De ce JOSEPH ROBINETTE BIDEN (Joe Biden) si KAMALA HARRIS reprezinta „dragostea” Partidului Democrat sau ai celor care ii finanteaza si directioneaza?
Uite, d-asta!
Introducere
Razboaiele Americii (SUA)
„Suntem națiunea care iubește războiul cel mai mult din toată istoria lumii” (Jimmy Carter)
În numele libertății si demnității umane, a sacrosanctelor principii ale Declarației Universale, pentru securitatea Statelor Unite prin supremație mondială, pentru menținerea la nivel planetar a puterii economice prin escaladarea internațională a agresiunii militare, America se află de la începutul istoriei sale, cu intermitențe nesemnificative, în continuă stare război.
Conform „Global Research”, de la înființarea la 4 iulie 1776, când Statele Unite ale Americii și-au declarat independența, din 247 de ani de existență, 225 de ani S.U.A. s-au aflat în război. In aproape două secole și jumătate, doar 22 de ani de pace. Concluzia este evidentă, trecutul, prezentul și viitorul Statelor Unie ale Americii au ca dominantă starea de război.
Începând din 1776, toți președinții americani, fără excepție, sunt considerați ca fiind „președinți de război”. SUA nu au avut o perioadă de pace mai mare de șase ani , în intervalul 1935-1940.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, contabilizând războaiele, intervențiile militare preventive și ocupațiile armate, S.U.A. n-au avut decât 5 ani de pace: în 1976, ultimul an al administrației Gerald Ford și între 1977-1980, sub președinția lui Jimmy Carter, care sintetizează : „Suntem națiunea care iubește războiul cel mai mult din toată istoria lumii, rezultat al faptului că vrem să impunem altora să adopte principiile americane” (Jimmy Carter, Alocuțiune susținută la Biserica Baptistă Maranatha din Plains, Georgia, aprilie 2019).
Studiul „Global Research” nu ia în considerare operațiunile speciale clandestine desfășurate de C.I.A. în diferite țări, inclusiv Ucraina, pentru menținerea unor „guverne democratice” la putere, sau, dimpotrivă, răsturnarea unor lideri de stat care sprijineau terorismul sau traficul de droguri. De altfel, mare parte dintre acestea nici nu au fost asumate vreodată de agenția americană de spionaj și nu au fost considerate conflicte militare.
“…luptă, luptă si dă-i, si dă-i si luptă” impotriva comunistilor!
Joseph Robinette Biden
În trecutul lui Joe Biden, ca și în cel al coechipierei sale, Kamala Harris, există precedente tulburătoare din punct de vedere istorico-politic.
Jurnaliștii italieni au descoperit „dragostea” lui Biden pentru mareșalul Iosip Broz Tito și aprecierea pe care politicianul american o avea față de Edvard Kardelj, ideologul șef al regimului comunist al fostei Iugoslaviei și unul dintre responsabilii de exodul a 250 de mii de italieni din Istria, Rijeka și Dalmația.
Jurnalistul italian Fausto Biloslavo a reconstituit în ziarul Il Giornale firul roșu al relațiilor diplomatice și personale menținute de Biden cu dictatorul comunist. Pe vremea când era vicepreședinte al SUA, aflat într-o vizită la Belgrad, Biden a descris astfel prima sa întâlnire cu Tito:
„Una dintre cele mai fascinante întâlniri pe care le-am avut în viața mea”.
Nu uitați, spune Biloslavo, în cartea sa despre Biden, democratul îl numește pe Tito drept „un geniu”. De aici aflăm că, în 1979, Biden a mers la Ljubljana cu o delegație americană pentru a participa la „înmormântarea tristă a lui Edvard Kardelj”, membru de vază al Partidului Comunist al Iugoslaviei și mâna dreaptă a lui Tito. În acest sens, într-o scrisoare din 1 martie 1979, Biden i-a scris lui Tito, mulțumindu-i: „Stimate domnule președinte, aș vrea să vă mulțumesc din nou pentru prețioasa dvs. ospitalitate”.
Asociația exilaților italieni amintește cine a fost călăul Kardelj. La cererea lui Tito, acesta a fost implicat și în masacrul comis asupra a peste un sfert de milion de prizonieri sloveni, croați și sârbi care au luptat cu axa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pe scurt, era aripa armată a strategiei terorii lui Tito. La acea vreme, Biden avea 37 de ani și poate că nu avea nicio idee despre cine era cu adevărat ideologul și fostul ministru de externe Kardelj, recunoaște Biloslavo.
Dar politica dictatorului Tito nu a era necunoscută. Cu toate acestea, Biden s-a declarat încântat că a fost invitat, după înmormântare, la reședința lui Tito din Split. Și și-a reamintit acest moment, mai târziu, într-un discurs oficial, ca vice al lui Barack Obama, la Belgrad, la 19 august 2016.
„Stăteam la masă în sufragerie”, iar mareșalul vorbea despre Iosif Stalin și Franklin Roosevelt. Parcă istoria prindea viață ”.
Ulterior, în cartea sa din 2007, „Promises to Keep”, Biden a scris:
„Din 1945 până în 1980, Josip Broz Tito a condus Iugoslavia cu personalitate, hotărâre și o poliție secretă eficientă. Bătrânul comunist viclean ținea unită o federație mixtă din punct de vedere etnic și religios. Era nevoie de un anumit geniu pentru a ține sudată acea federație multi-etnică, iar acel geniu a fost Tito”.
Kamala Harris – de-a dreptul comunistă
Dacă Harris ar fi candidat pentru un post de nivel mediu în cadrul Departamentului Agriculturii, aproape sigur nu ar fi trecut etapa de verificări inițiale de securitate. Ea își datorează întreaga carieră simpatizanților sau facilitatorilor activi ai Partidului Comunist Chinez.
Din fericire pentru ea (şi potenţial dezastruoasă pentru SUA), cei care obţin funcţii pe baza alegerilor nu sunt supuşi procesului de autorizare de securitate.
Altii au ales vectorul ideal pentru a face posibil, in SUA, comunismul sub masca democratiei.
Părinți comuniști
Părinții Kamalei Harris, mama ei Shyamala Gopalan, cercetător indian în domeniul cancerului, și Donald Harris, economist jamaican, erau amândoi de stânga.
La începutul anilor 1960, cuplul era activ în cadrul Asociației Afro-Americane din Berkeley.
Potrivit unui fost membru, Aubrey LaBrie, „Fidel Castro și Che Guevara erau eroii unora dintre noi. … Vorbeam despre musulmanii negri, despre mișcările de eliberare din Africa, despre toate”.
Liderul grupului, Donald Warden, era mentorul a doi tineri membri ai Asociației Afro-Americane, Huey Newton și Bobby Seale. Cei doi urmau să fondeze Partidul Black Panther (Pantera Neagră) în 1966. Panterele Negre aveau o ideologie maoistă și sprijineau activ China comunistă. Astăzi, ei sunt modelele mișcării Black Lives Matter.
Ani mai târziu, Warden (pe atunci cunoscut sub numele de Khalid al-Mansour) avea să-l sprijine pe Barack Obama să intre la Facultatea de Drept din Harvard.
În 1975, tatăl Kamalei, Donald Harris, a fost recrutat la Departamentul de economie al Universității Stanford, fiind un marxist recunoscut.
Iubit pro-comunist
După ce a studiat la Universitatea Howard, Kamala Harris s-a întors în Bay Area (San Francisco) pentru a-și lansa cariera juridică. Harris, la vremea respectivă în vârstă de treizeci de ani, a avut o relație romantică ce a generat controverse, cu Willie Brown, la momentul acela în vârstă de 60 de ani. Brown era un democrat din California care a devenit imediat după aceea primarul orașului San Francisco.
Brown a propulsat cariera Kamalei Harris spre câteva funcții de conducere, care i-au adus acesteia aproximativ 400.000 USD pe parcursul a 5 ani, potrivit San Francisco Weekly.
Brown era un simpatizant comunist înrăit. Fusese ales pentru prima dată în funcții publice cu ajutorul Partidului Comunist din SUA. Fusese finanțat de Dr. Carlton Goodlett, proprietar de ziar comunist, deținător al Premiului Lenin, acordat de regimul sovietic.
La câțiva ani după relația sa cu Harris, Brown încă sponsoriza în mod deschis strângerile de fonduri ale Partidului Comunist din Bay Area, deși la vremea respectivă era primar în San Francisco.
Astăzi, Brown este considerat, pe scară largă. drept unul dintre cei mai buni prieteni ai Partidului Comunist Chinez din Bay Area.
Un protejat comunist
În timp ce exercita funcția de procuror al districtului San Francisco, Kamala Harris era mentorul unei tinere activiste din San Francisco, pe nume Lateefah Simon. După ce a angajat-o și a ajutat-o să treacă prin facultate, Harris a prezentat-o pe tânăra sa prietenă multor oameni influenți din San Francisco. Astăzi, Simon este președinte al Fundației Akonadi, de stânga, și prezidează Consiliul de administrație al companiei de transport public din Bay Area (BART).
Când Harris a întâlnit-o pentru prima oară pe Lateefah Simon, aceasta avea un loc în Consiliul de administrație al Centrului de Sprijin al Tinerilor din Oakland. Toți ceilalți membri ai consiliului – Harmony Goldberg, Adam Gold, Cindy Wiesner și viitorul țar al proiectului Green Jobs al lui Barack Obama – Van Jones – erau membri ai grupului maoist Standing Toghether to Organize a Revolutionary Movement (Împreună Pentru Organizarea unei Mișcări Revoluționare, STORM).
Gold este astăzi membru al organizației Rădăcini de Stânga – LeftRoots – un grup afiliat la principalul partid comunist pro-China, Drumul Eliberării – Liberation Road.
Lateefah Simon este cea mai bună prietenă a unui alt membru al LeftRoots, fondatoarea organizației Black Lives Matter, Alicia Garza.
Kamala Harris susține în mod deschis grupul Black Lives Matter și menține contacte strânse cu Lateefah Simon și Alicia Garza. La rândul ei, Alicia Garza este prietenă veche și asociată a tovarășului lui Alex Tom, de la LeftRoots – cunoscut pentru legăturile sale strânse cu organizația radicală chineză Asociația Progresistă Chineză și cu Consulatul Chinez din San Francisco.
O întreagă rețea comunistă
Sora Kamalei Harris, Maya Harris, a fost studentă activistă la Universitatea Stanford. A fost prietenă cu Steve Phillips, unul dintre cei mai de seamă agitatori marxist-leniniști din campus și afiliat de lungă durată al unui grup pro-China – Liga Luptei Revoluționare – League of Revolutionary Struggle.
Potrivit blogului lui Phillips, „Inteligența politică”:
„Mai întâi, permiteți-mi să clarific că mă revendic din stânga. I-am studiat pe Marx, Mao și Lenin…. și mi-am făcut dizertația despre Partidul Black Panthers”.
După ce a părăsit Stanford la începutul anilor 1990, Phillips i-a condus pe mulți dintre camarazii săi către Partidul Democrat. Afiliația de stânga nu l-a împiedicat să se căsătorească în familia de miliardari Sandler, lucru care i-a permis tânărului revoluționar să își poată cumpăra o influență politică considerabilă.
Banii familiei Sandler au finanțat Centrul pentru Progres American (Center for American Progress), ProPublica, numeroși candidați și campanii în întreaga țară. În 2008, Phillips a cheltuit 10 milioane de dolari prin intermediul PowerPAC-plus pentru campanii în state din sud și sud-vest, care au avut drept rezultat aducerea prietenului său Barack Obama în fața lui Hillary Clinton în alegerile primare ale Partidului Democrat.
În 2013, Phillips l-a ajutat pe vechiul său prieten de la Stanford, Cory Booker, în campania pentru Senat în New Jersey. În 2018, aproape că i-a făcut pe protejații săi – Stacey Abrams și Andrew Gillum – guvernatorii Georgiei și, respectiv, Floridei.
Phillips este un prieten al familiei Harris și l-a ajutat pe soțul Mayei Harris, Tony West, să devină procuror general asociat în administrația Obama. De asemenea, a fost un sponsor major al carierei politice a Kamalei Harris.
În 2003, Phillips a ajutat-o pe Kamala Harris să ajungă procuror districtual în San Francisco. În mod ironic, Kamala l-a detronat pe Terence Hallinan, care, pe vremea când era tânăr (și comunist), îl ajutase pe Willie Brown să câștige primele sale alegeri.
PowerPAC-plus al lui Phillips a ajutat-o pe Kamala Harris să ajungă procuror general al Californiei, în 2010, și apoi să obțină poziția de senator în 2016.
Are șef de personal pro-comunist
La începutul anilor 2000, șefa de personal a lui Harris, Karine Jean-Pierre, era activă în cadrul rețelei Haiti Support Network (Rețeaua de Sprijin pentru Haiti) din New York. Organizația colabora strâns cu Partidul Mondial al Muncitorilor din Coreea de Nord și îl susținea pe Jean-Bertrand Aristide, fostul președinte de extremă stânga al Haiti și mișcarea radicală Lavalas.
Mitingul a fost co-prezidat de Jean-Pierre și Kim Ives de la Haiti Support Network, împreună cu Pat Chin și Sara Flounders de la Partidul Mondial Muncitoresc.
În mai 2004, Jean-Pierre a participat la o delegație în Haiti alături de doi cunoscuți tovarăși ai Partidului Mondial al Muncitorilor, Steve Gillis și Leilani Dowell.
În același timp, Jean-Pierre lucra pentru James Sanders, membru al Consiliului orașului New York, cunoscut pentru legăturile cu China. Atribuțiile ei, ca parte a campaniei de realegere a acestuia, includeau colaborarea cu filiala locală a mult discreditatului grup de „organizare comunitară” ACORN.
Soțul – la o firmă cu legături cu China comunistă
Soțul Kamalei Harris, Doug Emhoff, lucrează pentru firma de avocatură DLA Piper, care „se mândrește cu aproape 30 de ani de experiență în China și cu peste 140 de avocați dedicați filialei sale „China Investment Services”, potrivit National Pulse.
Publicația National Pulse scrie:
„Pentru a facilita activitatea DLA Piper în China am primit nenumărate premii prestigioase de la China Business Law Journal și China Law and Practice.
Compania angajează o serie de foști oficiali ai Partidului Comunist Chinez.
„Ernest Yang, care ocupă funcția de șef al departamentului de litigii și reglementare al companiei și co-șef al departamentului de arbitraj internațional, a primit un loc la Conferința Consultativă Politică a Poporului (CPPCC) în 2013. CPPCC servește drept consiliu consultativ de vârf al Partidului Comunist Chinez, iar Yang a fost promovat în comitetul permanent al organismului în 2019″.
„Jessica Zhao, consilier principal, a ocupat funcția de secretar general adjunct al Comisiei internaționale de arbitraj economic și comercial (CIETAC), un organism guvernamental înființat de Partidul Comunist Chinez în 1956. A fost dezvoltat sub auspiciile Consiliului chinez pentru promovarea comerțului internațional, un organism guvernamental chinez”. Mai mulți alți angajați ai DLA Piper de nivel înalt, atât chinezi, cât și resortisanți americani, au servit regimul chinez în diverse calități.
