Marija Gimbutas, arheolog de origine lituaniană şi profesoară la Universitatea Califonia din Los Angeles:
„România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500 – 3.500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, pașnică, iubitoare și creatoare de artă, care a precedat societățile indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului și fierului.”
Zona geografică în care se află astăzi România a fost, în urmă cu peste 10.000 de ani, vatra lumii, locul unde a început cu adevărat civilizația umană.
Acest adevăr este destul de greu de digerat pentru celelalte mari națiuni, printre care, unii, și cu aspirații înalte la titlul de popor ales.
În zona Olteniei se înregistrează:
-cel mai vechi asezamant de bordeie din lume (18,000 ani înainte de Christos),
-cea mai veche activitate de minerit,
-cel mai vechi târnăcop de miner descoperit vreodată,
-cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume (8,000 ani înainte de Christos),
-cea mai veche scriere din lume (tăblițele de la Tărtăria, județul Alba 5-6.000 înainte de Christos).
Tot aici s-a inventat arcul, au apărut primele furnale din Europa și, tot de aici, au plecat și s-au format celelalte popoare indo-europene și nu numai, cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciții, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmații, elenii (ahei și dorieni), fenicienii etc.
Traco-dacii reprezintă cea mai veche și mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară civilizației Sumeriene și, totodată, cea mai numeroasă (180 – 200 de triburi).
Ei puteau fi găsiți în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, Germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franța, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa….Chiar și Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuși Burebista.
Scrisul și, odată cu el, istoria au apărut mai întâi în spațiul tracic și abia mai târziu in spațiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultură din Europa (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului.
Începând cu anul 1995, după studii îndelungate, însă intenționat ținute la subsol, o serie de savanți americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populație neașteptat de dezvoltată, (oare cine?).
De altfel, Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumină sau Splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele Bucegi pe care, nu întâmplător, dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ. Istoricul Homer spunea că numai tracii știau să lupte călare și cu arcul, începând cu mileniul cinci înainte de Christos.
Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârșită.
Toate convențiile erau încheiate verbal și apoi păstrate cu sfințenie. Lipsa de acasă era semnalată printr-un băț lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient.
Traco-dacii erau singura civilizație din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o formă a sa.
În jurul anului 1400 Î.C, se construiește în Tracia nord-Dunăreană, cea dintâi școală cu local de sine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare, începând cu teologia (cultul Zeului Soare și al celor 12 constelații).
Conform mărturiilor, rămase posterității, ale lui Platon și Socrate, însuși Pitagora și-a completat studiile la școala Zamolxiană, și tot ei afirmau că, în acea vreme, în Dacia, existau cei mai de seamă medici ai timpului.
Istoricul Herodot îi considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpaților,(Moldova de astăzi). Apoi, o parte dintre ei, s-au deplasat spre Sud, în Anatolia, unde au fost cunoscuți ca Cimiry. Migrând ulterior către Italia, Spania, Anglia și Irlanda au fost cunoscuți sub denumirea de celți.
Zona Nord -Dunăreană (România de astăzi), a fost considerată, din vechime, drept un paradis terestru.
Un teren bogat cu aproape toate bogățiile pământului:
-terenuri agricole (Grânarul Europei de mai târziu),
-pășuni întinse,
-toate formele de relief,
-un incredibil sistem hidrografic natural,
-o zona bine apărată contra majorității dezastrelor naturale…etc.
Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungați din vatra strămoșească și nici deznaționalizaţi.
Românii păstrează, în continuare, limba, portul, obiceiurile, tradițiile strămoșilor de acum 7.000 de ani. Analizele minuțioase de sânge, demonstrează un alt miracol : în ciuda numeroaselor invazii, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoșilor noștri.
România rămâne un miracol, căruia i s-a prevăzut un viitor mesianic. Profetul indian, Sundhar Singh, scria în 1922, că românii vor deveni un popor îndrăgit și respectat de toate popoarele lumii.
Bibliografie:
– Augustin Deac – Istoria Adevărului Istoric
– P.L.Tonciulescu – Romania, paradisul regăsit
– Nicolae Densuşianu – Dacia Preistorică , Vol.1, 2, 3, 4, 5
