2025. Aici sunt banii noștri! Astăzi, Marian Enache, 12.540 euro/lună și Ion Sterian, 30.000 euro/lună. România, sclavă pe plantația bugetarilor de lux.
România reală: o țară cu pensii de 1.800 de lei….
și salarii de la buget de 150.000 de lei…
…pe lună.
România este țara în care peste 5 milioane de români trăiesc cu salarii de sub 3.500 lei net pe lună și alte 3 milioane cu pensii sub 2.000 de lei. Și tot în România, există indivizi privilegiați, cocoțați în vârful piramidei bugetare sau la cârma unor companii de stat, care încasează echivalentul a 30.000 de euro lunar, plus beneficii, plus bonusuri, plus pensii speciale.
Acest contrast monstruos nu este o anomalie, ci rezultatul unei arhitecturi perverse de privilegii, construită în decenii de clientelism politic, sinecuri, impunitate și complicitate transpartinică.
Pe primul loc, în topul salariilor bugetarilor „clasici”, plătiți direct din bugetul de stat, se află Marian Enache, președintele Curții Constituționale a României (CCR).
Pe primul loc la companii de stat – un alt veteran al sistemului, Ion Sterian, director general al companiei monopoliste Transgaz.
Marian Enache – slugă obedientă, stăpânul Constituției, încasator de lux!
Președintele CCR, Marian Enache, cel care a anulat alegerile din decembrie 2024, este bugetarul cu cel mai mare salariu plătit din bugetul de stat, conform declarației de avere și datelor publice din 2024.
- Indemnizație brută lunară: 47.074 lei
- Venit anual net declarat: 473.298 lei
- Salariu net lunar: 39.441 lei
- La un curs de 5 lei/euro, rezultă peste 7.800 euro/lună net
- Cu toate sporurile (neuropsihic, confidențialitate, condiții vătămătoare, doctorat), salariul brut total lunar ajunge la: 61.288 lei (aproximativ 12.540 euro brut/lună)
Și asta nu e tot. Enache mai încasează:
- Pensie specială (peste 20.000 lei/lună).
- Indemnizație pentru vechime.
- Venituri din comisii și consilii consultative.
Total estimativ lunar: 60.000–65.000 lei, echivalentul a peste 13.000 de euro lunar, din bani publici.
Să fie clar: nu vorbim de un chirurg care salvează vieți. Nu vorbim de un inventator de rachete sau un profesor olimpic. Ci de un fost parlamentar, fost consilier prezidențial, uns la CCR în epoca PSD, ajuns acum mare judecător constituțional. Omul care decide, fără să fie ales de nimeni, ce e „legal” și ce nu în România.
Ion Sterian – directorul cu 30.000 euro/lună pe spatele gazului tău!
În timp ce pensionarii calculează gramele de pâine, Ion Sterian, directorul general al Transgaz, compania care deține monopolul transportului de gaze în România, câștigă într-un an cât un muncitor într-o viață întreagă.
Conform declarației de avere 2024:
- Remunerație fixă netă anuală: 414.185 lei.
- Concediu plătit (net): 59.623 lei.
- Remunerație variabilă (bonusuri): 1.440.520 lei.
- Total net anual: 1.914.328 lei = aproximativ 384.000 euro/an.
- Salariu mediu lunar net: 158.870 lei (~30.000 euro/lună).
În plus, Sterian deține:
- 4 imobile, printre care un apartament de lux în Emiratele Arabe Unite.
- Conturi, acțiuni, venituri secundare din chirii.
Transgaz, aflată în portofoliul Secretariatului General al Guvernului (acționar majoritar cu 58,5%), este o companie de stat cu reglementare ANRE, deci nu are autonomie economică reală.
Cu toate acestea, directorul general este plătit mai bine decât CEO-ul OMV Petrom sau conducerea Băncii Naționale.
În 2023, profitul Transgaz a scăzut cu 205 milioane lei, dar Sterian și-a menținut veniturile intacte. Ba mai mult, cheltuielile totale cu personalul au crescut cu 150 de milioane de lei în doar 2 ani:
- 2022: 533.574.824 lei
- 2023: 612.889.827 lei
- 2024: 683.571.928 lei
Ce justificare economică există pentru asemenea sume? Niciuna. Doar rețele politice și încrengături de partid.
Transpartinicul Sterian – supraviețuitorul tuturor guvernelor.
Ion Sterian este un exemplu de băiat de casă al Statului Paralel, păstrat în funcție indiferent de culoarea politică a guvernării. A fost menținut de PSD, de PNL, de alianțele de conjunctură, de tehnocrați, de oricine a ajuns la putere. Un simbol al statului paralel economic, protejat din toate părțile.
Este omul care nu deranjează, care „știe sistemul”, care „ține legătura cu băieții”, care execută fără să comenteze. În schimb, este plătit cu vârf și îndesat.
Dacă în privat cineva ar primi 30.000 euro lunar, s-ar presupune că produce de 10 ori mai mult. În cazul Transgaz, compania funcționează prin reglementare. Prețurile sunt fixate de stat. Piața e închisă. Concurență nu există. Și atunci?
Răspunsul e clar: se fură cu legitimație. Se premiază obediența. Se salarizează tăcerea.
Casta celor de neatins – CCR, Transgaz, ANRE, ASF.
Cazurile Enache și Sterian nu sunt excepții. Sunt vârful aisbergului. În România funcționează o castă a bugetarilor de lux, care se autoprotejează, se recompensează și trăiește într-un univers paralel cu restul populației.
Alți membri ai acestui club select:
- Judecătorii CCR – între 45.000 și 61.000 lei/lună brut, plus pensii speciale de 20.000–30.000 lei.
- Șefii ANRE (energie) – peste 70.000 lei/lună, plus prime.
- Conducerea ASF (asigurări și pensii private) – între 60.000 și 90.000 lei/lună.
- Directorii de la Metrorex, Termoenergetica, Romgaz, Hidroelectrica – 20.000–40.000 euro lunar în total, cu bonusuri.
Toți sunt protejați politic, numiți pe bază de algoritm PNL–PSD–UDMR–Sistem. Niciunul nu răspunde pentru pierderi. Niciunul nu e tras la răspundere pentru dezastrul economic.
În schimb, sunt plătiți din bani publici, inclusiv din impozitele pensionarilor care nu mai au bani de medicamente.
Argumentul „sunt manageri de top” – o minciună convenabilă.
De fiecare dată când apar aceste cifre în spațiul public, Sistemul scoate portavocea: „Sunt oameni de performanță!”, „Au responsabilități uriașe!”, „Trebuie să atragem competență!”
Fals. În mediul privat, performanța înseamnă eficiență, competitivitate, inovație. La Transgaz, totul e reglementat. La CCR, nu există niciun criteriu de eficiență. La ANRE, „competența” e înlocuită de ordine de partid.
Când profitul scade, dar salariile cresc, când investițiile stagnau, dar primele se dublează, când legea nu obligă, dar bonusul e garantat, nu mai vorbim de performanță, ci de răsplătirea loialității și a tăcerii.
România plătește luxul exorbitant al paraziților bugetari.
Această situație este susținută prin:
- Legea salarizării, care permite sporuri inventate: neuropsihic, confidențialitate, titlu științific, radiații imaginare.
- Contracte de mandat, scrise astfel încât bonusurile să fie obligatorii, indiferent de rezultate.
- Complicitate politică – PSD și PNL au menținut oamenii-cheie în funcții indiferent de guverne.
- Complicitate mediatică – nimeni nu vorbește despre Enache sau Sterian la televizor.
- Complicitate instituțională – ANI, DNA, Curtea de Conturi stau cuminți.
Toate acestea în timp ce:
- Se taie sporurile profesorilor
- Se amână pensiile românilor
- Se impun taxe pe micii antreprenori
- Se majorează TVA și accizele
- Se justifică deficitul bugetar prin „cheltuieli sociale prea mari”
Concluzie: România, colonie fiscală a propriilor privilegiați.
În timp ce poporul român este jupuit cu fiecare nouă ordonanță, cu fiecare acciză, cu fiecare reducere de cheltuieli „neesențiale”, elitele bugetare se răsfață cu salarii de CEO de multinațională, pe bani publici.
Marian Enache are salariu și pensie de 13.000 euro/lună. Ion Sterian încasează 30.000 euro/lună. România nu are drumuri, spitale sau școli, dar are trântori de lux în fruntea sistemului.
Aceștia sunt adevărații „speciali” ai nației. Nu profesorii. Nu medicii. Nu pompierii. Ci judecătorii inamovibili și directorii intangibili, care au transformat statul într-un bancomat personal.
Aici sunt banii noștri. Și până nu se rupe definitiv legătura dintre privilegiu și funcție publică, România nu va fi decât o sursă de finanțare a unei oligarhii salariale cu față de instituție.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
