2024. PUTIN vs.GLOBALISM. Un conflict al carui rezultat va decide noua arhitectura a lumii.
Între 1985 și 1999, Rusia a fost semnificativ integrată în procesul mondial de globalizare, perioada în care corupția a atins cote maxime, iar oligarhii ruși au proliferat, influențând toate aspectele societății. Mulți dintre aceștia proveneau din diverse etnii sau erau conectați la acestea, reușind să câștige un control masiv asupra economiei, vieții politice și administrației din Rusia.
Sub influența acestor oligarhi, președintele Boris Elțîn, cunoscut pentru problemele sale cu alcoolul, a devenit vulnerabil și aproape „captiv” la Kremlin.
In acest context, situația economică a Rusiei s-a deteriorat, acumulând datorii uriașe, cu dobânzi mari (ca si Romania, in prezent), față de băncherii americani si evrei.
Paradoxal, pe măsură ce Uniunea Sovietică se confrunta cu dificultăți, mass-media occidentală îi lăuda pe Boris Elțîn și Mihail Gorbaciov, lideri pe care, mai târziu, Vladimir Putin îi va considera „doi trădători”, în anul 2014.
În acest peisaj politic, Putin și-a început ascensiunea în carieră după misiunea sa în Germania din 1989. A avansat rapid, ocupând funcții importante: viceprimar al Sankt-Petersburgului, șef al FSB, prim-ministru si, în final, președinte al Federației Ruse.
Aceasta ascensiune fulminanta a necesitat sprijinul unor figuri cheie din politică, administrație, armată, oligarhie și, mai ales, din servicii secrete ruse. Putin a trebuit să accepte alianțe strategice, inclusiv cu sistemului oligarhic occidental, pentru a atinge vârful puterii.
Cu ajutorul unor susținători naționalisti din FSB, Putin a câștigat sprijinul necesar pentru a-și consolida poziția, inclusiv pe cel al lui Boris Elțîn. În aceeași perioadă, el putea fi văzut drept un „om al oligarhiei globaliste”, insă, odată ajuns la putere, Putin a început un amplu efort de recâștigare a suveranității naționale și a autorităților centrale, puternic slăbite sub Gorbaciov și Elțîn.
Occidentul și oligarhii ruși au sesizat rapid că Putin nu susține subordonarea Rusiei față de Occident, ceea ce a stârnit reacții la Wahington. In acest sens, in anul 2000, cu ocazia unei vizite in Rusia, Bill Clinton, președintele SUA la acel moment, i-a reproșat lui Putin orientarea sa nationalista si antioligarhica.
Unii analiști politici au considerat că declanșarea celui de-al doilea război cecen nu a fost întâmplătoare, fiind un conflict susținut de mai multe state musulmane, inclusiv de Arabia Saudită, aliată a SUA, in acea perioada. În timpul acestui război, ambițiile suveraniste ale lui Putin au avansat cu dificultate.
Pe frontul cecen, Putin a adoptat o abordare dură, însă a reușit, prin diplomație, să coopteze influența familiei Kadîrov, pacificând astfel Caucazul de Nord, încheind conflictul și oferindu-le cecenilor drepturi și finanțare pentru reconstrucția regiunii. Sub conducerea lui Ramzan Kadîrov, Cecenia a devenit un aliat fidel al lui Putin.
Timp de peste două decenii, Putin a dus un război subtil, dar ferm, împotriva oligarhilor de alte etnii, într-o încercare sistematică de a recâștiga controlul asupra economiei și influenței rusești. De-a lungul acestei perioade, el a creat impresia că nu se opune sistemului oligarhic în sine, ci că ar avea doar neînțelegeri personale cu unii dintre oligarhi, o parte ajungând în închisoare, alții părăsind Rusia sau dispărând în mod misterios.
Aceasta abordare strategică i-a permis să se mențină la putere si să stabilească un nou echilibru între structurile de influență rusă. Înlăturarea oligarhilor s-a făcut indifvidual, unul câte unul.
De-a lungul anilor, Vladimir Putin a gestionat cu abilitate o strategie dublă pentru a-si atinge scopul de a deglobaliza Rusia și de a-i elibera structura economică și politică de influența oligarhilor de diverse etnii.
Începerea operațiunilor militare în Ucraina, pe 24 februarie 2022, a reprezentat pentru Rusia un punct critic, descris de Putin ca fiind doar o fază într-un proiect strategic mai vast. Această acțiune a semnalat, de fapt, o ofensivă majoră a statului rus asupra sistemului oligarhic.
În primele zile ale războiului, când valoarea rublei s-a înjumătățit, bursa de la Moscova s-a prăbușit, iar acțiunile companiilor oligarhilor ruși au scăzut dramatic pe piețele internaționale, guvernul rus, anticipând acest moment, a intervenit prompt, cumparand aceste acțiuni la prețuri reduse și diminuând controlul oligarhilor asupra multor companii.
Aceasta mișcare le-a redus considerabil influența oligarhilor, fie prin preluarea completă a companiilor, fie prin dobândirea unor pachete importante de acțiuni de catre statul rus.
Simultan, a fost lansată o operațiune activă împotriva oligarhilor. În martie 2022, Putin a susținut un discurs vehement în care a criticat sistemul oligarhic și a vizat întreaga clasă a oligarhilor, semnalând o schimbare radicală în abordarea statului rus față de aceștia.
În același timp, guvernele occidentale au profitat de slăbiciunea oligarhilor și au impus măsuri restrictive împotriva lor, blocându-le conturile bancare și confiscându-le proprietățile de lux, inclusiv iahturi și alte proprietati.
În mod curios, o serie de oligarhi au decedat în circumstanțe misterioase, evenimentele fiind relatate inclusiv în presa din România.
Printre cele mai semnificative cazuri se numără moartea președintelui Lukoil, Ravil Maganov, care în septembrie 2022 a căzut de la fereastra unui spital din Moscova, conform agenției de presă TASS.
Într-un alt incident, Alexander Subbotin, un manager de top la Lukoil, a fost găsit mort în luna mai în pivnița unei case din regiunea Moscovei, unde se afla pentru un ritual desfășurat de un șaman.
Leonid Shulman, director executiv la Gazprom, a fost descoperit decedat la cabana sa de lângă Sankt-Petersburg, iar Alexander Tyulakov, un alt director Gazprom, a fost găsit mort în garajul său, aparent ca urmare a unei sinucideri.
Alte cazuri suspecte includ moartea lui Vladislav Avayev, fost vicepreședinte al Gazprombank, care a fost găsit împușcat, alături de familia sa, în Moscova, în aprilie 2022.
A doua zi, Serghei Protosenia, fost director la Novatek, a fost descoperit în casa sa de pe coasta spaniolă, alături de soția și fiica sa, ambii cu semne de violență.
În Anglia, la Surrey, miliardarul Mihail Watford a fost găsit decedat în propria locuință, iar în Nijni Novgorod, Vasily Melnikov, patronul companiilor de produse medicale MedStom, a fost descoperit înjunghiat mortal împreună cu familia sa.
În această perioada marcată de conflicte și restructurări radicale, respectiv
- situație economică dezastruoasa (ca a Romaniei, din prezent),
- razboiul cu Cecenia,
- inceputul conflictului cu oligarhia rusa si internationala,
- operatiunile militare din Ucraina,
- inlaturarea miliardarilor rusi, opozanti ai regimului,
Putin a adoptat un discurs naționalist și suveranist, desprins complet de ideile globaliste pe care le-a respins fără echivoc. Această poziție a Rusiei împotriva globalismului nu ar fi fost posibilă de la începutul mandatului lui Putin, în 1999; a fost necesar un lung și complex parcurs pentru a se ajunge la desprinderea Rusiei din tentaculele caracatitei financiare, nationale si internationale.
Contextul actual, marcat de intensificarea tensiunilor cu Occidentul, a adus Rusia într-o situație delicată: pe de o parte, este necesară colaborarea cu marile puteri pentru a menține echilibrul geopolitic, însă, pe de altă parte, regimul Kremlinului dorește să limiteze influențele globale și să promoveze o politică de independență economică și culturală. Aceasta abordare a generat reacții negative în rândul unor țări occidentale, care văd în regimul naționalist al lui Putin o amenințare la adresa valorilor lor și a modelului economic global.
Acest fapt îl face pe Putin să fie considerat, fără îndoială, unul dintre cei mai mari opozanți ai familiilor Rothschild și ai celorlalți, din Statele Unite și de aiurea. Avand in vedre aspectele mentionate, a-l percepe pe Putin drept „instrument” al oligarhiei globaliste ar fi, așadar, o eroare de judecata.
Putin este, însă, un lider cerebral, care gândește strategic. Indiferent de conflictele actuale, Rusia și liderul său trebuie să coopereze, pe cât posibil, cu SUA și Marea Britanie, cele două mari puteri învingătoare ale celui de-Al Doilea Război Mondial, alături de care Rusia a semnat tratate de bază ce reglementează ordinea globală, inclusiv cele de pace și influență, ONU, Consiliul de Securitate, Actul Final al OSCE din 1975, care revalidează acordurile precedente. Dacă marile puteri nu mai respectă aceste tratate, arhitectura postbelică riscă să se prăbușească, conducând la o posibilă anarhie globală.
În guvern și Duma de stat, există și alte persoane influente, de diverse etnii, inclusiv evrei, dar deciziile majore sunt luate de etnicii ruși din cadrul Siloviki. Astfel, regimul politic din Rusia este unul naționalist-suveran.
Din acest motiv, oligarhii globaliști de pe Wall Street se opun vehement Rusiei, mobilizând împotriva acestui stat un număr semnificativ de terte tari (aproximativ 40) care au impus numeroase sanctiuni Kremlinului, o parte semnificativa a acestor masuri punitive avand efecte adverse asupra propriilor economii.
În acest context, războiul actual capătă valențe ideologice puternice. Nu mai este vorba doar despre un conflict militar; este o confruntare între două paradigme – suveranismul, promovat de Rusia, și globalismul, susținut de o mare parte a liderilor occidentali. Aceasta „bătălie pentru suveranitate” se desfășoară în paralel pe diverse fronturi: de la sancțiuni economice și controlul resurselor naturale, până la războiul informațional și de influență care vizează mințile și atitudinile popoarelor.
Astfel, ne aflăm intr-un moment critic, în care toată lumea este prinsă intr-o tensiune tot mai pronunțată între cele două modele politice și economice. Oricare va fi deznodământul conflictului actual, este clar că efectele sale vor modela viitorul relațiilor internaționale.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
