Partea I
Recent, o analiză a mediilor școlare ale unor personalități cheie din România a arătat o tendință îngrijorătoare: lideri și funcționari publici cu performanțe academice sub așteptări par să definească politica și administrația românească. De exemplu, Traian Băsescu și Florian Coldea au absolvit școala superioară de marină comercială cu medii sub 7, iar media generală a Parlamentului a scăzut dramatic în ultimele trei decenii.
Statistica arată că, între 1990 și 2004, media notelor în Parlament a evoluat de la aproximativ 8 la doar 6, iar în prezent, liderii politici și sindicali sunt, în general, caracterizați de medii de 7,4, respectiv 8,3. Acest fenomen nu este întâmplător; el reflectă o selecție negativă a competențelor în societatea românească, unde cei cu note mari devin avocați, iar cei cu medii inferioare ajung în funcții de judecători sau procurori.
De asemenea, s-au înregistrat cazuri paradoxale, precum numirea unui medic veterinar la conducerea Autorității Portuare Constanța sau a unei coafeze ca director general al unui șantier naval. Aceste exemple ilustrează o criză a competenței, generată de o contraselecție care nu permite avansarea celor mai bine pregătiți.
În timp ce multe dintre companiile private par să valorizeze calificările superioare, o parte semnificativă a instituțiilor publice continuă să fie influențată de un sistem în care notele sub 7 devin criterii pentru avansare. Această situație stârnește întrebări cu privire la viitorul justiției și al administrației în România, unde cetățenii se confruntă adesea cu corupția și incompetența.
În concluzie, analiza acestor statistici sugerează necesitatea unei discuții mai ample despre calitatea resurselor umane în România, inclusiv despre vârsta de absolvire a liceului, costurile studiilor și sponsorii acestora. Oare de ce ne mai mirăm de situația actuală? Este timpul să ne întrebăm cine este cu adevărat responsabil pentru această contraselecție și pentru rezultatele ei devastatoare în societate.
