2025. Avocații „plâng”, poporul urlă: lacrimile ipocrite ale UNBR pentru magistrații de lux.
INTRODUCERE – Un comunicat scris cu manșeta pensiei speciale.
Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) a emis recent un comunicat plin de suspin și indignare – nu pentru drepturile cetățenilor, ci pentru confortul și prestigiul magistraților.
În timp ce milioane de români înghit austeritate, taxe, comisioane bancare și prețuri explodate, UNBR își face griji pentru „stigmatizarea discursului public” și pentru „criza de legitimitate a justiției”.
Niciun cuvânt despre magistrați care dau decizii aberante, achită infractori notorii sau beneficiază de pensii de 20.000–30.000 lei/lună pentru 20 de ani de activitate.
Niciun cuvânt despre cazurile de corupție, incompetență, complicitate cu mafia sau despre faptele pentru care România a fost condamnată la CEDO în mod repetat.
Nimic despre faptul că 7 din 10 cetățeni nu mai au încredere în justiție.
UNBR vrea „consultare reală”, dar doar cu cei privilegiați. Vrea „solidaritate profesională”, dar numai între magistrați și avocați. Poporul? Să tacă. Să plătească. Să accepte.
Hai să le răspundem punctual.
CAPITOLUL I – „Discursul public e agresiv”? NU, realitatea e agresivă.
UNBR spune că „discursul public ostil” subminează încrederea în justiție. Dar adevărul este invers:
Discursul este o reacție la nedreptăți, nu o cauză.
Exemple:
- Judecători care motivează achitări pentru că „nu au înțeles ce au semnat inculpații”.
- Fapte prescrise „din greșeală”.
- Milionari corupți achitați în apeluri suspecte.
- Pedepse cu suspendare pentru fapte grave, de la violență la luare de mită.
- Cazuri precum: Irina Mihaela Lazăr, achitată după ce a ajutat un pedofil;
George Dumitrescu, magistrat condamnat pentru fapte penale și reintegrat.
Cum să nu fie agresiv discursul public?
Ce respect să ai pentru o justiție în care pedeapsa depinde de numele avocatului sau de prietenia cu un judecător?
Discursul public nu a distrus legitimitatea, ci a dat glas suferinței tăcute a unei populații umilite. Iar UNBR se revoltă că, în sfârșit, poporul deschide gura.
CAPITOLUL II – Volumul de muncă e mare? Și în privat e! Dar fără 30.000 lei pensie.
UNBR plânge că magistrații au „volum mare de muncă” și sunt „lipsiți de personal”.
Adevărat. Dar să comparăm cu restul societății:
- Un medic ATI are 40 de pacienți în grijă și moare la 50 de ani.
- Un profesor corectează 200 de lucrări pe săptămână.
- Un muncitor în fabrică muncește în schimburi 12 ore pe 3.000 lei.
Dar niciunul nu primește 20.000 lei pensie pentru 20 de ani de activitate.
Magistrații au:
- Normă de 6 ore pe zi.
- 2 luni de concediu.
- Secretară, grefier, șofer, pază.
- Pensie specială + pensie contributivă.
- Interdicție la control (CSM blochează anchetele).
- Răspundere juridică inexistentă.
UNBR cere „resurse”. Dar unde sunt rezultatele?
Procesele durează 6–10 ani. Dosarele dispar. Achitările curg. Incompetența e recompensată.
Nu lipsa de bani e problema. Ci sistemul autoimun, opac, mafiotizat.
CAPITOLUL III – Apelul la consens? Dar când au întrebat poporul ceva?
UNBR cere „consultare reală”. Cu cine?
Cu poporul, nu.
Cu victimele? Niciodată.
Cu organizațiile anticorupție? Nu.
Cu sindicatele celor furați de deciziile aberante? Exclus.
În schimb:
- CSM blochează eliminarea pensiilor speciale.
- Judecătorii CCR votează în favoarea interesului propriu.
- Avocații fac scut pentru clienți corupți, iar apoi plâng de mila sistemului.
Cum să existe „consens”, când justiția se autofinanțează din influență?
Cum să existe „solidaritate profesională”, când singura grijă e să nu li se ia privilegiile?
Românii nu mai vor consultări simulate. Vor dreptate reală.
Nu mai acceptă reforma făcută de cei care trebuie reformați.
CONCLUZIE – Când avocații plâng, sărmanii tremură. Dar nu de milă. De foame.
Comunicatul UNBR este o operă de propagandă ipocrită, care încearcă să transforme călăii morali ai României în victime.
Avocații n-au plâns niciodată pentru pensionarii cu 1.800 lei.
N-au protestat pentru țăranii executați silit.
N-au scris comunicate pentru bătrânii condamnați la foame.
Ei „luptă” pentru judecători care stau 20 de ani în sistem, ies cu 25.000 lei pensie și își deschid apoi cabinete private, facturând 500 euro/oră.
Echilibrul între puterile statului e compromis? Da, pentru că una dintre puteri s-a autonomizat în clan.
Justiția s-a izolat în turnul ei de fildeș, iar avocații – cei care ar trebui să fie puntea între cetățean și lege – s-au transformat în portavocea sistemului privilegiat.
Poporul s-a trezit. Nu mai înghite lacrimile de crocodil.
E timpul ca sistemul să simtă, măcar o dată, presiunea celor pe care i-a călcat zeci de ani în picioare.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
