2025. Corupția, politicul și (in)justiția!
Capitolul I – Corupția guvernamentală: America spune adevărul.
România continuă să fie o pată neagră în ochii investitorilor străini. Raportul Departamentului de Stat al SUA din 2025 nu lasă loc de interpretări: corupția la nivel guvernamental și în mediul de afaceri este răspândită și tolerată.
Investitorii americani se plâng de funcționarii vamali din porturile Constanța și Giurgiu, de ofițerii de la Direcția Fiscală a Municipiului București, precum și de autoritățile locale din județele Ilfov și Brașov, unde contractele publice sunt atribuite după „interese personale”, nu după competență.
Între 2022 și 2025, 9.635 de dosare penale au fost închise din cauza prescripției, iar modificările legislative promovate de politicieni ca Marcel Ciolacu și influențele indirecte ale fostului ministru al (in)Justiției Cătălin Predoiu au slăbit semnificativ mecanismele anticorupție.
Progresele instituțiilor precum ANI, ANAP și ANABI rămân cosmetice, exemplele de confiscări reale fiind extrem de rare.
De asemenea, raportul subliniază că percepția mediului de afaceri este devastatoare: 94% dintre oamenii de afaceri români consideră corupția generalizată, mult peste media europeană.
Fenomenele de clientelism politic și favoritism în atribuirea contractelor la companiile de stat, cum ar fi Hidroelectrica și Transelectrica, confirmă acest verdict dur.
Strategia națională anticorupție 2021–2025, condusă de Ministerul Justiției, s-a concentrat pe recuperarea activelor și întărirea ANABI (Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate), dar în realitate, funcționari precum Gabriel Sandu și Florian Coldea, implicați în contracte controversate, au scăpat aproape nepedepsiți, iar structurile de control rămân sub presiune politică.
Raportul Departamentului de Stat avertizează clar: practicile corupte persistă, condamnările sunt greu de obținut, iar România riscă să piardă credibilitate internațională și să descurajeze investițiile străine.
E un avertisment pe care clasa politică pare să-l ignore cu desăvârșire, consolidând un cerc vicios: guvern corupt – justiție slabă – investitori speriați.
Dacă guvernul și funcționarii locali fură fără frică, iar instrumentele legale sunt subminate, următorul veritabil zid de apărare al corupției devine justiția — dar, cum vom vedea, această justiție este adesea oarbă sau orbită de putere.
Capitolul II – Justiția oarbă și parchetarii orbiți de putere.
În România anului 2025, justiția se dovedește adesea selectivă și orbită de influențele politice. Parchetul General și DNA nu mai sunt instrumente imparțiale, ci veritabile scuturi pentru politicieni și baroni locali.
Cazuri precum dosarul „Gala Bute”, în care Elena Udrea a scăpat de pedepse reale prin manevre juridice, sau „Dosarul Tel Drum”, unde Liviu Dragnea a beneficiat de complicități și tergiversări, ilustrează clar această realitate.
Parchetarii sunt adesea parțial orbiți de putere, influențați de lideri politici, și uneori chiar de interese financiare.
Procurorul șef al DNA, Crin Bologa, a fost criticat pentru lipsa acțiunii împotriva unor politicieni cheie, în timp ce cazuri similare, dar cu victime fără influență, sunt urmărite cu ferocitate exagerată.
La fel, Laura Codruța Kovesi, în perioada de conducere, a fost atât lăudată, cât și criticată pentru abordări selective, evidențiind vulnerabilitatea sistemului la presiuni politice.
Chiar și la nivel local, judecători din Ploiești, Constanța și Timișoara au fost prinși în scheme de favorizare a primarilor și consilierilor locali corupți, cum sunt Gheorghe Gherghe și Claudiu Palaz, care au beneficiat de sentințe blânde sau clasări suspecte.
Această imunitate de facto a politicienilor subminează încrederea publicului în instituțiile statului.
Exemplele de complicitate nu se opresc aici: în dosarele de fraudă cu fonduri europene, procurorii au ezitat să trimită în judecată persoane precum Ionel Arsene (Neamț) sau Gabriel Beniamin Les (București), în ciuda dovezilor clare de deturnare de fonduri.
Aceasta arată o practică sistemică: unii sunt ținuți sus de lanțuri de protecție, alții sunt zdrobiți fără milă.
În concluzie, justiția românească se află într-un cerc vicios al complicității și selecției morale: politicienii protejați continuă să fure, procurorii și judecătorii cu ochi legați de interesele de partid ignoră dovezile, iar cetățenii se întreabă dacă legea există doar pentru a intimida pe cei neputincioși.
Când un stat permite ca legile să fie aplicate doar pentru unii și ocolite pentru alții, exemple precum cazul Călin Georgescu devin simboluri ale unui sistem fără rușine.
Capitolul III – Cazul Călin Georgescu: simbolul unui stat care și-a pierdut rușinea.
Cazul Călin Georgescu nu este doar un incident izolat; el este simbolul unui stat care și-a pierdut complet rușinea și simțul echității. În România anului 2025, un om de prestigiu, cu o carieră internațională solidă, este hărțuit și umilit public de instituții care ar trebui să protejeze legea și onoarea cetățeanului.
Georgescu, fost consilier ONU și lider al platformei de politici publice pentru dezvoltare durabilă, a fost transformat într-o țintă, cu acuzații fabricate sau exagerate de serviciile de stat și parchetari obedienți, inclusiv procurorul Cristian Ionescu de la Parchetul General.
Presiunile politice sunt evidente: actorii din zona PSD și PNL, care se tem de imaginea și integritatea sa, au orchestrat o campanie de denigrare în mass-media controlată, colaborând cu jurnaliști obedienți precum Dan Andronic și Rareș Bogdan.
Mai grav, interesele externe nu au întârziat să apară: anumite grupuri din UE și ONG-uri internaționale, care urmăresc să controleze agenda internă românească, au alimentat narative false pentru a decredibiliza un lider român respectat pe plan global.
Cazul Georgescu arată cum sistemul se aliniază cu interesele externe împotriva cetățenilor corecți, în timp ce corupții sunt protejați.
În plan juridic, absurdul este complet: dosarele intentate pe baza unor presupuneri, fără probe clare, au blocat proiectele și inițiativele platformei lui Georgescu, afectând mii de beneficiari.
Această situație transmite un mesaj clar: în România, meritele și competența nu garantează protecție, ci devin ținte pentru sistemul corupt.
Cazul Georgescu nu este doar despre un om, ci despre cum un stat întreg își pierde busola morală, sub ochii lumii, demonstrând că instituțiile nu mai funcționează pentru cetățeni, ci pentru interese politice și externe.
Impactul asupra societății și percepția investitorilor este imediat. Un stat care atacă cetățenii integri și permite corupția în vârful puterii transmite un semnal de alarmă global: aici, regulile jocului sunt manipulate și legea este un instrument de teroare selectivă.
Capitolul IV – Consecințele asupra societății și mesajul pentru investitori.
Efectele corupției generalizate și ale abuzurilor instituționale se văd imediat în societate: încrederea cetățenilor în stat s-a prăbușit, iar investitorii străini privesc România cu suspiciune și teamă.
Cazurile recente, precum Călin Georgescu și Andrei Chiliman arată că statul nu protejează integritatea și competența, ci își folosește instituțiile pentru a pedepsi și intimida oamenii cinstiți.
Societatea românească plătește scump această pierdere de busolă morală. Cetățenii văd că sistemul de justiție este o armă politică, iar parchetarii obedienți sunt instrumente pentru protejarea mafiei politice.
Exemple clare includ procurorul Cristian Ionescu, care a coordonat dosare împotriva unor lideri civici respectați, sau judecătorul Gheorghe Stan, implicat în decizii controversate cu impact social major.
În acest climat, oamenii corecți devin reticenți să inițieze proiecte civice sau economice, iar talentul românesc se îndreaptă spre străinătate.
Investitorii percep România ca pe un teren minat. Firmele străine sunt îngrijorate de proceduri birocratice arbitrare, de procurori și judecători care acționează selectiv și de intervenția politică directă în economia privată.
Cazuri precum firmele de construcții care au pierdut licitații legale din cauza presiunilor politice sau afacerile românești blocate de anchete fără fundament servesc drept exemple clare.
Impactul economic este imediat: investițiile străine scad, proiectele de dezvoltare stagnă, iar locurile de muncă lipsesc. România devine o piață de risc, unde interesele politice și corupția sunt mai puternice decât regulile legale și contractele.
Mai grav, mesajul transmis tinerilor și antreprenorilor este devastator: meritele nu mai contează, integritatea se pedepsește, iar corupția se recompensează.
Această percepție consolidată de neîncredere afectează nu doar economia, ci și stabilitatea socială: protestele împotriva abuzurilor, cum au fost cele din 2023–2024, nu mai sunt doar de nemulțumire economică, ci și o reacție la o injustiție sistemică.
În concluzie, România trimite un mesaj clar și îngrijorător: cei care respectă legea și valori civice sunt vizați, iar corupții prosperă sub protecția politicienilor și a instituțiilor compromise.
Pentru investitori, acest stat nu oferă predictibilitate, siguranță sau transparență, ci un teren nesigur, unde regulile sunt negociabile și integritatea este o slăbiciune.
Dacă România nu își corectează aceste derapaje, ochii lumii — de la Washington la Bruxelles — vor vedea un stat captiv corupției, în care normele democratice sunt încălcate cu bună știință.
Capitolul V – De la Washington la Bruxelles: corupția românească sub reflectorul lumii.
România nu trăiește izolată. Abuzurile și corupția sa sunt urmărite atent, însă surprinzător sau nu, reacțiile externe nu sunt menite să corecteze ci să consolideze haosul intern.
Uniunea Europeană, prin instituțiile sale birocratice, a arătat în repetate rânduri că susține guverne și cadre politice corupte, sub pretextul „stabilității” și „reformelor”.
În paralel, administrația Biden din SUA a ridicat pragul toleranței pentru încălcarea normelor democratice în România, preferând interesele geopolitice și energetice în locul promovării statului de drept.
Exemplele nu lipsesc: plățile și fondurile europene blocate doar teoretic pentru combaterea corupției, în timp ce figuri precum Marian Oprișan (PSD) sau Cătălin Predoiu (PNL) continuă să gestioneze sume publice fără nicio verificare reală, arată complicitatea Bruxelles-ului.
În SUA, Lobby-ul românesc pro-Biden a obținut aprobări pentru proiecte energetice și militare, ignorând avertismentele organizațiilor de monitorizare privind încălcarea principiilor democratice în România.
Cazuri concrete de presiuni externe sunt elocvente. Raportul MCV 2024 a menționat formal derapaje grave, dar sancțiunile au fost inexistente, lăsând calea liberă pentru DNA și parchetele politizate să vizeze adversarii politici ai guvernului.
La fel, liderii politici români și magistrați corupți sunt primiți la întâlniri cu oficiali UE și SUA, consolidând impresia că impunitatea este recompensată.
Impactul asupra imaginii României este devastator. Investitorii străini văd un stat care nu respectă legile interne, iar comunitatea internațională vede un guvern care negociază corupția și abuzurile ca pe un avantaj strategic.
Exemplele includ firmele americane și europene care au evitat parteneriate cu entități românești controlate de politicieni corupți, temându-se de proceduri arbitrare și dosare fabricate.
În plan intern, mesajul este limpede: nu există repercusiuni reale pentru corupție, iar statul, indiferent de presiunea externă, rămâne captiv în propriile interese politice.
Tinerii antreprenori, ONG-urile și cetățenii cinstiți sunt descurajați, pe când rețelele clientelare prosperă, știind că sprijinul extern nu mai vine decât sub forma unei aprobări tacite.
În concluzie, de la Washington la Bruxelles, România este un stat în care corupția este normalizată și tolerată. UE și SUA nu mai sunt gardieni ai democrației, ci actori care încurajează sistemic derapajele românești, transformând țara într-un laborator de impunitate, unde reguli, legi și integritate sunt negociabile și supuse intereselor politice și economice.
Concluzie: corupția ca afacere internațională.
În loc să sancționeze corupția, UE și SUA contribuie la reproducerea ei. România devine astfel un exemplu de cum interesele geopolitice și economice externe pot susține și legitima un sistem corupt și abuziv. Corupția românească nu mai este doar o problemă internă – este un semnal pentru toți actorii internaționali că aici regulile se pot negocia, iar justiția este doar un instrument de manipulare politică.
România sub acest regim nu mai este o țară suverană în sensul clasic – este un teritoriu în care corupția prosperă cu binecuvântarea externă, iar cetățenii, investitorii și viitorul democratic sunt victimele principale.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
https://www.stiripesurse.ro/guvern-coruptie-raport-departamentul-de-stat_3816044
https://www.biziday.ro/321464-2/
