Partea a II a.
Săptămâna trecută ne-ați anunțat pe Facebook că, pentru a respecta un angajament al României față de Uniunea Europeană, coaliția va corecta ”inechitățile” și va aduce modificări substanțiale sistemului de pensii militare. În traducere, pentru a respecta contractul cu UE, statul român va încălca contractele asumate ferm, în ultimii 30 de ani, cu sute de mii de militari români, schimbând radical nu doar unul dintre puținele beneficii din acest contract, ci și cariera militară pe ansamblu.
Pentru că, de fapt, despre asta este vorba.
Două prevederi aparent banale, de natură a da satisfacție celor ce vor să fie egali cu militarii în pensii, dar nu și în restricții, riscuri, sacrificii, condiții de muncă – ”corelarea” vârstei standard de pensionare cu sistemul public ”pentru a elimina excepțiile” (65 ani) și modificarea bazei de calcul, în speță perioada luată în calcul crește eșalonat de la 12 la 300 luni (25 ani). Aparent decent și de bun simț, nu-i așa? Mai ales că v-ați consultat cu Banca Mondială (acea entitate alcătuită din 189 țări, de la România la Afganistan, Libia, Rusia, Iran, etc.), care sunt convins că a luat în calcul nu doar cifre, bugete, deficite ci și situația de securitate din zonă, amenințări, vulnerabilități, riscuri, obiectivele strategice ale României pe termen mediu și lung, nu-i așa?
Care a luat în calcul speranța de viață din România (penultima din UE, 73 ani populația generală, 69 ani bărbații).
Bănuiesc că la fel a mers consultarea și la UE, mai ales că cel mai eficient și performant sistem de pensii speciale există chiar la UE, pentru toți demnitarii, comisarii, europarlamentarii, dar și pentru angajații instituțiilor europene (în funcție de numărul de ani, maxim 70% din ultimul salariu, plus plăți tranzitorii).
Vedeți dumneavoastră, domnule prim-ministru, general în rezervă, corelarea vârstei de pensionare a militarilor cu a celorlalți angajați din România, în speță mărirea acesteia până la 65 ani nu este doar o simplă modificare din condei.
Ce facem cu baremul medico-militar?
În ce profesie mai sunt dați afară angajații dacă starea lor de sănătate nu mai este una bună? Sau îl adaptăm la vârstă? Și cu misiunile ce facem? Ce facem cu baremul de pregătire fizică? ”Cadrele militare, indiferent de nivelul structurii, care nu îndeplinesc baremele testului de evaluare a nivelului de pregătire fizică, prevăzute la pct. 3 al anexei nr. 5, pe o perioadă de un an calendaristic de la data când au fost evaluate şi declarate respins, sunt trecute în rezervă sau direct în retragere, din oficiu” (Extras din Ordinul nr.M.99/2021 pentru modificarea și completarea Regulamentului educației fizice militare, semnat chiar de dvs. în calitate de ministru al apărării).
În ce profesie mai sunt dați afară angajații dacă nu îndeplinesc baremul de pregătire fizică?
Cum își vor putea îndeplini misiunile piloții militari de supersonice, specialiștii din marină la vârsta de 64 ani? Cum vor arăta misiunile pentru un pilot militar sau un pompier de 35-40 ani și cum cele pentru unul de 64? Cum își vor îndeplini misiunile pompierii, jandarmii, ofițerii SPP, toate specialitățile militare unde componenta fizică și starea de sănătate reprezintă o condiție esențială pentru desfășurarea activității? Sau vor fi evaluați, în ultimii ani de activitate, cu calificativul necorespunzător pentru că, pur și simplu, nu mai pot face față fizic solicitărilor profesionale?
Desigur că există specializări mai puțin solicitante fizic care pot permite rămânerea în activitate.
Dar aceasta trebuie să fie o opțiune, așa cum este și în prezent și nu norma generală.
Ce facem cu cariera militară, domnule general? Ce coerență va mai avea aceasta? Organizația militară este una înalt ierarhizată – multe funcții mici, puține funcții mari. Cum creați condiții ca toți sublocotenenții de azi să ajungă colonei mâine, dacă nu există posibilitatea de retragere cu păstrarea drepturilor deplin meritate, după o carieră de 20-25 ani în slujba țării??? Cum motivați cadrele militare să rămână în activitate după ce au obținut toate gradele și toate gradațiile?
După cum știți, militarii au de efectuat stagii minime în grad pentru a putea fi avansați în gradul următor.
Astăzi, pentru toate categoriile de cadre militare (subofițeri, maiștri militari, ofițeri) o carieră normală presupune parcurgerea tuturor gradelor în aproximativ 25 ani, ceea ce înseamnă că, în jur de 45 ani, au atins maximul (cu excepția gradelor de general). Cum veți motiva acești militari în următorii 20 ani? Sau poate veți mări stagiile în grad? Sau le veți amâna înaintarea în grad, dar aceasta este o sancțiune disciplinară, nu-i așa?
Ce veți face cu cei care ocupă funcții de conducere cu mandat pe durată determinată, precum ați fost dumneavoastră?
Ce ar fi făcut astăzi generalul cu 4 stele Ciucă, dacă nu ar fi fost ofertat de Președinte pentru a intra în politică? Cum ar fi arătat următorii 13 ani din cariera dvs? Ce funcție corespunzătoare gradului ați fi putut ocupa vreme de 13 ani? În subordinea cărui fost subordonat de-al dvs. ați fi fost astăzi? Câți generali cu 4 stele există astăzi în MApN, pentru ca să nu fiți în subordinea unui ofițer cu grad mai mic ca al dvs.?
Dar peste 5 ani? Dar peste 10? Ce funcție poate ocupa în structura militară un fost șef al Statului Major, adică un fost șef al Armatei, fără ca acest lucru să reprezinte o încălcare a Statutului și o atingere adusă demnității unui general? Știu că pentru ”civili” ce am scris eu aici reprezintă un nonsens, dar pentru militari aceste aspecte fac parte din coloana vertebrală a profesiei.
Va urma.
