Ministerul Apărării este condus de un ministru care pare să fie, în cea mai mare măsură, decorativ și lipsit de eficiență. Deși un astfel de profil poate părea avantajos, având în vedere că nu complică lucruri, absența unei personalități politice de anvergură ridică întrebări despre capacitatea de conducere în acest sector vital. Este greu de crezut că președintele Iohannis ar fi putut găsi miniștri mai puțini carismatici și mai lipsiți de inițiativă decât generalii Ciucă si Tilvar.
Numit în fruntea Ministerului Apărării prin intermediul generalului Ion Oprișor, șeful Departamentului Securității Naționale din cadrul Administrației Prezidențiale, Tîlvăr pare să-si limiteze activitatea la cea de promovare a unui „turism militar,” orientat atat in plan intern, cat si în străinătate.
În cele opt luni de mandat, este greu de identificat un proiect semnificativ, inițiat sau finalizat de Angel Tîlvăr, supranumit ironic „accesoriul lui Ciucă,” semn că aportul său real în direcționarea Apărării este abstract, lipseste cu desavarsire.
Angel Tîlvăr, preocupat să păstreze profilul discret, este prezent la diverse evenimente, asemenea unui element decorativ, fără o contribuție substanțială. Îngrijorările legate de securitate, precum și tensiunile ce domină în rândurile Armatei Române, par să nu îl influențeze în mod semnificativ. Chiar dacă ar fi conștient de aceste probleme, rolul său actual nu i-ar permite să acționeze în mod eficient. Astfel, Tîlvăr rămâne un ministru pur simbolic, în timp ce Nicolae Ciucă continuă să exercite influența reală.
Dezinteres total
În perioada 15-16 iunie 2023, la Bruxelles, s-a desfășurat întâlnirea miniștrilor apărării din membre state NATO, cunoscută în cadrul Alianței drept „Ministeriala NATO”. This edition a avut o importanță deosebită, deoarece pregătea Summitul de la Vilnius, Lituania. România a fost reprezentată nu de ministrul apărării, Angel Tîlvăr, ci de Simona Cojocaru, secretar de stat și șefă a Departamentului pentru politică de apărare, planificare și relații internaționale. Pe lângă aceasta, agenda a inclus prezența unor omologi importanți, precum Lloyd Austin (SUA) și Anita Anand (Canada), dar Tîlvăr a lipsit de la acest important eveniment. Nu a vrut muschiul lui sa se deplaseze pentru a participa la o activitate „ingrata”.
Deși Tîlvăr are o reputație de ministru decorativ, ar fi fost de dorit să participe la acest eveniment internațional major, chiar și ca gest simbolic, pentru a arăta respect și implicare în fața partenerilor. Înțelegem că în prima zi a reuniunii a avut loc votul pentru instalarea Guvernului Ciolacu, însă Tîlvăr ar fi putut fi prezent cel puțin în două zi, când nu ar fi existat niciun impediment in acest sens.
Cu doar o zi înainte de eveniment, pe 14 iunie, Tîlvăr, în calitate de ministru al Apărării, l-a primit pe șeful Forțelor Armate din Georgia, generalul-maior Giorgi Matiashvili. Cu toate acestea, prezența lui la Bruxelles ar fi fost considerată prioritară în contextul NATO, un moment de interes național.
În realitate, Tîlvăr este conștient de caracterul conjunctural si temporar al poziției sale la MApN. Legăturile securiste ale familiei, moștenite de la tatăl său, ii vor asigura, si in viitor, sinecuri avantajoase, in prezent sugerând doar o abordare strategică în menținerea unui rol simbolic în fruntea Apărării.
Plimbari in aer liber
Uneori, un ministru decorativ trebuie să scos la „plimbare” – ca un pudel într-un parc – pentru a evita momente delicate în spații oficiale. Așa că, în lipsa unor activități esențiale, l-au trimis pe Tîlvăr la Paris. Nu a fost singur; l-au însoțit câțiva generali, transformând vizita într-un galop de sanatate.
Printre cei din delegație s-a aflat si generalul Teodor Incicaș, responsabil cu înzestrarea Armatei, pe motiv că Tîlvăr ar fi „identificat oportunități de consolidare a cooperării” cu omologul francez în acest domeniu. Totuși, ținând cont că în ultimii ani România a respins multe dintre ofertele de colaborare din partea Franței, adesea într-un mod umilitor, este neclar ce ar mai fi de „consolidat” între cele doua tari.
Un alt membru al delegației a fost generalul Viorel Pană, șeful Forțelor Aeriene, rămas în funcție indiferent de incidentele din subordinea sa. Tîlvăr a declara că vizita oficială i-a oferit ocazia să viziteze și salonul aeronautic de la Le Bourget, unde a putut admira tehnologia de vârf din industria globală de apărare.
Totuși, participarea la un astfel de eveniment ridică semne de întrebare: programele noastre de înzestrare nu sunt direcționate spre noi capabilități; mai degrabă, platim “taxe de protectie” si, in cel mai bun caz, cumpărăm echipamente vechi ale altor țări membre NATO, fără un interes real pentru tehnologia de top.
Nu ne interesează „tehnologia de top” și ce produce „industria de apărare din lume”. Noi suntem groapa de gunoi a Alianței. Cei care vor să-și modernizeze înzestrarea ne vând nouă vechiturile.
De fapt nici nu cumpărăm, doar plătim, iar echipamentele le primesc alții.
Ministerul Apărării a anunțat anterior că livrarea sistemelor Patriot va fi completată până în aprilie 2023, însă, echipamentele promise întârzie să apară. În schimb, Tîlvăr se plimbă prin Paris, alături de generalii săi, printre care și generalul Florin Jianu, șeful Direcției Financiare, despre care se știe că nu are experiență operațională și nici contribuții relevante în proiectele de înzestrare. Prezența sa într-o astfel de delegație ar putea ridica întrebări privind utilizarea fondurilor destinate unor asemenea activitati specifice si care, ulterior, au fost transformate in activitati turistice.
Jianu este un simplu contabil care nu vorbește nicio o limbă străină. Nu are experiență operațională, nu a participat la nicio misiune în vreun teatru de operații, nu este implicat în înzestrarea armatei. Nu există argument decent pentru prezența lui într-o astfel de delegație. Curtea de Conturi ar putea constata cât de ușor sunt irosiți banii publici.
Un alt membru al delegatiei a fost generalul Liviu-Mihai Iancu, adjunct al secretarului de stat Simona Cojocaru, prezent mai mult ca un „purtător de mapa.”
Vizita în Franța s-a concretizat, în esență, printr-o serie de fotografii cu președintele Macron, generali americani și expozanți de produse militare – o serie de poze care vor rămâne probabil doar amintiri.
Costurile ridicate ale delegației, fără rezultate concrete, sunt comparabile cu vizita fostului ministru Vasile Dîncu în Coreea de Sud, care a avut, de asemenea, efect zero. În final, Tîlvăr, un ministru decorativ care rareori are acces la oficiali de prim rang ai partenerilor, nu aduce o contribuție substanțială în politica de apărare.
“Experți”?? străini pentru Armata României
Deși Angel Tîlvăr, ministrul apărării, nu a participat la „ministeriala” NATO de la Bruxelles – un eveniment de importanță strategică pentru România și pentru Alianță – acesta și-a făcut timp să semneze Ordinul M.119 din 31 mai 2023. Acest ordin introduce o procedură nouă pentru recrutarea personalului care va ocupa posturi în afara organigramei, în unități militare ce desfășoară proiecte finanțate prin fonduri europene nerambursabile, fonduri externe rambursabile sau prin Mecanismul de Redresare și Reziliență.
Astfel, procedura nouă deschide ușa pentru recrutarea de persoane nu doar din România, ci și din alte state membre ale Uniunii Europene, din Spațiul Economic European și chiar din Elveția.
Aceasta abordare, care permite recrutarea de personal din afara țării, este surprinzătoare și arată o schimbare în politica de recrutare a armatei. Dacă acest ordin va fi implementat pe scară largă, este posibil să vedem în curând „specialiști” în cadrul armatei din țări precum Ungaria sau Albania, ceea ce ridică întrebări cu privire la impactul asupra identității nationale dar și a pregătirii militare a personalului. Pe cand sa ne asteptam si la specialisti din Rusia, China si Coreea de Nord ?
De asemenea, este de remarcat faptul că, deși pe teritoriul României se află un număr semnificativ de cetățeni ucraineni, aceștia nu par să fie inclusi ca eligibili în această campanie. De ce oare ?
În mod similar, CSA Steaua, o unitate militară sportivă, angajează deja personal de diverse naționalități, de la africani la americani, așa că această direcție ar putea părea continuarea firească a unei tendințe care promovează internaționalizarea resurselor umane!!!!!!
Motivul din spatele acestui ordin rămâne discutabilă. Pe de o parte, România ar putea avea nevoie de expertiză externă pentru a accesa și utiliza aceste fonduri în mod eficient, însă pe de altă parte, neîndeplinirea acestor funcții către cetățeni români subliniază o problemă de fond în atragerea și retenția personalului calificat în domeniu. public. Practic, în loc să consolidam competențele proprii, Armata României se orientează către personal străin, ignorând astfel investițiile posibile în resurse locale și contribuind la un sentiment de devalorizare a profesioniștilor români.
În esență, această politică transmite un mesaj îngrijorător: în loc să sprijine dezvoltarea expertizei naționale, România arată că este dispusă să apeleze la forța de muncă externă chiar și în domenii sensibile, cum ar fi gestionarea fondurilor pentru apărare. Deși aceasta poate fi o soluție temporară pentru a acoperi lipsa de personal, ea ridică întrebări serioase despre cum sunt prioritare resursele umane și fondurile în cadrul Ministerului.
Această realitate este cu atât mai tristă cu cât reflectă o abordare în care specialiștii români sunt marginalizați, iar eforturile lor de a contribui la securitate tarii nu sunt apreciate si valorificate de slugoii strainilor.
Realitatea este tristă: pe românii noștri îi umilim, sabotăm sau sărăcim, pe străini îi pupăm în dosul lor imperial, chiar dacă ne spun că nu e nevoie!
