2025. TOȚI OAMENII PREȘEDINTELUI AUTIST NICUȘOR DAN. Astăzi, Alexandru Rogobete. ministrul Sănătății (PSD): băiatul de mingi al baronilor, decorat cu halat alb.
Introducere – România suferă, clientela medicală prosperă.
Într-o țară în care spitalele ard, bolnavii mor în gărzi și asistentele sunt plătite cu minimumul pe economie în mediul rural, PSD-ul ne servește, cu zâmbetul pe buze, un produs de laborator: Alexandru Rogobete.
Cvasinecunoscut publicului larg, crescut pe genunchii intereselor de partid și conectațiilor „de sistem”, Rogobete a fost uns ministru al Sănătății în guvernul „președintelui Nicușor Dan” ca și cum sănătatea românilor ar fi o afacere de familie, nu un serviciu public.
Decorat cu vorbe mari despre reformă și digitalizare, fost consilier și subsecretar de stat, Rogobete este, în realitate, un produs ambalat frumos, dar gol pe dinăuntru.
Nicio realizare reală. Nicio reformă palpabilă. Doar lozinci, Public Relation și o poziționare corectă în siajul PSD-ului și al grupărilor de interese care controlează ministerul de decenii.
În timp ce medicii din spitalele județene nu au fonduri pentru seringi și dezinfectanți, în timp ce lista de așteptare pentru analize gratuite ajunge la 8 luni, domnul Rogobete e preocupat de imagine, strategii „smart” și parteneriate cu ONG-uri care mimează reforma în timp ce sug bani publici.
Acesta este ministrul Sănătății într-un guvern care promitea „profesionalism”. De fapt, este doar un alt client politic, pus acolo pentru a nu deranja sistemul. Iar sistemul se hrănește din suferința oamenilor.
Capitolul I – Ascensiunea unui necunoscut: propulsat de partid, salvat de nepotism.
Alexandru Rogobete este prototipul perfect al „tehnocratului politic”. Nu are o carieră medicală impresionantă, nu vine din linia întâi a medicinei românești și nici nu a demonstrat competențe excepționale. Dar are ce trebuie: relațiile potrivite. Și carnetul roșu potrivit.
La doar 35 de ani, a bifat deja funcții cheie în Ministerul Sănătății, fiind consilier al fostului ministru Alexandru Rafila și apoi numit secretar de stat în guvernul Ciucă.
De acolo, a fost promovat rapid în cercurile de decizie ale PSD, fiind prezentat ca o „voce a noii generații”. În realitate, nu era decât o extensie docilă a puterii vechi. Un soldat disciplinat în armata intereselor de partid.
În 2022, în plin scandal pandemic, Rogobete se evidențiază nu prin vreo luare de poziție curajoasă, ci printr-o docilitate desăvârșită față de Rafila.
A susținut cu entuziasm toate măsurile de control social, inclusiv restricțiile absurde, fără să clipească. A tăcut complice în fața jafului cu măști, tablete, dezinfectanți și contracte de consultanță derulate de PSD și PNL prin Ministerul Sănătății.
Legăturile sale cu „greii” din partid sunt evidente. A fost promovat cu sprijinul baronilor locali din Timiș – județ din care provine – unde PSD face și desface bugetele spitalelor, directorii de instituții și proiectele cu finanțare europeană.
În special, protejatul grupării Grindeanu-Ciurariu, Rogobete a fost crescut în umbra combinațiilor de la Timișoara, unde rețelele de influență ale PSD au creat un sistem paralel de sănătate: fonduri publice, proiecte cu dedicație și tăcere totală la centrele de mari arderi sau spitale regionale inexistente.
Promovarea lui ca ministru al Sănătății în 2025 nu a fost rezultatul unei selecții meritocratice, ci al unui calcul politic. Avea față bună la televizor, vorbește coerent, nu face gafe.
Deci, potrivit pentru a fi vitrina unui sistem corupt. Într-un guvern controlat de oameni fără coloană vertebrală, Alexandru Rogobete era alegerea perfectă: tânăr, obedient, cu zero spirit critic și o carieră întreagă construită pe spinarea bugetului public.
Capitolul II – De la vorbe goale la tăceri vinovate: Sănătatea sub control politic.
Ajuns ministru, Rogobete s-a înfășurat imediat în haina „reformatorului”. A vorbit despre digitalizare, eficientizarea sistemului, combaterea corupției și atragerea fondurilor europene.
În realitate, toate inițiativele sale au fost fie reluate din alte guvernări, fie ambalaje goale pentru aceeași mizerie: contracte suspecte, spitale abandonate, medicamente lipsă.
Cea mai mare promisiune a lui Rogobete a fost reforma digitală. A anunțat, la începutul anului 2025, un proiect pilot de digitalizare a fișelor medicale.
S-a lăudat că va introduce dosarul pacientului în cloud, interoperabilitate între spitale și transparență în achiziții. Ce s-a ales? Nici măcar un spital județean nu are astăzi sistem integrat complet funcțional.
Doar platforme nefuncționale, licitații contestate și contracte date pe ochi frumoși unor firme de casă. Digitalizare? Mai degrabă, „digit-alegeri”.
Pe zona de investiții, ministrul a anunțat „Spitale Moderne 2030”, un program de 10 miliarde lei. Concret? Niciun spital nou construit în mandatul său.
Spitalul Regional Timișoara – mândria sa locală – este blocat în birocrație. Spitalul de Arși din București – promis de ani – tot pe hârtie.
În schimb, s-au dat contracte de consultanță de milioane de euro pentru „studii de fezabilitate” și „monitorizare digitală a stadiilor lucrărilor”. Cine sunt beneficiarii? Firme abonate la banii publici, în spatele cărora apar nume din siajul PSD și PNL.
Pe zona de resurse umane, Rogobete a fost catastrofal. A permis menținerea contractelor păguboase încheiate cu firme de recrutare pentru aducerea medicilor din străinătate.
În paralel, peste 500 de medici români au plecat anual în Germania, Franța sau Marea Britanie. România nu are nicio politică de retenție reală a personalului medical. În timp ce salariile directorilor DSP ajung la 20.000 lei pe lună, un rezident câștigă 3.900 lei.
Dar poate cel mai grav aspect din mandatul lui Rogobete este complicitatea lui tăcută la mafia medicamentelor. În primăvara lui 2025, mai multe anchete jurnalistice au scos la iveală o schemă de export paralel de citostatice și insulină, în timp ce pacienții mor în spitale fără tratament.
Reacția ministerului? Niciuna. Reacția lui Rogobete? Un comunicat vag despre „probleme logistice”. Nicio anchetă internă, nicio sesizare la Parchet, niciun demers real de combatere a rețelelor care ucid români pentru profit.
Asta e fața reală a lui Alexandru Rogobete: nu un reformator, ci un executant. Un personaj de vitrină, menit să nu deranjeze rețelele care controlează bugetul sănătății. Tăcerea lui în fața hoției este vinovăție. Faptul că tolerează jaful, impostura și contractele cu dedicație îl face complice.
Concluzii – România bolnavă, PSD sănătos.
Alexandru Rogobete nu este o excepție, ci o regulă. O regulă a unui sistem construit pe obediență, impostură și parazitism bugetar. El nu este un ministru al Sănătății, ci un gestionar al intereselor de partid. Un tânăr „de perspectivă”, crescut să nu reformeze nimic, ci să gestioneze aparențe.
În timp ce pacienții români își caută norocul în spitale din Ungaria sau Austria, în timp ce spitalele publice au igrasie în pereți și echipamente din anii ’80, domnul Rogobete face turism medical la conferințe și forumuri europene. Vorbește despre sustenabilitate, dar tolerează jafuri. Vorbește despre viitor, dar refuză să vadă prezentul.
PSD l-a trimis în minister pentru că are nevoie de o mască tânără peste o hoție bătrână. Iar președintele României, Nicușor Dan, îl ține acolo pentru că în tăcerea și obediența lui găsește garanția că sistemul nu va fi zguduit.
Rogobete nu e acolo pentru români. E acolo pentru rețelele care au pus stăpânire pe România.
Românii n-au nevoie de „tehnocrați de partid”. N-au nevoie de băieți de PR și nici de soldăței de carton. Au nevoie de curaj, de demnitate și de reformă reală. Iar cu Alexandru Rogobete la Sănătate, reforma e la terapie intensivă. Și respiră greu.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
