Generalii infractori din Ministerul Apărării Naționale.
Faptele penale sunt o constantă a șefilor Apărării din ultimii 30 de ani.
Armata României a avut 10 generali în cea mai înaltă funcție, după 1989. Doar trei dintre ei nu au făcut, încă, obiectul unor cercetări sau acuze de fapte reprobabile.
Furtul intelectual din lucrarea de doctorat a generalului Nicu Ciucă este atât de evident, încât, analiza tezei este doar o formalitate. Furtul, intellectual sau material, tot o faptă penală este.
Generalul Dumitru Cioflină a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare în dosarul schimbului de terenuri dintre Ministerul Apărării şi Gigi Becali.
Generalul Mircia Chelaru, astăzi deputat AUR, a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare, în dosarul „Case pentru generali”. În același dosar a fost anchetat un alt șef al Apărării, generalul Constantin Degeratu.
Generalii Mihail Popescu și Eugen Bădălan au fost condamnați la patru ani de închisoare cu suspendare, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice.
Generalul Cătălin Zisu, colonelul în rezervă Lucian Amorăriţei şi administratorul societăţii S.C. Garden Center Grup S.R.L., Ion Olteanu, fac obiectul unui dosar penal ce vizează suspiciuni privind săvârşirea, în perioada 2022 – 2023, a unor acte de corupţie în urma cărora Ministerul Apărării a fost prejudiciat cu peste 2,4 milioane de euro.
Celor nominalizați li se alătură generalul Vasile Ionel, reactivat de Ion Iliescu și numit Șef al Armatei, în decembrie 1989. În anul 1978, Vasile Ionel a fost eliminat din Armată, după destructurarea grupării ”Corbii”, o rețea formată din înalți ofițeri racolați de Serviciile de Informații ale Armatei Ruse (G.R.U.). Oare în ce țară civilizată a mai fost identificat un agent rus ajuns la conducerea Armatei?
Numirea ca ministru și premier a generalului Ciucă a fost motivată de situația de securitate și de „mapa profesională”. Un impostor care și-a construit imaginea pe falsuri, minciuni, dezonoare și fraude.
Un Dinu Păturică, plin de stele, dar un instrument valoros pentru cei care conduc cu adevărat România.
Armata a încetat de multă vreme să mai fie o miză importantă. Ce altceva ar putea atrage partidele către Armată, dacă nu banii?
Deși are un buget generos acesta nu aparține României. Este taxa de protecție pe care o plătim pentru a ne fi asigurată o iluzorie independență. Ne amăgim dacă avem senzația că România își modernizează înzestrarea Armatei. Cumpărăm scump, prost și vechi. Nu suntem interoperabili (cooperare între structure militare) nici cu noi înșine.
Politruci cu stele.
Ce perora generalul Ciucă, unul dintre cei mai slabi militari și, ulterior, unul dintre cei mai corupți politicieni!
“Consider atât de sfântă onoarea şi demnitatea de a fi fost șeful Statului Major al Apărării încât, indiferent de ceea ce mi s-ar propune, nu voi face altceva. Odată ce ai fost șeful Statului Major al Apărării… Reprezintă demnitatea cea mai mare … eu consider că nu trebuie să fie în niciun fel umbrită această poziție de activitatea în alt domeniu. Nu voi face politică”!
Când generalul Nicu Ciucă vorbea dezinvolt despre onoare, nimeni nu se aștepta să ducă Armata atât de jos. A fost începutul sfârșitului. De atunci, constant, ne sunt furnizate dovezi ale lipsei de onoare.
În ziua angajării Armatei în disputele dintre Cotroceni și Partidul Social Democrat, generalul Ciucă era militarul care trebuia să garanteze probitatea subordonaților săi. Care a fost exemplul personal? A demonstrat doar că este un politruc condus de interese divergente de cele ale Oștirii.
Alți generali politruci!
Generalul Corneliu Dobrițoiu a fost numit secretar de stat din partea Partidului Național Liberal, la o lună după trecerea în rezervă.
Generalul Mihail Popescu a fost ales deputat, pe listele P.S.D., la câteva săptămâni după ce și-a încheiat mandatul de șef al Apărării.
După ce și-a dat demisia din fruntea Apărării, pentru a se pune la dispoziția organelor de cercetare penală, generalul Eugen Bădălan a fost ales deputat pe listele P.D.L.
De departe, însă, cel mai crunt și-a bătut joc de gradul militar Gabriel Oprea. Un ofițer de intendență ajuns colonel de justiție militară și apoi general cu patru stele. Ministrul apărării care a transformat Armata într-o feudă, de unde împărțea generos grade militare și diplome universitare.
Împreună cu generalul Mircea Mureșan, comandantul Universității Naționale de Apărare, Gabriel Oprea a pus bazele fabricii de diplome care a compromis profund instituția fanion a Armatei, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”.
Sute de parlamentari, miniștri, secretari de stat, consilieri prezidențiali, prefecți, primari sau directori de multinaționale și-au trecut în Curriculum Vitae diploma de absolvent al Colegiului Național de Apărare. Unii, mai îndrăzneți, au urmat și cursurile Școlii Doctorale. România are zeci, dacă nu sute de civili care sunt doctori în științe militare. Până și Elena Udrea a fost doctorand al Universității Naționale de Apărare.
Ciucă nu a făcut decât să calce pe urma pașilor înaintașilor săi. Batalioane de generali care au sacrificat militarul român pe altarul intereselor de partid. Ei sunt cei care au sabotat Oștirea.
Generalul Ștefan Dănilă a condus timp de doi ani structuri de nivel brigadă, înainte de a fi numit locțiitor al șefului Statului Major General al Apărării. După doar 3 luni, a fost numit șef al Statului Major General.
Generalul Daniel Petrescu a condus, un an, o brigadă și, doi ani, un comandament de divizie, fără unități subordonate. Ulterior, a fost numit șef al Apărării după numai 3 luni în funcția de locțiitor al acestuia. Doi șefi ai Apărării lipsiți de anvergură și experiență, ușor de controlat și manipulat.
Faptul că Armata nu mai reprezintă o miză este evident trecând în revistă ultimii miniștri: un filolog afirmat ca muzeograf (Fifor), un filozof specializat în sociologie (Dîncu) și un mediocru profesor de engleză, Tîlvăr. Asta după ce, în fruntea ministerului au fost politicieni ca Ioan Mircea Pașcu, Teodor Meleșcanu sau Mircea Dușa.
De ce nu mai este militarul român frecventabil?
Pentru că prea mulți generali au demonstrat că jinduiesc lacomi la funcții și sinecuri politice. Generalii care se subordonează partidelor politice, precum și interlopii sau afaceriștii care se îngrămădesc în birourile guvernanților, din interese personale sau de clan, sunt specii înrudite. Ariviști lipsiți de scrupule.
Nicu Ciucă a făcut politică în haină militară. Sunt foarte mulți generali, asemenea lui, care aspiră să intre în alcovul partidelor. În activitate sau rezervă, toți vor să se bălăcească în mocirla și banii “negri” zămisliți de factorul politic. Pe unii i-ați zărit comentând războiul prin studiourile televiziunilor. Este de un grotesc inimaginabil spectacolul unui general, doctor în „mecanica fluidelor”, care comentează războiul din studiourile Antena 3.
Generalii și ofițerii superiori, care au ocupat funcții în structurile centrale, n-ar trebui să facă politică. De niciun fel. Măcar 7 ani, cum se întâmplă în democrațiile consolidate. Altfel, avem o Armată la fel de plină de politruci pe cât era în urmă cu 40 de ani. Măcar atunci, secretarul de partid era la vedere.
În mai puțin de cinci ani militarul român a fost coborât de pe piedestalul eroului în malaxorul dezbaterilor politice, al anchetelor și investigațiilor penale sau mass media. De la un procent de încredere aproape unanim, Armata, rareori, depășește 50% astăzi. Trist pentru o perioadă plină de crize și provocări de securitate.
Nici măcar spectrul războiului nu apropie Armata de poporul căruia îi este subordonată. Atacurile furibunde desfășurate concertat de grupări organizate, nu surprind. Războiul contemporan nu presupune doar încleștări armate. Este total neașteptată, însă, complicitatea majorității românilor. A celor care, de-altfel, așteaptă de la militarul român jertfa supremă.
Nu există subiect care să aducă în atenție Armata și care să nu fie tratat malițios, peiorativ sau disprețuitor.
Cum s-a ajuns ca, într-un interval relativ scurt, militarul român să schimbe aura eroului pe mantaua ponosită a unui paria din societate? Cum este posibil ca, după 20 de ani de Afganistan și Irak, doi de pandemie și unul de război la graniță, militarul român să fie umilit, jignit și insultat aproape cu fiecare ocazie? Direct și indirect, în public sau pe la colțuri.
Nimeni nu mai dorește să se asocieze cu Armata. În urmă cu câțiva ani, partidele deschideau listele electorale cu foști militari. Profesionalismul, integritatea și onoarea erau valorile care-l recomandau pe militar, dincolo de imaginea unei instituții la fel de respectată ca Biserica. Cel puțin teoretic.
Astăzi, militarul român este ruda săracă pe care nimeni nu o primește în casă.
Politizarea excesivă a funcțiilor de general și promovările pe criterii oneroase au deteriorat constant calitatea resursei umane. Corupția, traficul de influență și diagrama de relații politice au ajuns singurele argumente pentru o carieră la vârful Armatei. Instituția și gradul militar s-au transformat în sinecuri pe care politicienii le oferă celor obedienți și vulnerabili.
Decuplarea partidelor de Armată nu este întâmplătoare. Nici umilințele pe care le trăiește astăzi militarul român. Deserviciile de imagine, pe care le face astăzi Ciucă Armatei, nu sunt un accident. De peste 30 de ani, la conducerea Apărării au fost generali care au sacrificat Oștirea pentru interese politice sau materiale.
Militarul român este asociat unei instituții roasă de putregai și acarieni. Una în care gradele se tranzacționează ca la piață, diplomele se obțin fraudulos, iar onoarea este o noțiune perimată. Militarul român nu mai este frecventabil pentru că, pe cât de mult este iubită trădarea, pe atât de mult sunt disprețuiți trădătorii.
Nimic întâmplător în faptul că militarul român este ostracizat zilnic. Armata culege ceea ce generalii ei cultivă de peste 3 decenii: compromisuri și corupție.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
