2024. CINE CONDUCE CU ADEVARAT RUSIA? CINE SUNT SILOVARHII?
Elitele din jurul lui Putin mai influente și mai puternice decât oligarhii.
Foști și actuali lideri de top din serviciile de securitate de la Moscova, inclusiv directori ai marilor companii de stat rusești – majoritatea cu un trecut în KGB și FSB – fac parte dintr-un cerc restrâns în jurul președintei Vladimir Putin.
Acești indivizi, adesea numiți „silovarhi”, sunt considerați cei care asigură influența majoră asupra conducerii de la Kremlin, depășind-o pe cea a oligarhilor, după cum susțin analiștii occidentali.
„Silovarhi” sunt elementele centrale ale administrației Putin, având un rol esențial în gestionarea afacerilor interne și externe ale regimului, consolidându-și influența pe intreg teritoriul Rusiei, si nu numai.
În opinia oficialilor americani și ai altor state occidentale, sancțiunile economice sunt considerate instrumente de politică externă extrem de eficiente, având un impact considerabil asupra regimului de la Moscova.
Aceste măsuri, alături de ajutoarele militare oferite Ucrainei, sunt văzute ca exercitând o presiune puternică asupra conducerii de la Kremlin, afectând, în același timp, și percepția publicului din Rusia. Printre cele mai notabile sancțiuni se numără cele impuse unor oameni de afaceri ruși, care sunt considerați a face parte din cercul apropiat al președintelui Putin.
În mod special, multe sancțiuni dintre cele occidentale au vizat acești oligarhi miliardari, despre care oficialii străini susțin că joacă un rol crucial în finanțarea regimului și în susținerea campaniilor războinice ale Kremlinului. Sanctiunile Occidentului sunt, mai ales, concentrate asupra elitelor bogate și afacerilor acestora, care sunt, în general, izolate de restul economiei globale, fiind protejate de rețele economice.
Pe listele de sancțiuni impuse de Occident se află, printre altii, cele mai cunoscute nume din afaceri, precum Roman Abramovici, Alisher Usmanov, Oleg Deripaska, Arkady și Boris Rotenberg sau Igor Secin, dar și membrii familiilor acestora. Bunurile acestora au fost confiscate sau înghețate în cadrul celor mai cuprinzătoare sancțiuni economice impuse vreodată, având un impact semnificativ asupra rețelelor financiare.
Totuși, analiștii relevă faptul că, dincolo de oligarhi, există un alt grup mult mai influent și mai puternic care sprijină regimul. Acest grup include silovarhii, o elită de afaceri și securitate apărută în anii 1990, care se află adesea la intersecția dintre serviciile secrete și companiile de stat sau, chiar, private, având o influență mai mare asupra deciziilor economice și politice ale Kremlinului.
Potrivit Business Insider, acest grup este cel care, în cele din urmă, controlează toate resursele financiare și deciziile politice, având o poziție dominantă în sistemul de putere din Rusia, iar sprijinul lor pentru Putin este esențial în menținerea instabilității regionale.
Silovarhul este un concept introdus în 2006 de Daniel Treisman, profesor de științe politice la Universitatea din California, Los Angeles.
Acesta îmbină două noțiuni: „oligarh”, care desemnează marii lideri economici ai Rusiei post-sovietice, și „siloviki”, care se traduce prin „oameni de forță” și se referă la oficialii din structura de securitate si fortele de ordine de la Moscova.
Potrivit lui Treisman, oligarhii din primii ani ai decadelor 1990, cei care au reușit să supraviețuiască, formează o minoritate relativ redusă, fiind înlocuiți, treptat, de o elită economică nouă.
Aceștia sunt descriși drept silovarhi, o categorie emergentă după criza financiară din 1998, când mulți dintre oligarhii originari au fost înlăturați sau și-au pierdut puterea. Astfel, în golul lăsat de aceștia, un nou grup de oameni de afaceri, aliniați cu structura de putere ale statului, a căpătat un rol preponderent.
Treisman subliniază faptul că, spre deosebire de ceea ce se presupune în mod frecvent în Occident, oligarhii nu au o influență semnificativă asupra Kremlinului. În schimb, silovarhii, acești indivizi conectați la structura de forță ale statului rus, sunt mult mai puternici, având atât o influență economică, cât și politică.
Analistul explică faptul că,la mijlocul anilor 2000, apropiații președintelui Putin, care proveneau în mare parte din serviciile de securitate, au dobândit o mare putere economică.
Ei au început să se îmbogățească prin accesul la contractele cu statul și, de asemenea, prin utilizarea resurselor și folosirea autorităților de aplicare a legii, în care activează / activau. Aceste acțiuni le-au conferit o putere considerabilă, care transcende sfera economică și patrunde profund în sfera.
Hugo Crosthwaite, analist principal pentru Eurasia la compania Dragonfly, explică faptul că silovarhii fac parte din cercul intim al lui Vladimir Putin. Potrivit acestuia, președintele rus, fiind fost membru al KGB, care să se transforme în FSB, poate fi considerat un silovarh.
„Este esențial să înțeleg că silovarhii nu sunt un grup separat sau distinct de regimul lui Putin, ci fac parte integrantă din acesta”, adaugă Crosthwaite. „Silovarhii sunt mult mai apropiați de Putin decât sunt oligarhii, deoarece au acces direct la structura de putere ale statului.
Treisman și Crosthwaite ii menționează pe cei mai proeminenți silovarh, directori generali sau foști membri ai KGB-ului, care au preluat funcții importante în domeniul economic. Un exemplu semnificativ este Alexei Miller, directorul executiv al Gazprom, gigantul energetic rus, care, deși nu provine dintr-un mediu de securitate, este considerat un silovar din cauza poziției sale de influența în acest sector strategic.
Aceasta arată cum grupul silovarhilor a reușit să îmbine puterea politică cu cea economică, având control asupra unor industrii vitale pentru Rusia.
Igor Sechin, în prezent CEO al Rosneft, una dintre cele mai mari companii petroliere din Rusia, este un apropiat de încredere al președintelui Vladimir Putin și o figură cheie în strategia geopolitică a Kremlinului.
În anii 1980, Sechin a activat ca translator militar în Mozambic și Angola, iar astăzi este considerat unul dintre cei mai puternici oameni din Rusia, având o influență semnificativă, adesea comparată cu cea a lui Putin.
Rosneft este văzută nu doar ca un gigant economic, ci și ca un instrument strategic folosit de Putin pentru a întări puterea Rusiei pe plan internațional. Sechin este văzut ca o verigă esențială în controlul Kremlinului asupra economiei naționale și resurselor energetice.
Un alt nume important în cercul elitist al silovarhilor este Vladimir Yakunin, un fost general și președinte al Căilor Ferate Ruse.
Yakunin a avut, de asemenea, o carieră importantă în Ministerul Transporturilor. Potrivit lui Treisman, Yakunin este unul dintre ideologii grupului de solivarhi, fiind un susținător fervent al consolidării legaturilor dintre națiunile slave și promovarea unei renașteri a valorilor creștine ortodoxe.
Un alt membru influent al acestui grup este Andrei Patrușev, fiul fostului director al FSB, Nikolai Patrușev.
Andrei a început să lucreze în FSB, iar mai târziu a fost numit consilier personal al lui Igor Sechin la Rosneft. În prezent, Patrușev este CEO al Gazprom Neft, o divizie a gigantului energetic Gazprom, consolidandu-și astfel poziția în elita economică și politică a Rusiei.
Pe lista lui Treisman a celor considerați silovarhi, datorită implicării lor anterioare sau actuale în forțele armate sau în serviciile de informații din Rusia, se mai află:
- Viktor Ivanov – fost președinte al Consiliului de Administrație pentru companiile Almaz-Antei și Aeroflot și fost director al serviciului federal rus de control al drogurilor. Ivanov a activat în KGB-ul sovietic și în continuatorul acestuia, FSB.
- Serghei Chemezov – director general al Rostec, este și el un fost spion. Chemezov a fost sancționat de SUA în 2014, din cauza rolului Rostec de furnizor pentru forțele ruse în timpul invadării Peninsulei Crimeea. Administrația de la Washington l-a sancționat acum din nou, de data aceasta împreună cu membrii familiei sale.
- Viktor Zubkov – președintele Consiliului de Sdministrație al Gazprom și fost prim-ministru. Un funcționar public de carieră.
- Serghei Ivanov – Putin l-a numit Reprezentant Prezidențial Special pentru Protecția Mediului, Ecologie și Transport. Ivanov este un fost ofițer de informații al KGB.
- Nikolai Tokarev – președintele companiei Transneft, fost agent KGB. Oligarhul și-a folosit poziția de la Transneft pentru a construi un imperiu de afaceri și imobiliar, care, se pare, include sponsorizarea unui palat extrem de elegant, despre care se spune că este folosit personal de către Putin. Tokarev a fost sancționat recent de SUA și UE.
- Mihail Fradkov – fost șef al Biroului de Informații Externe al Rusiei și fost prim-ministru, actual director al Institutului Rus de Studii Strategice și președinte al consiliului de administrație al Almaz-Antey. El a activat ca inginer translator pentru ambasada Uniunii Sovietice în India. Este acuzat de implementare directă a politicii criminale a conducerii de la Moscova.
- Rashid Nurgaliev – fost ministru de interne și secretar adjunct al Consiliului de Securitate. Nurgaliev este general de armată și a lucrat pentru FSB.
- Vladimir Kolokoltsev – ministru de interne și fost comisar de poliție la Moscova. Kolokoltsev este general-locotenent de poliție. Împreună cu alți silovarhi, membri ai Consiliului rus de Securitate Națională, a fost sancționat de Administrația Biden după invadarea Ucrainei.
- Viktor Cherkesov – director al serviciului federal antidrog, acesta are gradul de general-locotenent.
Experții occidentale care au cercetat acest grup concluzioneaza că influența și puterea silovarhilor sunt mult mai mari decât ale oligarhilor. Membrii acestuia controlează unele dintre cele mai mari companii de stat din Rusia, atât prin pozițiile de conducere pe care le dețin, cât și prin prezența lor constantă în consiliile de supraveghere ale acestor firme. Această poziție le oferă nu doar control economic, ci și o influență politică/
Treisman susține că silovarhii văd ca pe o misiune primordială rezolvarea problemelor generate de oligarhi, care include restabilirea respectului pentru lege și ordinea publică, consolidarea puterii prezidențiale și „curățarea” mass-media și partidelor politice de orice critică la adresa guvernului. Astfel, silovarhii au ca obiectiv întărirea regimului și eliminarea oricăror opoziții care ar putea afecta interesele statului rus.
Analistul a explicat că în cadrul sistemului construit de Putin, „ca proximitatea fate de el este esențial pentru oricine vrea să-si protejeze propriile interese ca membru al grupului silovarhilor.” Astfel, apropierea de președintele Putin este un factor cheie pentru a avea acces la puterea politică și economică în Rusia.
Analiști considera că, deși, oligarhii ruși au fost principalii vizați de sancțiuni impuse de statele occidentale, figurile de elită din serviciile de securitate ale Rusiei au o influență mult mai mare si sunt mult mai puternice. În prezent, cei mai importanți oameni de afaceri din Rusia depind în mod direct de Kremlin pentru a-și menține profiturile, conform afirmațiilor lui Treisman.
Deși sancțiunile impuse oligarhilor de către Occident erau menite să pună presiune pe Putin, Treisman subliniază că „niciunul dintre aceștia nu are puterea de a-l influența pe Putin”.
În același sens, Bill Browder, liderul campaniei Magnitsky Global Justice, a adăugat că oligarhii nu au curajul să-l sfideze pe Putin, motiv pentru care trebuie să-i rămână loiali, chiar și atunci când sunt afectati de sancțiuni internaționale.
În contrast, situația silovarhilor veterani, foști membri ai serviciilor de securitate sau ai armatei, este diferită. Aceștia joacă un rol important în politica și afacerile din Rusia. Silovarhii au la dispoziție rețele extinse de informatori, procurori și militari, pe care le pot folosi pentru a intimida sau chiar pentru a expropria rivalii de afaceri. Treisman afirmă că acest tip de putere este mult mai mare și diferit de cel al oligarhilor.
De asemenea, el susține că, de-a lungul timpului, oligarhii au fost mult mai puțin influenți pe plan politic decât se presupunea în mod obișnuit, având mai puțin control asupra proceselor politice decât s-a crezut la început. Aceasta indică o dinamică de putere mult mai complexă, în care silovarhii, având acces direct la aparatul de stat, sunt mult mai influenți decât oligarhii din punct de vedere politic.
In urma cu cativa ani, expertii occidentali afirmau ca politica occidentală față de Rusia va trebui să recunoască aceste realități legate de silovarhi. Cea mai promițătoare cale către o democrație autentică în Rusia implică cooptarea liderilor silovarhi în lumea afacerilor internaționale, a afirmat atunci Treisman. Bineînțeles, situatia e acum modificata radical. Orice apropiere de cercut elitelor de la Kremlin va trebui initiata doar după încheierea războiului cu Ucraina și ridicarea sancțiunilor internaționale împotriva Rusiei.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
