Documentul este comentat de fostul ambasador american, Alfred H Moses, la Bucuresti, la acea vreme, lucru care confera greutate si credibilitate, si il exonereaza pe fostul nostru ministru de externe, dl Adrian Severin, demonizat pe nedrept timp de 25 de ani‼
Povestea pe scurt:
!!SUA face presiuni asupra Romaniei pentru incheierea acestui tratat, NU pentru intrarea tarii noastre in NATO, ci cu alt scop:
Adoptarea doctrinei Brzezinski, privind relația geostrategică dintre Ucraina și Rusia.
Astfel, întrucât împreună cu Ucraina, Rusia redevenea sau rămânea un imperiu, America urmărea atragerea celei dintâi în sistemul de alianțe occidental și punerea unei distanțe politice, cât mai mari, între Kiev și Moscova.
Potrivit memoriilor din care cităm, forma de tratat convenită de negociatorul-șef român, a fost sintetizată de ambasadorul american la Kiev, William Miller, pentru colegul său de la București.
Aceasta ar lăsa România cu o declarație goală de conținut, potrivit căreia, dacă părțile nu vor putea conveni asupra zonei, CIJ va decide, dar numai dacă statele respective vor fi de acord să o sesizeze.
“O LUPTĂ URIAŞĂ”
Ceea ce urmează nu s-a știut până azi.
Ce a făcut Alfred Moses la aceste întâlniri, conform amintirilor sale?
Partea a III a
Ulterior incheierii tratatului !
‼ Q Magazine l-a întrebat pe fostul ministru Severin, de ce nu a vorbit până acum de toate acestea.
‼ Ne-a răspuns că s-a temut ca asemenea dezvăluiri să nu irite Washingtonul, care ar fi putut să nege spusele sale. Atunci, ca și în alte cazuri, se putea să i se ceară „dovezi” pe care nu le avea și, eventual, să se creadă că minte, când, în realitate, ca și în alte cazuri similare, nu făcea decât să spună adevărul.
O opțiune validată de însuși ambasadorul Moses care își amintește că „atât ambasadorul Chaly, cât și ministrul Severin m-au invitat să particip la ceremonia de semnare, dar am decis să nu merg”, întrucât „prezența mea ar fi evidențiat rolul Americii în negocierea tratatului, ceea ce am vrut să evit.” Era, pare-se, prea devreme pentru adevăr.
Acum, însă, după douăzeci de ani, când „secretul” a fost divulgat chiar de o sursă americană, Adrian Severin a putut confirma relatarea ambasadorului Alfred Moses, chiar dacă a mai remarcat că, în ea, s-au strecurat și unele inexactități, explicabile prin lucrarea uitării sau prin considerente de oportunitate politică.
Acestea nu afectează însă esența adevărului istoric.
Cum să înțelegem atunci criticile aduse tratatului de un istoric de talia regretatului Florin Constantiniu, ale cărui acuze, formulate de o manieră dramatică, sunt citate de cei care au acreditat, în acești ani, o versiune falsă a evenimentelor din 1997? Severin ne uimește din nou.
„Când a făcut acele remarci, Florin Constantiniu nu citise tratatul, ci se baza pe o interpretare a acestuia, furnizată de niște jurnaliști în care a crezut.
Aceasta se observă și din aceea că distinsul istoric formulează doar niște concluzii având caracter sentimental, fără a furniza vreun argument de text, așa cum ar fi fost firesc de la un om de știință care caută adevărul istoric sine ira et studio (Fără ură și părtinire).
Cu totul alta, respectiv, diametral opusă, a fost poziția unui alt mare istoric, Dinu Giurescu.
Pe acesta îl consultasem, însă, înainte de a încheia tratatul și de aceea îi cunoșteam cu precizie textul.
Istoricul Alex Mihai Stoenescu, un alt cunoscător al tratatului, mi-a povestit că, fiind contrariat de criticile lui Constantiniu, l-a întrebat pe ce se întemeiază ele, iar acesta a recunoscut că nu citise textul atunci, când, sub imperiul unei emoții stârnite de relatările jurnalistice, a inserat în cartea la care tocmai lucra aprecierile negative, larg răspândite apoi sub garanția autorității sale profesionale și morale.
Regretatul istoric mi-a cerut scuze, în cadrul unei întâlniri întâmplătoare la Fundaţia Europeană Titulescu, pentru răul făcut fără intenție și mi-a împărtășit dorința de a corecta public cele afirmate de el. Moartea nu i-a mai lăsat răgazul necesar acestei erate.” ne-a declarat Adrian Severin.”
