La data de 15 octombrie 2020, Alexandru Rafila (junior) s-a prezentat, alaturi de Marcel Ciolacu, drept un tehnocrat care a facut cu greu pasul spre politica. Ciolacu l-a laudat ca „s-a alaturat echipei noastre”, insa Rafila era membru al „echipei” de aproape zece ani.
In urma cu zece ani, Alexandru Rafila (junior) era membru al PSD cu functie importanta. El era vicepresedinte al Departamentului de Sanatate al PSD si a fost implicat in redactarea programului de guvernare al USL.
Alexandru Rafila (junior), noua imagine a PSD, a declarat ca tatal sau, Alexandru Rafila (senior) a fost medic. El nu a mentionat, insa, ca acesta, pe care il chema tot Alexandru Rafila, a fost si seful Securitatii din Arad in perioada neagra, 1945-1949. El a ajuns in aceasta pozitie pe cand avea doar patru clase primare.
In serialul „Memorialul Durerii”, Lucia Hossu Longin a afirmat ca maiorul de Securitate Alexandru Rafila a reprimat cu gloante, in 1949, opozitia la colectivizare, masacrandu-i pe taranii de pe Valea Crisului Alb, care s-au opus colectivizarii.
Lucia Hossu-Longin, realizatoarea TVR: „Alt absolvent de patru clase primare, Alexandru Rafila, ajuns comandantul Securităţii din Arad, care a executat 27 de ţărani în mijlocul satelor ce se opuneau colectivizării, mi-a mărturisit că în anii aceia „cu timbrul acesta de revoluţionară m-ar fi arestat”…
Longin a mai relatat ca, in timpul represiunii coordonate de Alexandru Rafila, „29 de tarani au fost executati pe loc, fara judecata, fara nimic, in anul 1947. (…) Tarani scosi din case si impuscati in mijlocul ulitei”.
Tatăl său – susține Alexandru Rafila junior – a fost dat afară din Securitate și din Partidul Comunist în 1949, fiind considerat element dușmănos.
Cercetări ale istoricilor spun însă că Alexandru Rafila senior a fost dat afară din Securitate după ce s-a constatat, în urma unor anchete interne, că făcuse mai multe abuzuri și abateri intolerabile chiar și pentru noua putere instalată după 1945.
Alexandru Rafila (senior) s-a născut la 12.04. 1920 în URSS, avându-i ca părinţi pe Nicolaievici Ioan Sergei şi Veselina, conform fişei întocmite de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Acesta a venit pe tancurile sovietice în 1944-1945. De profesie tinichigiu, a fost instruit rapid, la apelul bocancilor, în tehnici de represiune, tortură și anchetare, apoi pus șef al Securității Arad. Din această poziție a început războiul cu “elementele dușmănoase” ocupantului sovietic și regimului comunist instalat de ruși la București.
A condus trupele de Securitate din zona Arad împotriva partizanilor, a dizidenților și a tuturor celor care manifestau fie și cea mai mică antipatie față de bolșevici.
În perioada 1948 – 1949 a fost Şef serviciu Direcţie Regională Timişoara, Serviciul Judeţean Arad, cu gradul de maior. Numele Rafila Alexandru îl întâlnim într-un tabel de salarizare pentru personalul Direcţiunii Generale a Securităţii Poporului, aflat în arhiva CNSAS. De aici aflăm că se încadra la avea clasa 9-a de salarizare. A trecut în rezervă la 1.06. 1949. A murit în 1988 în Bucureşti.
Mărturiile celor care au trăit teroarea în perioada în care a fost instaurat comunismul în România sunt, de-a dreptul, cutremurătoare. Rezistenţa anticomunistă de pe Valea Crişului Alb a fost înfrântă cu mult sânge în perioada în care Alexandru Rafila era şeful Securităţii.
Potrivit documentelor, au existat 4 ciocniri armate majore între partizanii din zona bazinului Crișul Alb și trupele de represiune aflate în slujba ocupantului sovietic. Într-una dintre mărturii se menționează cum maiorul Rafila intenționa să ducă la sediul Securității din Sebiș inclusiv femeile din zonele unde activau partizanii.
Pe parcursul activitatii sale, Alexandru Rafila a participat, in mod activ, la anihilarea luptatorilor anticomunisti pe care i-a vânat, i-a bătut, i-a schingiuit si i-a aruncat în temniţe, ulterior acestia fiind condamnati la moarte sau munca silnica de catre justitia comunista.
Alexandru Rafila, fiul, nu recunoaşte că tatăl său a participat la acţiuni represive în perioada in care a lucrat pentru Securitate, iar profesorul spune că a aflat despre statutul tatălui destul de târziu.
Conform CNSAS, a existat un ofițer de Securitate numit Alexandru Rafila care a condus Serviciul Securității Arad între 1948 și 1949.
Tatăl lui Alexandru Rafila a persecutat și bătut oameni ca șef în Securitate. Mărturia fostului detinut politic Sever Ursu îl contrazice pe medicul Rafila care, într-un interviu, a admis că tatăl lui a condus structurile securității comuniste, dar a negat implicarea acestuia în acțiuni violente .
Anul acesta, edituta Humanitas a publicat e-book-ul „Comunismul în România” care își propune să arate că „regimul comunist s-a instaurat și s-a menținut exclusiv prin violență, că a fost implementat de o mână de netrebnici, că a costat și a deturnat viețile a sute de mii de oameni nevinovați”.
La pagina 5 întâlnim capitolul „Rolul securității” urmat de „Evoluția represiunii”. Autorii publică mărturia unui deținut politic care spune că a fost bătut de chestorul Rafila.
„Eram în clasa a VII-a, la Liceul Industrial „Aurel Vlaicu“ din Arad, când m-a arestat… Din ora de curs de la liceu m-au luat. A venit de la director omul de serviciu c-un bilețel: cutare, cutare, cutare să poftească la direcțiune, jos. (…) Ne-a luat și ne-a dus la Securitate. Ne-a pus în pivniță și ne-a ținut acolo destul de mult… vreo săptămână și ceva, cât au făcut anchete cu noi… Chestor era Rafila, un om foarte dur… ne băteau în timpul anchetelor. Eu am avut «plăcerea» să fiu bătut de el…“
Bătăile administrate lui Sever Ursu (din mărturia căruia rezultă că au fost mai multe persoane bătute în beciurile Securității) se petrec la Arad, unde a activat Rafila senior.
Rafila senior a devenit, în 1945, șeful Bioului de Siguranță al Chesturii Arad, iar odată cu înființarea Securității, a devenit șeful acesteia pentru județul Arad, explică Mădălin Hodor, cercetător la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).
„Alexandru Rafila, tatăl, nu si-a inceput cariera in 1948 ( fișa de pe site-ul CNSAS contine strict activitatea din cadrul Securității, institutie care, dupa cum stiti, a fost formal înființată in acel an), ci chiar din 1945. Rafila a fost activ în structurile comuniste din 1945 până în 1949.
El, Alexandru Rafila, tatal , si-a inceput cariera exact in aceasta perioada, direct in functia de comisar șef al Chesturii Poliției Arad. Era șeful Biroului de Siguranță al Chesturii. Adică șeful de facto a ceea ce urma să fie Securitatea. Si asta din 1945, adică imediat după „eliberarea” de către Armata Roșie.
Nu e nevoie sa mentionam ca o astfel de functie nu putea fi ocupata in acel moment de cineva a carui loialitate absoluta fata de sovietici era discutabila.
Dovada ca a ramas sef si in 1947, cand Biroul de Siguranta a fost transformat in Serviciu de Siguranta.
Evident, cand Siguranta a devenit in 1948 Securitate, a primit functia de sef serviciu judetean Arad, regiunea Timisoara.
