2023 – 2024. Legiferarea hoției și disprețul față de români!
Într-un stat democratic autentic, justiția ar trebui să fie o baricadă împotriva abuzurilor, nu o portiță legală prin care politicienii și funcționarii corupți scapă de răspundere.
În România, însă, între 2023 și 2024, guvernele formate de Partidul Social Democrat, Partidul Național Liberal și Uniunea Democrată a Maghiarilor din România au încercat, și pentru o vreme au reușit, să transforme Codul Penal într-un scut de protecție pentru rețelele de interese care parazitează bugetul de stat.
Notă: Uniunea Democrată a Maghiarilor din România este partid, atunci când este vorba de guvernare, și Organizație NonGuvernamentală când cere bani pentru funcționare. Uniunea beneficiază de aproape trei ori mai mulți bani decât o îndreptățește scorul în alegeri. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România este formațiunea struțo-cămilă, nici partid, nici Organizație NonGuvernamentală care primește cei mai mulți bani de la bugetul de stat, în raport cu scorul pe care această grupare îl obține în alegeri.
Să revenim la problema legalizării furtului, cu largul concurs al Ministerului Public (judecătorii) și al Curții Constituționale (politruci cu robă de magistrați), al cărei președinte ar fi colaborat cu Securitatea.
Este vorba, desigur, despre infamul prag valoric de 250.000 de lei pentru infracțiunea de abuz în serviciu. Cu alte cuvinte, dacă un primar, un ministru, un funcționar sau un șef de agenție prejudicia statul cu sume sub această limită, adică peste 50.000 de euro!, fapta nu mai era considerată infracțiune.
Deci, urma să fie legalizat furtul „mic” cu acte în regulă. Un semnal cinic și brutal pentru toți cei care aveau deja mâinile adânc înfipte în banii publici: „Furați liniștiți, dar nu prea mult o dată”.
Istoria unei ticăloșii legislative!
Măsura a fost introdusă, discret, în Parlament în primăvara anului 2023. Senatorii coaliției Partidului Social Democrat, Partidului Național Liberal și Uniunii Democrate a Maghiarilor din România au adoptat, fără prea multă opoziție, acest prag, invocând o decizie a Curții Constituționale din 2016, care cerea clarificarea termenului „foloase necuvenite” și, eventual, stabilirea unui prag rezonabil.
Doar că pragul propus în 2017, prin OUG 13, de 200.000 de lei, declanșase cele mai mari proteste din istoria post-decembristă a României. La acea vreme, românii nu acceptau nici o sumă. În 2023, aceeași măsură a fost reîncălzită, doar că mai cinic: 250.000 de lei.
Este esențial de înțeles de ce această cifră nu este doar o sumă oarecare. În România reală, 250.000 de lei reprezintă mai mult decât un apartament cu două camere în marile orașe.
Este echivalentul a peste 12 ani de muncă pentru un salariat plătit cu salariul minim pe economie. Este, pentru pensionarii care trăiesc cu 1200 de lei pe lună, o sumă pe care nu o vor atinge niciodată în viață. Dar pentru parlamentarii și demnitarii care au legalizat această imunitate mascată, era doar „un prag rezonabil”.
Cine beneficiază? Rețeaua din umbra bugetului!
Adevărata întrebare este: Cui folosește această modificare? Pentru cetățeanul obișnuit, evident, nu. Pragul nu îi protejează de abuzuri, ci îi lasă vulnerabili. Dimpotrivă, este o undă verde pentru șpăgile „modeste”, pentru deturnările de fonduri în proiecte locale, pentru achizițiile umflate cu 249.999 de lei, exact sub limita penală.
Primesc protecție astfel:
- primarii care încheie contracte umflate cu firmele „de casă”;
- miniștri care direcționează fonduri spre clientela politică;
- directori de instituții care își angajează nevestele, amantele, verișoarele și finii fără să tremure că se va întâmpla ceva.
Este practic o amnistie preventivă pentru mica corupție sistemică, cea care macină România de la firul ierbii și până în ministere. Iar odată legalizat pragul, s-a creat precedentul: orice prejudiciu sub această valoare putea fi, de facto, „uitat” de justiție.
Disprețul total față de populație!
În paralel cu această mutilare a Codului Penal, guvernele Ciucă și Ciolacu impuneau măsuri de austeritate fără precedent: înghețarea salariilor și angajărilor în sectorul public (cu excepția clientelei politice), eliminarea voucherelor de vacanță, tăierea indemnizațiilor de concediu medical, neindexarea pensiilor cu rata inflației și anularea sumei de 250 lei bilunar pentru pensionarii cu venituri mici. Pe scurt, pentru cetățeni: tăieri și lipsuri; pentru hoți: portițe legale și „dezincriminări parțiale”.
Aceasta este esența: când vine vorba de furat din buget, statul a devenit blând, tolerant, înțelegător. Dar pentru omul simplu care întârzie o rată, care nu-și plătește taxele, care greșește o declarație la ANAF, statul este nemilos, represiv, impersonal.
Pandemia: Timpul ideal pentru slăbirea justiției
Introducerea acestui prag vine pe fundalul unei perioade în care cetățenii au fost constrânși în mod drastic în libertățile lor: între 2020 și 2022, în numele combaterii pandemiei, românii au fost închiși în case, amendați abuziv, urmăriți, controlați și reduși la tăcere.
În acest timp, aparatul de stat a funcționat netransparent, iar marile achiziții publice, măști, izolete, echipamente, au fost realizate prin contracte directe, fără licitație, multe dintre ele ajungând la firme de partid sau ale rudelor acestora.
Fără un sistem de justiție puternic, care să pedepsească abuzurile, România a devenit un paradis pentru delapidări mascate în stări de urgență. Și tocmai în acest context, guvernanții au considerat oportun să limiteze răspunderea penală pentru abuzuri.
Reacția publicului: între tăcere, nepăsare, letargie și oboseală!
Spre deosebire de 2017, când românii au ieșit în stradă împotriva Ordonanței de Urgență a Guvernului 13, în 2023 reacția a fost palidă. De ce? Pentru că între timp, populația a fost epuizată de crize succesive: pandemia, scumpirile galopante, inflația, războiul din Ucraina, dublarea ratelor bancare, pierderea încrederii în clasa politică. Societatea civilă a fost slăbită, iar presa – în mare parte cumpărată prin fonduri de la Guvern.
Când guvernele își pierd frica de cetățeni, iar cetățenii își pierd speranța în justiție, corupția devine politică de stat.
Retragerea fals „onorabilă”!
În fața presiunii presei independente și a opoziției, în special forțe extra-parlamentare, guvernanții au dat înapoi, anunțând că se va renunța la pragul de 250.000 de lei. Dar nu au recunoscut eroarea.
Nu au spus: „A fost greșit. Ne cerem scuze.” Au spus doar: „A fost prost comunicat.” Ceea ce denotă, de fapt, că nu regretă ce au încercat să facă, ci regretă doar că n-a trecut neobservat.
Surse:
https://www.cdep.ro/comisii/juridica/pdf/2023/rp245.pdf?utm_source=chatgpt.com
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
