2025. Marea Golăneală de la TAROM.

2025. Marea Golăneală de la TAROM.

INTRODUCERE – TAROM: Compania națională de zbor a neamurilor și amanților politici.

TAROM, compania aeriană națională a României, fondată în 1954, cândva simbolul modernizării și al deschiderii către Occident, este astăzi o epavă zburătoare întreținută artificial din banii publici.

O companie care nu mai are nici strategie, nici flotă viabilă, nici profit de decenii, dar în care salariile, privilegiile și nepotismele politice ating altitudini cosmice.

Timp de aproape două decenii, TAROM a fost subvenționată constant de stat, cu acordul tacit al guvernelor care s-au folosit de ea pentru angajări pe linie politică, plăți pentru loialitate de partid și sinecuri pentru nevestele, amantele și rudele clientelei. Este un „aviator economic” care nu zboară, dar consumă bugetul ca un Boeing 747 la decolare.

Din 2007 încoace, TAROM a înregistrat pierderi de peste 2 miliarde de lei, a primit ajutoare de stat girate de Guvern și a trecut prin peste 15 directori generali schimbați politic, fiecare venind cu propria echipă de „specialiști” fără nicio legătură cu aviația.

În timp ce companiile private low-cost domină piața, TAROM abia mai operează câteva curse interne, multe anulate din lipsă de aeronave funcționale sau din cauza proastei organizări.

Și totuși, în această companie falimentară, există salarii lunare de peste 40.000 de lei pentru directori, bonusuri trimestriale, diurne externe, prime de performanță, premii de Paște, Crăciun și Sfântul Arafat.

Mai mult, rudele politicienilor, nevestele de demnitari și amantele cu CV-uri gonflate sunt angajate în funcții de conducere și „consiliere strategică”.

TAROM nu mai e de mult o companie aeriană. Este o agenție de plasare a paraziților politici cu normă întreagă și pensii nesimțite.

Avioanele stau la sol, dar banii curg ca în zbor. Cine are carnet de partid, decolează financiar. Cine are doar competență, rămâne la ghișeu.

Capitolul I – Prăbușire planificată: zeci de milioane pierdute anual, dar avioane închiriate de la alții.

TAROM este definiția falimentului controlat cu sânge rece. Din 2007 și până azi, compania a înregistrat pierderi anuale cuprinse între 100 și 200 de milioane de lei. Asta înseamnă că în doar un deceniu și jumătate, compania a înghițit peste 2 miliarde de lei din banii publici.

Cu toate acestea, niciun director, niciun ministru, niciun membru în Consiliul de Administrație nu a fost tras la răspundere. Nimeni nu a fost întrebat: „Unde-s banii? Unde-s avioanele?”

1. Flotă învechită, contracte cu dedicație, avioane închiriate.

În 2024, TAROM mai avea în dotare 17 aeronave operaționale, dintre care doar 9 complet funcționale pentru zboruri regulate. În anii 2000, flota includea peste 25 de aeronave. Ce s-a întâmplat?

• Avioane trimise în mentenanță care n-au mai fost recuperate la timp.
• Comenzi de aeronave amânate sau anulate, din lipsa fondurilor sau din cauza… „neînțelegerilor contractuale”.
• În 2023, compania a fost nevoită să închirieze aeronave de la companii din Bulgaria și Grecia pentru a putea onora curse interne, în timp ce 6 aeronave proprii stăteau pe sol.

2. În 2022, Comisia Europeană a aprobat un ajutor de stat de 1,9 miliarde lei.

Această infuzie masivă de capital s-a făcut în numele „redresării economice a companiei”. Ce a urmat?

• Salarii majorate în vârf pentru directorii „care salvează TAROM”.
• Continuarea angajărilor politice.
• Niciun plan clar de redresare – doar hârtii goale, prezentate la Bruxelles ca „strategie de dezvoltare”.

3. Curse anulate, pasageri abandonați, dar cheltuieli cu consultanță uriașe.

În perioada 2021–2023, TAROM a cheltuit peste 14 milioane de lei pe „consultanță externă privind reorganizarea structurală”. Între timp:

• cursele București–Baia Mare, București–Satu Mare, București–Chișinău au fost anulate frecvent din lipsă de personal și avioane funcționale;
• cursele internaționale către Paris, Bruxelles sau Amsterdam au fost operate cu întârzieri sistematice de peste 4 ore;
• compensațiile acordate pasagerilor au crescut cu 38% în 2023, atingând aproape 7 milioane lei – bani plătiți pentru incompetența managerială.

4. Din companie națională, în autobază de partid.

În loc să se concentreze pe redresarea economică și pe fidelizarea clienților, TAROM a devenit o structură de tranșare politică:

• Fiecare nou director vine cu „echipa lui” – 7–10 oameni plasați în posturi de conducere.
• Contractele de catering, mentenanță, bilete și combustibil sunt atribuite pe filiere cunoscute de presă, dar niciodată investigate oficial.
• Fiecare schimbare de guvern înseamnă o „curățenie” internă, în care nu se optimizează nimic, ci se redistribuie sinecurile.

Concluzia Capitolului I: TAROM nu se prăbușește întâmplător. E împinsă de la spate, de politicienii care o folosesc ca pușculiță, ca birou de angajări și ca bancă de loialități.

Avioanele TAROM nu pică din cer. Ele sunt trase la sol de hoția organizată, de lipsa de strategie, de inflația de pile și de disprețul pentru interesul public. Iar statul român, în loc să intervină, plătește nota de plată cu zâmbetul pe buze.

Capitolul II – Salarii astronomice pentru incompetenți. La TAROM, decolarea e un mit, dar lefurile sunt reale.

În orice companie normală, salariile reflectă performanța. La TAROM, salariile reflectă doar gradul de obediență față de partid și numărul de ani petrecuți în umbra unui ministru. Compania este falimentară, cursele sunt anulate, dar salariile directorilor concurează cu ale bancherilor și CEO-ilor din mediul privat.

1. Directorul general – 50.000 de lei lunar pentru prăbușire garantată.

În 2023, Costin Iordache , fost director general al TAROM, a încasat:

• 41.000 lei salariu de bază lunar;
• • 9.500 lei/lună bonus de performanță trimestrială;
• • diurnă externă de până la 1.200 euro/lună pentru „activități de reprezentare”.

Asta înseamnă un venit total lunar de peste 50.000 lei, într-un an în care compania a avut pierderi de 175 de milioane lei și a anulat peste 250 de zboruri.

Și domnul Bogdan Popescu, fost director general al TAROM în perioada octombrie – decembrie 2023, a încasat sume uriașe de bani, singura lui atribuție fiind aceea de a distruge compania aeriană.

2. Directorii adjuncți – între 28.000 și 35.000 lei/lună.

TAROM are mai mulți directori adjuncți decât avioane operaționale:

• Director Comercial: 33.000 lei/lună
• Director Resurse Umane: 29.500 lei/lună
• Director Tehnic: 31.800 lei/lună
• Director Financiar: 32.700 lei/lună

Aceștia gestionează un haos constant: curse întârziate, lipsă de piese de schimb, conflicte interne, personal insuficient, dar și „consultanți personali” în subordine.

3. Șefi de servicii: 15.000 – 22.000 lei/lună pentru „activitate strategică”.

• Șef serviciu achiziții: 21.300 lei/lună
• Șef serviciu IT: 18.800 lei/lună
• Șef serviciu PR: 16.200 lei/lună
• Șef serviciu marketing: 15.750 lei/lună
• „Coordonator strategie dezvoltare”: 19.000 lei/lună – într-o companie fără nicio strategie vizibilă de 10 ani!

4. „Consilierii” – sinecuri pure, fără atribuții reale.

În 2022–2023, TAROM avea 17 consilieri ai directorului general, majoritatea angajați politic:

• 8 dintre ei erau foști colaboratori din campanii electorale, aduși ca „specialiști în comunicare și imagine”.
• Alți 5 erau pensionari MAPN și MAI, reciclați ca „experți în securitate”.
• Toți încasau între 000 și 13.500 lei/lună, fără să existe o evidență clară a atribuțiilor zilnice.

5. Prime, sporuri, bonusuri, indemnizații – la grămadă, fără rușine.

TAROM acordă:

• Spor de complexitate – 15% din salariul brut;
• Spor de confidențialitate – 10% pentru funcțiile de conducere;
• Prime de fidelitate – pentru angajații care nu și-au dat demisia (!!!);
• Bonusuri de sărbători – între 5.000 și 9.000 lei/an;
• Indemnizații pentru „confidențialitate la nivel înalt” – pentru șefi care au semnat acorduri secrete cu… alți șefi.

6. Comparație cu mediul privat: TAROM plătește mai bine decât Lufthansa România.

• Directorul TAROM: 50.000 lei/lună
• Directorul Lufthansa România: 35.000 lei/lună
• Diferență: TAROM e pe pierdere, Lufthansa pe profit.

Concluzia Capitolului II: La TAROM, incompetența se plătește regește. Nu contează că zborurile sunt anulate, contează că „ai fost cu cine trebuie.”

TAROM este dovada clară că în România, e mai profitabil să fii director într-o companie falimentară decât antreprenor într-una care muncește pe bune. Aici, nu contează CV-ul, contează dosarul de partid și disponibilitatea tăcerii în fața jafului.

Capitolul III – Nevestele, amantele și cumnații zburători. TAROM, agenția de turism a clanurilor politice.

TAROM a fost, în ultimele două decenii, una dintre cele mai eficiente platforme de recompensare a slugilor politice și de promovare a rubedeniilor în funcții bine plătite. O adevărată „agenție de plasare a neamurilor de partid”, în care competența nu contează, ci doar patul, rudenia sau carnetul de partid.

1. Fosta soție a ministrului – consilier „strategic”.

În perioada mandatului Lucian Șova (ministru PSD al Transporturilor), fosta sa soție, Raluca Șova, a fost angajată la TAROM ca „expert în relații externe”, cu un salariu de 12.800 lei net/lună, plus diurne de reprezentare în Bruxelles și Viena. A fost menținută în funcție și după schimbarea guvernului, fiind „preluată” de succesorul liberal ca „personal indispensabil”.

2. Amanta directorului – PR manager cu salariu de 14.000 lei.

În 2018, în timpul mandatului directorului Werner Wolff, o fostă angajată a unei companii de telefonie mobilă, cunoscută ca „iubita domnului W.”, a fost angajată direct ca șef PR și Comunicare TAROM, fără experiență în aviație, fără concurs, cu salariu de 13.900 lei/lună și telefon de serviciu cu roaming nelimitat. Numele nu apare în comunicările oficiale, dar figura în organigramă ca „L.S.”.

3. Fiii, verii și cumnatele – flota din umbră a clientelei politice.

În 2022, o investigație internă „uitată rapid” a scos la iveală:

• Fiul unui fost secretar de stat la Transporturi (PNL) – angajat ca specialist HR, apoi avansat în 6 luni ca „director dezvoltare operațională”, salariu: 500 lei/lună.
• Cumnata unui deputat PSD din Olt – angajată la departamentul financiar, fără studii economice, salariu de pornire: 200 lei/lună.
• Fiica unei senatoare PNL – angajată la TAROM în 2021 ca „asistent relații publice” și promovată în 2023 la „relații internaționale”, după o „evaluare internă remarcabilă”.

4. Escadrila amantelor. „Fetele de la PR” și „expertele în imagine”.

Surse din interior au confirmat că în perioada 2019–2022:

• Cel puțin 6 angajate pe posturi de „specialist PR”, „asistent comunicare” sau „consilier imagine” au fost aduse la recomandarea directă a unor foști directori și membri ai CA.
• Majoritatea aveau studii în jurnalism, turism sau pur și simplu… „n-au avut studii deloc”, dar aveau CV-uri „aranjate la Resurse Umane”.
• Salariile variau între 000 și 13.500 lei/lună, cu bonusuri pentru „implicare în crize de comunicare”.

5. Cabin Crew de partid: însoțitoare de bord pe pile și cu sprijin politic.

• În 2023, presa locală din Iași a dezvăluit că fiica unui lider PNL a fost angajată direct ca însoțitoare de bord, fără a trece prin procedurile standard.
• La Cluj, două „domnișoare” au fost angajate în 2021 ca „însoțitoare la sol”, dar operate zboruri ca însoțitoare VIP, în cursele închiriate de delegațiile oficiale – salarii + bonusuri + diurne.

6. Directorii de la sol – rudele cocoțate în schemele de conducere.

În cadrul Direcției Comerciale TAROM, în 2023, din cei 14 șefi de departamente:

• 9 erau rude directe sau afini ai foștilor miniștri, parlamentari, primari sau secretari de stat;
• 3 au fost angajați în ultimii 2 ani fără concurs, dar „pe bază de referință internă”;
• Toți aveau salarii între 15.000 și 25.000 lei/lună.

7. Totul se face legal. Cu semnătură, cu organigramă, cu aprobări de la Minister.

Aici e marea ticăloșie: nu există „falsuri grosiere” – totul e oficial, cu acte în regulă:

• Concursuri „trucate” prin cerințe absurde (ex. „experiență în comunicare cu autorități aeronautice internaționale” – specific unei singure persoane);
• Interviuri formale în care „candidatul ideal” este deja anunțat pe holuri;
• Comisii de evaluare formate din colegi sau prieteni apropiați ai „viitorului angajat”.

Concluzia Capitolului III: TAROM nu mai e o companie aeriană. E o familie extinsă. O rețea. O castă cu ecuson și salariu.

Nepoții de partid, nevestele loiale și amantele obediente formează azi echipajul real al TAROM. În timp ce avioanele cad din cer sau rămân la sol, „personalul” cu relații zboară tot mai sus pe scara salarială. Și cum statul nu vrea să-i tragă la răspundere, TAROM rămâne avionul de lux al unei oligarhii mioritice în care competența e penală, iar prostia bine remunerată.

CONCLUZII – TAROM: O companie națională transformată în jucăria de lux a clientelei politice. Faliment cu premeditare. Decont cu întârziere.

TAROM nu mai este de mult o companie aeriană. Este o anexă a partidelor politice, o platformă de recompensare pentru rude, amante, nepoți, cumnate și coafeze devenite „specialiști în strategie aeriană”. Cu fiecare guvern, compania a fost delapidată sub acoperirea legalității, în timp ce flota s-a prăbușit, cursele au fost anulate și pasagerii au fost abandonați.

1. TAROM în cifre rușinoase (2007–2024):

• Peste 2 miliarde lei pierderi cumulate;
• Ajutoare de stat de 1,9 miliarde lei aprobate de UE în 2022 – fără reforme reale;
• Flotă în scădere: de la 25 de aeronave în 2010 la 17 în 2024, din care doar 9 operaționale;
• Peste 2.100 angajați, în condițiile în care companii low-cost cu 5x mai multe curse operează cu personal mai redus și eficientizat;
• Salarii de 50.000 lei/lună pentru directori, prime de zeci de mii, în paralel cu pierderi catastrofale.

2. Rețeaua de putere: cum au îngropat partidele compania.

• PSD, PNL, UDMR, USR – toate formațiunile care s-au perindat prin Ministerul Transporturilor și-au plantat oamenii în TAROM: de la foste iubite de miniștri la copiii din familiile baronilor locali.
• Fiecare guvern a tratat TAROM ca pe o coteț electoral cu acces la fonduri publice.
• Directorii generali s-au schimbat la fiecare 10–12 luni, dar nu pe criterii de performanță, ci pe algoritmul politic al momentului.

3. De ce nu poate fi salvată? Pentru că nu se dorește.

• Nu există voință politică de reformă – doar intenția de a continua prăduiala.
• Nu există profesionalism – doar rotația incompetenței și slugărniciei.
• Nu există transparență – doar rapoarte cosmetizate și conferințe de presă cu promisiuni goale.

4. Ce trebuie făcut?

🔴 Lichidarea TAROM în forma actuală.

Compania trebuie închisă și, dacă se dorește o relansare reală, reluată de la zero cu personal apolitic, audit internațional și finanțare bazată pe performanță, nu pe pile.

🔴 Audit independent și anchetă penală.

Toate contractele din ultimii 15 ani trebuie auditate: angajări, achiziții, consultanțe, închirieri, parteneriate. Cei responsabili – trimiși în judecată.

🔴 Interzicerea oricărei forme de subvenție fără reformă.

Ajutoarele de stat trebuie condiționate de restructurări reale, externalizarea serviciilor, reducerea numărului de angajați cu 60%, și eliminarea sinecurilor.

🔴 Lista neagră publică.

Toți cei care au condus TAROM în ultimii 20 de ani, directori generali, CA-uri, șefi de servicii, trebuie publicați nominal cu funcții, venituri și rezultatele activității lor.

5. Verdict final: TAROM nu s-a prăbușit. A fost doborâtă. Cu sânge rece. De partide, de miniștri, de directori, de amante și de nepoti.

Astăzi, TAROM este o fantomă zburătoare, ținută artificial în viață, nu pentru a deservi pasagerii, ci pentru a îmbogăți un sistem de corupție, nepotism și delăsare. E timpul ca acest avion prăbușit să fie declarat accident instituțional cu victime publice.

 

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.