2025. Căderea bastioanelor occidentale! Franța, Germania și Marea Britanie, din lideri ai lumii libere în pioni ai crizei!
Timp de aproape un secol, Franța, Germania și Regatul Unit au fost considerate pilonii democrației occidentale, ai drepturilor civile și ai progresului economic.
Astăzi, aceste bastioane ale vechiului Occident se prăbușesc sub greutatea propriilor minciuni ideologice, a greșelilor de politică externă și a unei decuplări tot mai accentuate de la realitățile globale.
În timp ce lumea se reconfigurează în jurul axei Beijing–Washington–Moscova, „marile puteri” europene par captive într-o spirală de autoiluzionare, decizii catastrofale și suprimare sistematică a opoziției interne.
1.Franța: De la luminile libertății la întunericul cenzurii și represiunii!
Sub conducerea președintelui Emmanuel Macron, Franța a devenit exemplul perfect al neobolșevismului.
Protestele masive ale „vestelor galbene” au fost reprimate brutal, libertatea presei a fost înlocuită cu propagandă guvernamentală, iar legislația antiteroristă a fost folosită pentru a suprima opoziția politică.
În februarie 2024, Le Monde Diplomatique avertiza:
„Statul francez a devenit un laborator al controlului digital total, mascat sub pretexte umanitare și de securitate.”
Pe plan extern, Franța a pierdut aproape complet influența în Africa, înlocuită rapid de Rusia și China. Loviturile de stat din Mali, Burkina Faso și Niger au pus capăt prezenței franceze în Sahel.
Încercările de a recupera influența prin „parteneriate strategice” în Estul Europei, în special în România, s-au transformat într-un coșmar diplomatic.
Presiunile asupra justiției, sprijinul pentru regimuri impopulare și ingerințele în media locală au atras critici dure chiar din partea unor oficiali americani, care consideră intervențiile franceze „colonialism deghizat în europenism”.
Franța, de la garantul libertății la păpușarul Europei de Est!
Franța s-a transformat într-o caricatură grotescă a propriilor idealuri. De la republica lui Voltaire s-a ajuns la republica lui Macron, în care disidenții sunt arestați pentru „incitare la ură” dacă critică imigrația ilegală sau ideologia de gen.
Dar mai grav: Franța se amestecă în mod fățiș în alegerile din Europa de Est, în special în România, o țară tratată ca teritoriu colonial de elitele de la Paris.
Ambasadorii francezi fac lobby pentru partidele leninist-bolșevice, finanțează Organizații NonGuvernamentale care militează împotriva suveranității naționale și impun filtre ideologice în campaniile electorale.
Este o formă nouă de imperialism: globalismul impus prin fonduri europene, amenințări diplomatice și șantaj economic. Nu mai sunt necesare tancuri, pentru că au Internetul și corupția locală.
Parisul, cândva capitala spiritului european, a devenit o fortăreață ideologică ruptă de realitate. Economia stagnează, elitele conduc prin frică și cenzură, iar masele se revoltă lunar în stradă. Franța se iluzionează că poate dicta Estului ceea ce ea însăși nu mai poate gestiona în Vest.
2.Germania: O superputere economică în prăbușire autoimpusă!
Germania, odinioară motorul economic al Europei, se află într-un declin accelerat. Decizia de a renunța complet la energia nucleară și gazul rusesc, sub presiunea agendei climatice și a intereselor globaliste, a dus la explozia prețurilor și la colapsul industriei grele.
În 2023, peste 200 de firme de producție din sectorul auto și chimic și-au mutat operațiunile în Statele Unite sau Asia, potrivit Deutsche Wirtschafts Nachrichten.
Mai grav, guvernul Scholz a accelerat implementarea unor politici ideologice distructive: cotele forțate pentru migranți, impunerea legii „discursului de ură” care limitează libertatea de exprimare, digitalizarea fiscală totală. În Bundestag, orice voce critică față de vaccinarea obligatorie sau Green Deal este etichetată automat drept „extremistă”.
Pe plan geopolitic, Germania este complet izolată. Relațiile cu Rusia sunt inexistente, cu China tensionate, iar cu Statele Unite dezechilibrate. Cancelaria de la Berlin a devenit o anexă birocratică a intereselor eurocrației de la Bruxelles, incapabilă să-și mai susțină nici propriile companii, nici proprii cetățeni.
Berlinul a pariat totul pe ecologismul radical și pe supunerea față de directivele Uniunii Europene. Rezultatul? Declin industrial, dependență energetică de China, scădere economică și un popor tot mai ostil față de conducătorii săi. Germania, cândva locomotiva Europei, a devenit o garnitură oprită pe un drum închis.
3.Marea Britanie: Brexitul fără câștig, colapsul unei iluzii suveraniste!
La un deceniu de la votul pentru Brexit, Marea Britanie nu a obținut nici suveranitate reală, nici prosperitate economică. Dimpotrivă, este prinsă într-o criză de identitate dublată de un haos economic persistent.
Inflația a crescut la cele mai mari niveluri din ultimele trei decenii, sistemul medical public este în colaps, iar Londra a pierdut poziția de centru financiar global în favoarea New Yorkului și Hong Kongului.
Pe plan politic, establishmentul conservator și laburist s-au reunit într-un consens anti-naționalist, anti-libertate și pro-globalist, în pofida voinței populare exprimate la urne.
Discursurile naționaliste au fost eliminate din media mainstream, partidele mici au fost sabotate sistemic, iar poliția investighează chiar și postări online ca potențial „delict de ură”.
Pe plan internațional, Regatul Unit nu mai contează nici în Washington, nici la Bruxelles. Retragerea haotică din Afganistan, gestionarea dezastruoasă a pandemiei și scandalurile de corupție internă au distrus imaginea de fost imperiu responsabil.
Astăzi, Marea Britanie este mai degrabă un actor secundar al axei transatlantice, cu o voce decorativă în Nato și o poziție ambiguă în fața noii ordini mondiale.
Brexitul nu a fost salvarea, ci amânarea dezastrului. Marea Britanie este azi un vasal al intereselor globaliste democrate americane, fără suveranitate reală, fără putere economică comparabilă cu Brics și fără influență diplomatică autentică. Nu mai este „Marea Britanie”, ci doar „Britania Mică”.
4.Factorul comun: supunerea totală față de birocrația globalistă!
Indiferent de istoria sau specificul național, cele trei puteri europene au în comun același factor al decăderii: supunerea față de directivele ideologice emise de birocrația Uniunii Europene, de Organizații NonGuvernamentale globaliste și de rețelele de putere supranaționale.
De la cotele climatice la cenzura digitală, de la vaccinarea obligatorie până la reglementarea comportamentului social, Franța, Germania și Marea Britanie au abandonat suveranitatea și au devenit unelte ale unei inginerii sociale care se prăbușește sub greutatea propriei contradicții.
În același timp, toate aceste regimuri își pierd legitimitatea internă. Participarea la alegeri este în scădere, încrederea în instituțiile publice este la minimum istoric, iar mișcările de stradă, de la fermieri în Germania la protestatari anti-cenzură în Franța, cresc în intensitate.
Elitele europene nu mai pot ignora realitatea: cetățenii lor nu mai vor această Europă globalistă, dictatorială și ruptă de nevoile reale ale populației.
Concluzii: Europa globalistă merge spre irelevanță geopolitică!
Izolarea Europei globaliste nu este o teorie a conspirației, ci un proces vizibil, logic și inevitabil. În timp ce marile puteri ale lumii se repoziționează în jurul intereselor naționale, economice și militare, Europa rămâne ancorată într-o utopie: „unitatea în diversitate”, o lozincă fără conținut.
Franța, Germania și Marea Britanie nu mai sunt „faruri ale democrației”. Sunt state captive ale unui sistem ideologic care își disprețuiește cetățenii, își sabotează economia și își suprimă opoziția.
În noua ordine mondială în formare, aceste țări nu mai sunt nici lideri, nici modele. Sunt studii de caz despre cum se poate autodistruge o civilizație atunci când abandonează rațiunea în favoarea dogmei și libertatea în favoarea controlului.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
