2024. „Dă-i prostului putere și vei vedea ce poate face cu ea”. Orice asemanare cu realitate este pur…..adevarata.
EFECTUL LUCIFER.
Experimentul închisorii Stanford ( SPE ), cunoscut și sub numele de experimentul închisorii Zimbardo ( ZPE ), a fost un experiment psihologic controversat efectuat în august 1971 la Universitatea Stanford.
Acesta a fost conceput ca o simulare de două săptămâni a unui mediu penitenciar care examina efectele variabilelor situaționale asupra reacțiilor și comportamentelor participanților.
In 1971, Philip Zimbardo, organizeaza un experiment social, pentru a intelege cum devin rai oamenii buni.
A devenit rapid cel mai controversat experiment psihologic.
Pentru experiment, au fost selectionati 24 de tineri echilibrati, inteligenti, fara probleme medicale, care nu au consumat, niciodată, droguri si care nu au avut, niciodată, probleme cu legea.
Au fost impartiti, prin tragere la sorti, in 2 roluri : prizonieri si gardieni.
Inainte de inceperea experimentului (cu o durata de 2 saptamani), toti voluntarii erau la fel din punct de vedere comportamental si moral.
Au fost platiti cu 15 dolari, in fiecare zi. Voluntarii selectați pentru a fi „ gardieni ” au primit uniforme concepute special pentru a-i dezindividualiza și au fost instruiți să împiedice evadarea prizonierilor.
Experimentul a fost foarte dur si real.
„PRIZONIERII” au fost ridicati de politia locala, de acasa, perchezitionati, dezbracati complet, umiliti (dati cu spray contra paduchilor, imbracati in rochii, tunsi la zero, obligati sa nu poarte lenjerie intima), pusi in lanturi, treziti brutal, in fiecare noapte, la ora 2.30.
Aveau voie sa se plimbe, pe holuri, doar legati la ochi si beneficiau de un wc improvizat intr-un spatiu mic si intunecat.
Nu aveau ferestre si ceasuri.
Erau ascultati cu microfoane.
„GARDIENII” au fost informati ca trebuie sa aiba grija sa fie respectate legile si sa ceara respect din partea „prizonierilor”.
Au primit uniforme kaki, fluiere si bastoane.
In mod interesant, „gardienii” au intrat foarte repede in rol, au gasit, rapid, mijloace pentru a-i intimida pe „prizonieri”, au inventat pedepse.
Chiar daca unii „prizonieri” au parasit experimentul, pentru ca nu mai puteau indura presiunile fizice si psihice, „gardienii” nu au incetat.
Mai mult, in cateva zile, au devenit de-a dreptul sadici, in timp ce „prizonierii” intrau in depresie.
Date fiind acestea, experimentul a trebuit intrerupt, dupa doar 6 zile, desi era planificat sa dureze 2 saptamani.
Experimentul a fost o proba cutremuratoare pentru felul in care PUTEREA poate duce la dezumanizare si abuz.
Un articol din 1996 al Stanford News Service a descris scopul experimentului într-un mod mai detaliat:
Principalul motiv pentru care Zimbardo a efectuat experimentul a fost concentrarea asupra puterii rolurilor, regulilor, simbolurilor, identității de grup și validării situaționale a comportamentului, care, în general, ar respinge indivizii obișnuiți.
„Am efectuat cercetări timp de câțiva ani asupra dezindividuării, vandalismului și dezumanizării, ilustrând ușurința cu care oamenii obișnuiți puteau fi determinați să se angajeze în acte antisociale, punându-i în situații în care se simțeau anonimi sau îi puteau percepe pe ceilalți în moduri care îi făceau mai puțin umani, ca dușmani sau obiecte”, a declarat Zimbardo la simpozionul de la Toronto din vara anului 1996.
In 1974, acelasi lucru il demonstreaza artista Marina Abramovič, femeia care s-a transformat, de buna voie, intr-un obiect, timp de 6 ore, timp in care oricine din publicul unei galerii de arta putea sa ii faca orice, fara ca ea sa riposteze.
A așezat 72 de obiecte pe o masă, de la o pană la un pistol încărcat. Publicul putea folosi aceste obiecte după bunul plac asupra ei. Marina Abramović și-a asumat întreaga responsabilitate pentru ceea ce i s-a întâmplat.
Ce i-au facut ceilalti oameni, cand ea le-a dat putere totala asupra ei ?
Au gadilat-o cu o pana, i-au dat sa manance struguri, au dat-o cu parfum, au intepat-o cu spinii unui trandafir, i-au rupt hainele, au taiat-o, i-au gustat sangele.
A fost tăiată la gât cu brici și agresată sexual. Totuși, a reușit să reziste 6 ore.
In punctul final, cineva a indreptat spre chipul ei un pistol incarcat, cu degetul pe tragaci.
Experimentul a incetat, aici, din fericire, alte persoane din public, stopandu-l pe cel cu arma.
Ce intelegem, de aici ?
Fragilitatea teribila a umanitatii si capacitatea extrema de dezumanizare a PUTERII.
„Da-i unui om PUTERE si, atunci, vei vedea ce zace in el !”
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
