2024. BlackRock – Compania care deține lumea! Puterea din „umbra” a megacorporatiei BlackRock.
BlackRock este lider global în managementul investițiilor, managementul riscurilor și servicii de consultanță pentru clienții instituționali și de retail, si nu numai.
În mai puțin de 30 de ani, această firmă financiară americană a crescut de la nimic la a deveni cel mai mare și cel mai de încredere administrator al banilor altora din lume. Bunurile rămase în grija lor valorează 6,3 trilioane de dolari SUA – o cifră cu 12 zerouri.
BlackRock este cunoscută drept „compania care deține lumea”, deoarece posedă pachete de acțiuni la aproape toate marile companii din lume și din toate domeniile.
În portofoliul său se numără, printre altele, acțiuni la marile companii americane Amazon, Apple, Microsoft, Google, Tesla, Coca-Cola, Pepsi, Moderna, Johnson & Johnson, Exxon Mobil, Fox Corporations, Visa, Chevron, JPMorgan Chase, Walmart etc.
Puterea sa este atât de mare încât s-a spus despre Blackock că este „a patra putere în America”. Nu presa. Un angajat al megacorporatiei sustine ca aceasta ar fi prima putere din SUA.
Noi conducem America, nu Biden! – Am dori ca Războiul din Ucraina să nu se termine niciodată – Care e prețul lui Zelenski?
Un membru important al BlackRock declară într-o înregistrare cu camera ascunsă că Statele Unite nu sunt conduse de președinte, ci de „cei care controlează portofelul președintelui”.
Serge Varlay, recrutor de cadre la mega-corporația BlackRock, a fost înregistrat, fără știința sa, de o ziaristă sub acoperire care lucrează la O’Keefe Media Group, de-a lungul mai multor întâlniri pe care cei doi le-au avut.
Serge Varlay este o figură importantă la BlackRock.
Statele Unite nu sunt conduse de președintele țării, ci de cei care „controlează portofelul președintelui”.
„Și cine sunt ăștia?”, întreabă ziarista.
„Fondurile de investiții, BlackRock, băncile”, răspunde Varlay. „Tipii ăștia conduc lumea.”
Mai mult, recrutorul BlackRock recunoaște că „toate aceste instituții financiare cumpără politicieni”.
„Finanțări de campanii. Da, poți să îți cumperi candidații tăi”, spune Varlay.
Mai mult, el dezvăluie că politicienii nici măcar nu sunt scumpi.
„Tipii ăștia sunt extrem de ieftini. Ai zece miare? Poți să cumperi un senator. Nici măcar nu contează cine câștigă (alegerile). Din momentul ăla îl am la mână.”
Ziarista face pe naiva și întreabă:
„Toată lumea face așa ceva (cumpără politicieni)? BlackRock face așa ceva?”
„Toată lumea face asta”, o asigură recrutorul megacorporației.
Ziarista îl lingușește:
„Ești un fel de înger păzitor la BlackRock.”
„Da, sunt. Decid soarta oamenilor. În fiecare nenorocită de zi, literalmente decid cum va fi viața cuiva.”
Și Varlay adaugă:
„Nu sunt un tip care lucrează cu finanțele. Pur și simplu știu ce se petrece pentru că recrutez oameni care fac aceasta.”
Întrebat în ce mod BlackRock conduce lumea, Varlay răspunde:
„Cumperi. Diversifici……. Imaginează-ți că ai investit în 10 industrii diferite, de la alimente la băuturi și până la tehnologie. Dacă una dă faliment, nu contează, îți rămân celelalte nouă să-ți asigure spatele.”
Ziarista întreabă:
„Practic, ai câte puțin din toate. De aici vine controlul?”
Varlay răspunde:
„Da, ai câte puțin din toate și acest puțin îți aduce anual atât de mulți bani că poți să iei acest purcoi de bani și să începi să cumperi oameni.”
Când ziarista sub acoperire îl întreabă pe omul de la BlackRock ce părere are despre Războiul din Ucraina, acesta răspunde:
„(Războiul din Ucraina) e bun pentru afaceri. Ești conștientă de asta, nu?”
Și Varlay explică:
„Noi, ca țară (condusă de BlackRock) dorim ca acest conflict să nu se sfârșească. Cu cât durează mai mult, cu atât Rusia este mai slăbită.”
Și adaugă:
„Să-ți dau un exemplu: Rusia bombardează silozurile cu grâu ale Ucrainei. Prețul la grâu o să explodeze. Economia Ucrainei este legată foarte strâns de piața grâului, de piața mondială a grâului. Ăsta e aspectul fantastic atunci când faci comerț. Volatilitatea creează oportunitatea de a face profit. Războiul este extrem de bun pentru afaceri.”
Amintim că Volodimir Zelenski și președintele BlackRock, Larry Fink, s-au înțeles, în decembrie 2022, ca BlackRock să se ocupe de reconstrucția Ucrainei.
O afacere estimată de Zelenski la un trilion de dolari.
În iunie 2023, Financial Times a anunțat că BlackRock și JPMorgan Chase (unde BlackRock deține un pachet de acțiuni) vor ajuta regimul de la Kiev să creeze o „bancă de reconstrucție”.
Apropo de declarația lui Varlay despre cumpărarea politicienilor: Zelenski o fi fost și el „extrem de ieftin”?
Cine este BlackRock.
În mai puțin de 30 de ani, această firmă financiară americană a crescut de la nimic la a deveni cel mai mare și cel mai de încredere administrator al banilor altora, din lume. Bunurile rămase în grija lor valorează 6,3 trilioane de dolari SUA – o cifră cu 12 zerouri.
Economiști, politicieni, bancheri, investitori, cercetători, manageri și foști angajați Blackrock au contribuit la a descrie o companie ca nimeni alta. Cunoștințele lor arată un gigant global, cu clienți din 100 de țări, care:
- subminează concurența prin deținerea de acțiuni la companii concurente;
- estompează granițele dintre capitalul privat și afacerile guvernamentale, lucrând îndeaproape cu autoritățile de reglementare;
- pledează pentru privatizarea schemelor de pensii pentru a canaliza capitalul de economii în fondurile sale.
Creat în 1988, BlackRock și-a câștigat puterea actuală în urma crizei financiare din 2008. Odată cu căderea Lehman Brothers, Wall Street a fost în „chinul” căderii libere: nimeni nu știa ce conțineau mii de portofolii financiare, ce se ascunde în spatele derivatelor, ce era toxic și ce nu, ce era periculos și ce nu era.
BlackRock a înțeles rapid cum ar putea beneficia de pe urma situației. De la înființarea sa, firma și-a dezvoltat propriul instrument de management al riscului, numit Aladdin.
„Este capabil să analizeze riscurile investiției în orice acțiune, să evidențieze unde să vândă obligațiuni pentru a atrage cel mai bun preț, să urmărească toate tranzacțiile, să reunească toate datele și să aibă la îndemână informații vitale pentru investitori”, explică Financial Times.
Fondul are un numar de 13.900 de angajati, răspândiți în 30 de țări, însărcinați să vândă produse financiare sau să investească în noi companii.
În culise, în Europa, BlackRock este foarte ocupat să contracareze orice încercare de a ridica gradul de reglementare a finantelor.
BlackRock este acționar, adesea principal, în cel puțin 17.000 de companii din întreaga lume.
„Când ești Larry Fink, poți vorbi în egală măsură cu directorul FMI sau cu un șef de stat. Domnul Fink a fost deja primit de două ori la Elysée de la alegerea lui Emmanuel Macron”, spunea Grégoire Favet, realizatorul emisiunii BFM Business TV.
În 2011, banca centrală a Irlandei a decis să solicite BlackRock Solutions, departamentul de consultanță al fondului, fără licitație, evaluarea celor șase bănci irlandeze principale. Trei dintre ei tocmai fuseseră salvați în panică de către stat pentru a evita falimentul.
Inglodata in datorii, Irlanda a trebuit să apeleze la Europa și la FMI în cadrul unui plan de „salvare” de 85 de miliarde de euro. De asemenea, a dorit să efectueze „teste de stres” pentru a verifica soliditatea mediului bancar în eventualitatea unor noi erori.
„Ajutorul” acordat de Larry Fink Irlandei a mai fost solicitat în 2012 și în 2013, pentru a evalua cerințele de capital ale băncilor irlandeze. Pe 4 noiembrie 2013, BlackRock Fund a achiziționat 3% din una dintre aceste bănci, Bank of Ireland, și a raportat că deține 162 de miliarde de euro în activele din Irlanda.
În Spania, patru dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari de astăzi au BlackRock printre investitorii lor, la fel ca și cele mai mari șase bănci spaniole. In mai 2012, statul spaniol a solicitat megacorporatiei să evalueze creanțele neperformante și activele imobiliare ale instituțiilor sale de credit, și nevoile de recapitalizare ale acestora.
Pentru a-și extinde influența în Europa, BlackRock s-a înconjurat de personalități cunoscute, cum ar fi George Osborne, ministrul de finanțe al Marii Britanii din 2010 până în 2016 sub David Cameron, care acum este redactor la ziarul The Evening Standard, și lucrează o zi pe săptămână ca si consultant la BlackRock.
Remunerarea lui se potrivește cu faima lui: 650.000 de lire sterline (739.600 de euro) pe an.
Pe măsură ce a reformat pensiile din Regatul Unit în ultimii doi ani la departamentul său, George Osborne s-a întâlnit cu directori BlackRock de cinci ori, permițând administratorilor săi de active să acceseze o piață anuală de 25 de miliarde de lire sterline.
În Elveția, a fost recrutat Philippe Hildebrand, fostul șef al băncii centrale elvețiene.
În Grecia, BlackRock a optat pentru Paschalis Bouchoris, fostul șef al unui program guvernamental de privatizare.
În ceea ce privește Franța, președintele BlackRock este Jean-François Cirelli, fost consilier economic al lui Jacques Chirac. Acest absolvent al École Nationale d’Administration a condus GDF (Gaz de France) din 2004, îndreptând grupul către privatizare.
Între noiembrie 2014 și martie 2018, operatorul american a solicitat și a obținut întâlniri cu membrii Comisiei Europene de 33 de ori. Potrivit unei surse din Parlamentul European, BlackRock organizează și „zile de informare” pentru asistenții parlamentari „pentru a explica cum funcționează un produs sau cum pot fi folosite fondurile pasive pentru a spori creșterea economică. În cele din urmă, acești asistenți parlamentari vor fi capabili să consilieze cel mai bine membrii”, spune ea.
Banca Centrală Europeană, care comisionează BlackRock să auditeze băncile, nu are nicio putere asupra companiei.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
