
Pe plan intern, Libia, sub Gaddafi, a cunoscut o dezvoltare remarcabilă. Prin politici sociale și economice bine gândite, liderul libian a transformat țara într-un stat prosper, oferind cetățenilor săi un nivel de trai de invidiat pentru multe alte țari.
Drepturile femeilor
Într-o țară musulmană conservatoare, Gaddafi a promovat drepturile femeilor, oferindu-le libertatea de a alege cum să trăiască. Femeile nu erau obligate să poarte văl sau burka, având acces la educație și locuri de muncă. Statutul lor în societate era protejat prin legi clare, care le garanta egalitatea în fața bărbaților.
Educație și sănătate gratuite
Sistemele de educație și sănătate au fost complet gratuite și accesibile tuturor. Fără taxe suplimentare, fără „fonduri ale clasei” sau „atenții” pentru cadrele medicale. Profesorii și medicii erau respectați, bine plătiți, iar serviciile publice erau funcționale si eficiente.
Locuințe pentru toți
Una dintre cele mai importante realizări ale regimului a fost includerea dreptului la locuință, între drepturile fundamentale ale cetățenilor. Tinerii căsătoriți primeau 50.000 de dolari pentru a-și cumpăra o casă, iar problema persoanelor fără adăpost era inexistentă.
Prețuri simbolice pentru resurse
Combustibilul era vândut la un preț extrem de mic – 0,14 dolari pe litru – fără variaţii determinate de preţul mondial al petrolului sau alte artificii. Deoarece petrolul era extras de pe teritoriul libian, preţul său era blocat. Energia și alte utilități erau gratuite. Gaddafi a nationalizat întreaga industrie petrolieră, în favoarea cetățenilor libieni, care primeau dividende din exploatarea resurselor naturale.
Marea Râului Artificial
Un alt proiect a fost „Great Man-Made River” (Marea Râului Artificial), cel mai mare sistem de irigații din lume, care asigura apă potabilă și pentru agricultură în întreaga zonă. Acest proiect a transformat deșertul libian într-o zonă cultivabilă, demonstrând viziunea lui Gaddafi asupra dezvoltării.
Nivel de trai.
Mâncarea nu lipsea de pe masa niciunui libian. Probabil existau şi excepţii, însă, conform FAO, rata subnutriţiei era sub 5% în Libia. În ceea ce priveşte nivelul de viaţă, din punctul de vedere al Human Development Index (care oricum era manipulat de „băieţii buni”) ţara era deasupra a două treimi dintre naţiunile lumii. Ca să mai facem o paralelă, voi specifica încă un element: Libia nu avea datorii externe.
Fondul Naţional de Rezervă.
Mai mult, Gaddafi făcuse un Fond Naţional de Rezervă care, la căderea sa, avea active de nu mai puţin de 150 mld. $. Şi, ca să înţelegeţi cât de rău era „tiranul”, acesta privatizase întreaga rezervă de petrol a Libiei. Dar nu către vreun investitor străin suspect, cum a fost cazul nostru, ci către cetăţenii ţării. Iniţial aceştia urmau să primească o sumă de 21.000 $ fiecare, urmând ca, treptat, să-şi ia fiecare „dividendul” din exploatarea petrolului. O să mai amintesc încă un element: Gaddafi reuşise să facă cel mai mare proiect de irigaţii din istorie, GMR (Great Man-Made River) care a asigurat alimentarea cu apă a întregii ţări.
Reactia Imperiului
Pentru toate acestea, pentru că ştia câte ceva mai mult despre şpăgile învârtite de „partenerii europeni” şi pentru că, suplimentar, începuse să facă planurile pentru emiterea unei monede trans-africane acoperite integral în aur, Libia a fost atacată de NATO (în frunte cu Franţa, al cărei preşedinte de-atunci luase şpagă de la Gaddafi) şi redusă la tăcere. Însă adevăratul criminal a fost propriul său popor. Nu doar că l-au omorât ca pe un câine, dar i-au mai şi expus cadavrul timp de o săptămână într-un Mall, probabil cel mai grotesc spectacol oferit de lumea de azi.
Libia in prezent.
Poate vă întrebaţi cum e acum în Libia, că doar a dat democraţia peste ei. În primul rând, haos total si dezastru economic, politic si social. De fapt, ceea ce s-a urmarit. Tara e absolut devastată, se dau lupte ziua-n amiaza mare între diversele facţiuni tribale, iar foametea a devenit o realitate. Fondul de rezervă al lui Gaddafi e sub un control incert şi, încet şi sigur, e golit de profesioniştii din domeniu. Petrolul libian a ajuns sub controlul marilor câini internaţionali: francezi, englezi şi, desigur, americani.
Preţul combustibilului a explodat, iar sistemul de sănătate – cel care mai există – e privat. N-ai bani, suferi! Despre învăţământ nu mai amintesc. Se face pe unde-apuci, dacă-ţi mai arde, întrucât prima luptă care se dă e cea cu foametea.
Probabil şi libienii se întreabă, acum, cu disperare, cum de au fost toate acestea posibile? Uite-aşa, luând de bun tot ce vine de la criminalii profesionişti. Naivitatea – ca să nu-i spun prostia – se plăteşte greu.
O lecție amară pentru alte națiuni
Căderea Libiei ar trebui să servească drept un avertisment pentru toate țările care se confruntă cu presiuni externe sau corupție internă. Ignorarea pericolelor, pasivitatea în fața abuzurilor și naivitatea în relațiile internaționale pot avea consecințe devastatoare.
Dacă faceţi paralele între noi şi ei, sunteţi tentaţi să staţi liniştiţi pe moment. La noi abia acum se creionează întreg genocidul asupra ţării. Ne îndatorăm fără nicio justificare, cumpărăm arme nefuncţionale şi depăşite tehnic plătind ca la curve, cu banii înainte, vedem toate aceste abuzuri, dar luăm poziţia ghiocelului.
Tocmai ce s-a statutat că singurul serviciu medical pe care-l veţi primi gratuit este cel de urgenţă. Adică acolo unde-ţi fac un calmant şi-ţi dau o trimitere. Pentru restul va trebui să plătiţi. Petrolul nu vă mai aparţine, gazele din Marea Neagră au fost date pe gratis. V-a mai rămas şi vouă ceva: lista infinită de taxe pe care trebuie să le plătiţi statului sau monopoliştilor cărora statul le-a dat liber la jaf (societăţi de asigurări, bănci, tutun, etc.). În timpul ăsta, ardelenilor li se suflă dulce în urechi „gând de autonomie”.
De ce? Ca să stârnească haosul, să declanşeze nebunia. Deoarece din nebunia popoarelor profită ei.
Ăsta e abia începutul. Nu vă culcaţi pe-o ureche: va fi şi mai rău. Vă vor introduce taxe insuportabile, pe orice, în timp ce, „din raţiuni sociale”, vor proteja marile concerne care isi fac de cap in Romania. Vă vor zdrobi şi nu se vor opri nici atunci. Nici când veţi dispărea fizic nu le va fi îndeajuns. Se vor zbate să vă şteargă şi din memoria omenirii.
Dacă lecțiile istoriei nu sunt învățate, riscul este ca acestea sa se repete, iar generațiile viitoare să plătească un preț imens. Este timpul pentru trezire, înainte ca daunele să devină ireversibile.
Nu vă lăsați pradă naivității si nu repetati greșelile Libiei!
Vă reamintesc un lucru simplu: la 1 Decembrie doar un singur om a avut curajul să-i strige Plăvanului ce-a avut de strigat. Ceilalti, sau mai bine zis, restul, s-au limitat la a-l privi bovin. Dacă nu cumva l-or fi dat pe bietul om pe mâna securiştilor. Asta e atitudinea care vă inculpă, care vă va condamna până la urmă la fel ca pe libieni. Treziţi-vă, până nu va fi prea târziu!