„Schengen” a ajuns să simbolizeze nu doar aspirația unei Românii integrate în structurile europene, ci și rezultatul a trei decenii de decizii controversate, trădări politice și compromisuri care au slăbit fundațiile națiunii.
A devenit emblema unei realități în care bogățiile țării au fost înstrăinate, sistemele vitale—industria, agricultura și educația—au fost distruse, iar valorile și identitatea națională au fost marginalizate.
În spatele acestui simbol se află sacrificii uitate, resurse risipite și o generație de eroi ai Revoluției din 1989, care au luptat pentru un ideal nobil: libertatea. Însă acea libertate a fost prea des transformată în oportunități pentru îmbogățirea unei elite privilegiate și pentru consolidarea influenței străine în detrimentul interesului național.
Privind în trecut, vedem o țară bogată și capabilă, dar trădată și risipită. În prezent, România trebuie să înțeleagă această lecție: niciun succes extern, nicio apartenență formală nu poate înlocui suveranitatea, demnitatea și unitatea națională.
Viitorul poate fi schimbat doar printr-o reîntoarcere la valorile autentice: responsabilitate, solidaritate și respect față de tradiție și identitate.
România are potențialul să-și reconstruiască destinul prin oameni competenți, instituții puternice și un spirit național renăscut. Este nevoie de curaj pentru a înfrunta adevărurile incomode, de hotărâre pentru a depăși obstacolele impuse de trecut și prezent și de loialitate față de țară și popor.
Astfel, „Schengen” trebuie să devină o lecție, nu un destin. Numai prin unitate și o viziune națională clară, România își poate recăpăta locul binemeritat ca o țară suverană, respectată și prosperă în Europa și în lume.
Sacrificiile natiunii romane. Cu exceptia politicienilor, tradatorilor, speculantilor si celor care au profitat de un popor muncitor, cinstit si rabdator.
„Schengen” simbolizează o clasă politică ce a uitat interesul național: de la Ion Iliescu la Klaus Iohannis, de la Petre Roman la Nicolae Ciucă, de la Virgil Măgureanu la Eduard Hellvig și de la Mugur Isărescu la sine însuși.
„Schengen” simbolizează sabotarea, timp de trei decenii, a unirii cu Basarabia.
„Schengen” reprezintă distrugerea sistematică a industriei, a flotei și a sistemului de irigații, moștenite de la Ceaușescu și lăsate pradă fierului vechi.
„Schengen” înseamnă înstrăinarea resurselor naturale: petrol, gaze, cupru, cărbune, dar și a pământului românesc. Privatizări dubioase au lăsat România fără capacități de producție și surse de venit, transformând țara într-o piață dependentă și vulnerabilă.
„Schengen” este tratatul bilateral cu Ucraina, prin care România a consimțit pierderea Bucovinei de Nord, a Herței și a Bugeacului.
„Schengen” reflectă abandonarea moștenirii Gojdu, cu o valoare materială și spirituală inestimabilă, cedată fără luptă Ungariei.
„Schengen” înseamnă diminuarea simbolurilor naționale, eclipsate de steagurile altor state și organizații, într-un peisaj politic în care tricolorul românesc abia își mai găsește locul.
„Schengen” este achiziționarea de echipamente militare învechite, cumpărate pe sume uriașe în numele alianțelor strategice, de la fregate la avioane F-16, plătite ca „taxe” de admitere și vasalitate.
„Schengen” este umilința vizei americane, promisă și niciodată oferită, deși România a fost mereu partener loial. În loc de recunoaștere, românilor li s-au oferit doar paie și nedreptate.
„Schengen” a fost perioada „Pandemiei”, când generațiile în vârstă au fost izolate și lăsate să-și închidă ochii în singurătate. Copiii au fost privați de educație și joaca, bolnavii cronici au fost lipsiți de îngrijire, iar sistemul medical a fost fragilizat.
„Schengen” este momentul în care bisericile au fost închise, iar tradițiile și credința au fost răsturnate. Cei dragi au fost înmormântați în saci negri, fără rânduielile creștine care au ținut acest neam de-a lungul veacurilor.
„Schengen” este teroarea oficializată, cu armata ieșind în stradă, ambulanțe urlând goale și oameni luați împotriva voinței lor. Este o lecție dureroasă despre cât de fragile sunt libertățile noastre.
„Schengen” este presa care a abandonat datoria de a servi adevărul, devenind un instrument al propagandei, minciunii și obedienței față de interese externe.
„Schengen” reflectă cum Referendumul pentru Familie a fost boicotat, iar valori străine au fost impuse, pervertind identitatea națională și educația copiilor.
„Schengen” înseamnă neputința de a apăra memoria celor care au strigat, în Decembrie 1989, „Vom muri și vom fi liberi!”. Ei au căzut în fața gloanțelor, visând la o țară liberă și suverană, iar noi ne-am grăbit să risipim darul lor.
„Schengen” este păcatul nostru colectiv: am lăsat moștenirea eroilor din 1989 să fie înlocuită cu compromisuri și cedări. Ne-am trădat propriile idealuri în schimbul unor iluzii efemere.
În esență, „Schengen” este prețul trădării. Dar această lecție ne poate uni, dacă vom învăța să punem din nou România înaintea oricărui interes străin si personal și să fim vrednici de sacrificiul înaintașilor noștri.
