Nicicând n-a fost un Paşte mai tragic pe Planetă
Explozii, catastrofe, nu-i pace sub măslini
E pentru prima oară când Dumnezeu regretă
Că-n lupta altor neamuri se sting mai mult creştini.
E-o fierbere ciudată, manevre militare
Mari deplasări de trupe, pe mare, pe uscat
Încep să scoată capul focoase nucleare
Azi, echilibrul lumii s-a rupt şi e păcat.
N-au învăţat, se pare, nimic din Atlantida
Şi nici din Hiroşima n-au tras nici un folos
Ne vântură neantul cu cancer şi cu SIDA
Istoria se-ascunde precum un melc fricos.
Au înflorit copacii, bat clopote de Denii
Ierusalimul, iată, de ploi a înverzit
Şi pelerini cu torţe şi scumpe mirodenii
Sosesc din toată lumea pe-acest pământ sfinţit.
Mormântul gol îmi pare că-i leagănul din care
Se-nalţă Omenirea cu braţele spre cer
Miraculoasă noapte! Ce binecuvântare!
Azi plâng cu rouă sacră şi cuiele de fier.
Miresme dulci revarsă a răstignirii cruce
O rază albăstruie aprinde lumânări
Transfiguraţi, creştinii dau buzna să apuce
Un mic crâmpei din focul sosit din depărtări.
Aici sunt toţi martirii creştini, unde-I Mesia
Toţi cei ce pentru cruce amar au pătimit
Scriptura ne învaţă: a lor e veşnicia
A celor ce se roagă-n genunchi şi s-au smerit.
Şi totuşi, ne apasă o negură pe pleoape
Pe inimile noastre un lacăt greu s-a pus
Nicicând n-a fost războiul atâta de aproape
Ne merităm bătaia cu biciul lui Iisus.
Neliniştite clipe, şi ameninţătoare
E zăngănit de săbii şi încărcări de puşti
Zăpezi ca de Sodoma cad peste pomii-n floare
Şi câinii violenţei au fost scăpaţi din cuşti.
Eu i-aş aduce-n lanţuri pe toţi conducătorii
La judecata dreaptă a Sfântului Mormânt
Toţi în genunchi să cadă, să vadă muritorii
Că-i risipeşte Domnul ca pe o pleavă-n vânt.
Şi că din cap le scoate războiul tuturora
Fiindcă Iisus pe nimeni, nicicând nu a ucis
Treziţi-vă, voi, lideri, cât nu-i târziu! E ora!
Apocalipsa este un iad de nedescris!
E Paştele! E vremea să vă aveţi ca fraţii
Cu moartea peste moarte Mesia a călcat
El cântă: „Pace vouă!” – aşa că slavă daţi-I
Osana! Aleluia! Hristos a Înviat!
