2024. Un popor de sacrificiu! Trădarea națională și ilegalitatea Acordului Iohannis – Zelenski!
Pe 11 iulie 2024, într-o discreție sinistră, președintele Klaus Iohannis a semnat la Washington, în marja summitului Alianței Nord-Atlantice, un Acord de securitate cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski.
Acest acord a transformat România, fără consultarea reală a Parlamentului sau a poporului, într-o piesă de unică folosință în conflictul global dintre Alianța Nord-Atlantică și Rusia.
1.Ilegalitatea actului prezidențial: depășirea atribuțiilor și încălcarea Constituției!
Constituția României, în articolul 80, prevede clar că președintele este „șeful statului” și reprezintă statul român în relațiile internaționale. Totuși, rolul său este limitat prin proceduri constituționale clare: încheierea tratatelor internaționale cu impact asupra suveranității și securității naționale trebuie să fie aprobată de Parlament, conform articolului 133, alineatul 2.
Prin semnarea unilaterală a acestui acord, Klaus Iohannis a sărit peste procedura obligatorie de consultare și aprobare parlamentară, încălcând principiul separației puterilor în stat.
Mai mult, conform articolului 1, alineatul 4 din Constituție, România este „stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”. Orice act internațional care poate afecta aceste principii fundamentale trebuie să fie supus unui control riguros al puterilor legiuitoare și executive.
Acordul cu Ucraina, în forma și conținutul său, este suspectat că ar putea compromite integritatea teritorială a României, prin concesii pe teme sensibile precum delimitarea granițelor, resursele naturale și prezența militară.
De asemenea, Legea nr. 24/2000 privind organizarea și funcționarea Guvernului și atribuțiile prim-ministrului stabilește clar că politica externă trebuie coordonată și supusă controlului instituțiilor statului, iar orice implicare militară sau financiară importantă în conflicte externe trebuie aprobată explicit de Parlament.
Președintele nu poate angaja România în astfel de angajamente fără acest aviz, ceea ce face ca actul său să fie cel puțin discutabil din punct de vedere juridic.
2.Pericole majore pentru securitatea națională și suveranitatea României!
Pe plan politic și strategic, acordul din 11 iulie 2024 reprezintă o adevărată capcană pentru România. Prin asumarea unui sprijin financiar și posibil militar direct pentru Ucraina, țara noastră se implică într-un conflict regional de amploare, care riscă să atragă represalii, destabilizări interne și presiuni din partea Rusiei. România devine astfel o piesă importantă pe tabla de șah geopolitică, cu riscuri pe următoarele multiple planuri:
A.Risc de implicare directă într-un conflict armat!
Acordul include prevederi privind asistența financiară și logistică pentru Ucraina, dar nu detaliază clar limitele și condițiile participării României. Astfel, țara poate fi trasă într-o confruntare militară care nu a fost supusă dezbaterii naționale, cu consecințe dramatice pentru populație și economie.
B.Vulnerabilizarea frontierei de est și creșterea tensiunilor etnice!
România are o comunitate semnificativă de ucraineni, dar și minorități românești în zonele de graniță. Acordul poate genera tensiuni sociale, mai ales în lipsa unor mecanisme clare de protecție a drepturilor cetățenilor români din regiune.
De asemenea, subiectele privind delimitarea frontierelor maritime și terestre nu au fost tratate transparent, ceea ce poate duce la revendicări viitoare ce pun în pericol suveranitatea.
C.Presiunea asupra bugetului național și a resurselor strategice!
Sprijinul financiar promis Ucrainei în cadrul acestui acord riscă să fie un efort bugetar semnificativ, într-un context economic fragil. Prioritizarea unor astfel de cheltuieli fără aprobarea Parlamentului afectează transparența și stabilitatea fiscală a României, putând genera proteste sociale și instabilitate politică.
D.Risc de izolare pe plan internațional!
Implicarea unilaterală a României în conflictul din Ucraina fără o strategie națională clară și fără consens intern poate duce la deteriorarea relațiilor cu alte state, inclusiv cu Statele Unite ale Americii. Pe termen lung, acest lucru poate izola România și diminua capacitatea sa de a negocia în cadrul alianțelor.
3.Acordul, un act de trădare națională!
Semnarea acestui acord de către Klaus Iohannis, fără consultarea Guvernului și fără un vot în Parlament înainte de semnare, a fost o încălcare flagrantă a Constituției României.
Este un act de uzurpare a suveranității și de abandon al neutralității, în favoarea unei participări active la un conflict de proporții imprevizibile. Documentul prevede expres că România va răspunde militar, logistic și informativ „în cazul unei escaladări”.
Asta înseamnă mobilizare, resurse redirecționate și, mai devreme sau mai târziu, participare directă.
România este împinsă în război fără să fie atacată. Este obligată să sprijine o țară care a sfidat toate înțelegerile istorice de bună vecinătate, inclusiv prin blocarea accesului românilor la educație în limba maternă în regiunea Cernăuți.
România este umilită internațional și intern în favoarea unui aliat tratat cu reverență de parcă ar fi victima supremă, în timp ce românii sunt tratați ca niște cetățeni de mâna a treia. În propria lor țară.
4.România, o țară de sacrificiu!
Pe fondul acestei trădări oficializate, România devine punct nodal în reconstrucția Ucrainei, în timp ce propriii cetățeni trăiesc printre ruine economice.
Acordul prevede „utilizarea maximă a rutelor de transport și logistice ale României” pentru sprijinirea Ucrainei pe termen lung. Nu este o exagerare să afirmăm că economia noastră este livrată, fără niciun fel de protecție, ca o anexă a reconstrucției unei alte țări.
Agricultura românească este sufocată de importuri ucrainene, companiile autohtone se închid în lanț, iar tinerii pleacă în exod. În paralel, Zelenski își aduce business-ul de reconstrucție în România, iar marile corporații occidentale semnează contracte cu statul ucrainean, sprijinite de infrastructura românească.
Întrebarea firească este: cine reconstruiește România? Cine se ocupă de satele fără canalizare, de drumurile județene impracticabile, de spitalele infecte și de școlile cu sobă pe lemne?
Răspunsul este unul dureros: nimeni. Pentru că statul român a fost golit de suveranitate, iar politicienii globaliști care îl conduc nu mai răspund în fața poporului, ci în fața unor structuri transnaționale pentru care România nu este decât un teritoriu tampon. O țară-bufet. Un poligon de testare.
5.Cine este si ce reprezinta, de fapt, Ucraina pentru Romania:
- o țară care ne disprețuiește profund și care ocupă vaste teritorii istorice românești;
- un stat vecin care i-a înrolat cu arcanul pe români și i-a trimis în prima linie, să lupte cu rușii;
- un popor care se hrăneste cu convingerea adânc inoculată că este piatra unghiulară, cheia de boltă a universului și toți ceilalți trebuie să li se închine și să îi servească;
- statul care a închis bisericile românești, a interzis limba română în școli și a scos, în Cernăuți, crucile din cimitirele vechi pentru că atestau, prin anii și numele românești înscrise în piatră, vechimea incontestabilă a românior în teritoriile istorice ocupate de Uniunea Sovietică;
- este țara cu care avem interminabile asperități teritoriale;
- statul ucrainean ne-a blocat timp de zece ani brațul Sulina al Dunării cu o barjă încărcată cu fier vechi, scufundată strategic de-a latul canalului;
- Kievul a schimbat granița fluvială care ne desparte, prin dragarea și mutarea șenalului navigabil spre țărmul românesc;
- guvernul ucrainean a ordonat adâncirea canalului Bîstroe, cu consecințe grave, incalculabile pentru Delta Dunării în partea românească, dar față de care, fiind proiect strategic militar occidental, Bucureștiul, prin slugarnicia-i caracteristică, nu a luat nicio măsură, afirmând că, problema de fapt nici nu există… și multe, multe alte asemenea asperități.
Sunt doar câteva exemple ale neastâmpărului care îi face pe ucraineni să nu fie chiar cei mai buni vecini cu care ți-ai dori să imparți o graniță comună.
Să nu uităm de Insula șerpilor, ajunsă la ucraineni printr-un cadou făcut de Hrușciov poporului său, și de disputa care a urmat pentru platoul continental, Kievul neavând niciun drept istoric asupra insulei și a exploatării resurselor subacvatice.
Ucraina este țara al cărei popor ne disprețuiește profund, fără a face efortul măcar să o ascundă, atât de adânc sunt înrădăcinate în mentalul lor sentimentele antiromânești, în ciuda ajutorului ( și ce ajutor neneacă!) pe care România l-a acordat refugiaților ucraineni în detrimentul cetățenilor români, aflați, iată, la un pas de a fi sacrificați în războiul lui Zelenski and Company cu rușii.
Dar ce pretenții putem avea când, președintele Poroșenko, adus la putere de valul loviturii de stat Euromaidan, din 2014, pe care a și finanțat-o, într-un discurs public instiga la închiderea populației rusofone în subsoluri, fără acces la educație și fără ingrijire medicală sau elementare condiții de viață, pe care până la urmă a și început să o vâneze cu aviața militară și trupe paramilitare.
Opt ani de război al statului ucrainean cu populația civilă rusă și peste 14000 de morți, dintre care foarte mulți copii.
6.Parlamentari tăcuți, partide cumpărate, opoziție anihilată
În tot acest peisaj de trădare, nicio voce din Parlament nu a cerut suspendarea lui Iohannis pentru semnarea ilegală a acordului.
Nici Partidul Național Liberal, nici Partidul Social Democrat, nici Uniunea Salvați România și nici Uniunea Democrată a Maghiarilor din România nu au avut curajul să iasă public și să condamne faptul că România a fost implicată unilateral într-un conflict care nu este al nostru.
Tăcerea complice a clasei politice dovedește nu doar lașitate, ci și cointeresare. Căci toți acești lideri știu prea bine că supraviețuirea lor politică depinde de „acceptabilitatea” în ochii „partenerilor strategici”, nu de votul poporului român.
7.Concluzionând ce a făcut Iohannis prin semnarea acestui acord care duce la implicarea României în război, putem afirma, fără discuție, că reprezintă un act criminal la adresa securitatii și existenței poporului român.
Deși, oficial, a fost prezentat ca un pas în consolidarea relațiilor bilaterale și un sprijin pentru Ucraina în contextul conflictului cu Rusia, acest acord ridică probleme grave privind respectarea Constituției României și interesele fundamentale ale statului.
Semnarea acordului de către Klaus Iohannis, fără consultarea și aprobarea Parlamentului, reprezintă o încălcare clară a Constituției României și a legilor în vigoare privind politica externă și securitatea națională. Prin acest act, președintele și-a depășit atribuțiile constituționale și a pus în pericol stabilitatea, suveranitatea și siguranța României.
Pe termen scurt și lung, acest acord poate transforma România dintr-un stat neutră în punct fierbinte al unui conflict regional cu implicații grave, iar costurile economice, sociale și umane pot fi enorme. România are nevoie urgentă de o dezbatere publică largă și transparentă, care să implice Parlamentul și societatea civilă, pentru a restabili controlul democratic asupra deciziilor ce afectează viitorul național.
Prin urmare, România nu mai este o republică democratică, ci o colonie administrată de elite birocratice, care au reușit, în numele unei „solidarități euro-atlantice”, să transforme țara într-o bază militară permanentă și într-un furnizor de carne de tun.
Fără o reacție fermă și o verificare strictă a actelor președintelui, riscul ca România să devină un simplu pion al unor interese externe, ignorându-și propria Constituție și suveranitate, este unul real și alarmant.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
