2025. România și Statele Unite! Prima are un Președinte Autist. La propriu, nu la figurat. A doua a avut un președinte senil. Și la propriu, și la figurat.
- Timpul adevărului: un popor manipulat, o națiune păcălită!
România este, din păcate, prima țară din lume care are, în fruntea statului, un om cu tulburări din spectrul autist (TSA). Nu e o figură de stil, nu e o insultă mascată, ci o realitate tot mai evidentă: Nicușor Dan prezintă comportamente clare asociate sindromului Asperger, o formă de autism care, deși poate fi funcțională în viața cotidiană, este complet incompatibilă cu funcția de președinte al unei țări.
Tulburările de spectru autist nu înseamnă doar timiditate sau introversiune. Ele înseamnă deficit de atenție, incapacitate de comunicare non-verbală, lipsa contactului vizual, limbaj sărac, mișcări repetitive, lipsă de empatie emoțională și dificultăți grave în înțelegerea contextului social.
Exact toate trăsăturile pe care le-am observat, ani de zile, la Nicușor Dan: bâlbâieli, incoerență, lipsă de spontaneitate, lipsa contactului vizual în interviuri, mișcări stângace ale mâinilor și capului, o exprimare săracă, fără inflexiuni sau emoție.
Acestea nu mai pot fi trecute la categoria „ciudățenii personale”. Când ajungi să candidezi la funcția supremă în stat, sănătatea ta mintală devine problemă de securitate națională.
România nu își permite să fie condusă de un om cu o tulburare neuro-psihiatrică, oricât de „inclusivi” am vrea să părem în ochii Bruxellesului.
- Sindromul Asperger – o afecțiune reală, nu un capriciu!
Sindromul Asperger este recunoscut oficial de Organizația Mondială a Sănătății. Nu este o trăsătură de personalitate, ci o afecțiune neurologică care afectează modul în care o persoană percepe lumea și interacționează cu ceilalți.
Persoanele cu Asperger pot fi extrem de inteligente pe anumite nișe, dar complet nefuncționale în relațiile umane complexe, în înțelegerea nuanțelor, în exprimarea emoțiilor și în empatie.
Asta înseamnă, aplicat politic:
– un președinte care nu poate gestiona crize sociale,
– un lider care nu înțelege emoția colectivă,
– un om care nu poate conduce negocieri diplomatice reale,
– un individ care, în ciuda IQ-ului ridicat, poate lua decizii dezastruoase pentru că nu percepe realitatea în mod integrat și integral.
De aceea este atât de grav că nimeni din echipa lui Nicușor Dan nu a fost sincer cu publicul român. Diagnosticul există, comportamentul îl confirmă, dar a fost ascuns opiniei publice, tocmai pentru că ar fi compromis întreaga construcție electorală.
- Anamaria Gavrilă are dreptate: vrem transparență, nu mască electorală!
Președinta POT, Anamaria Gavrilă, a pus degetul pe rană. A cerut un lucru elementar într-o democrație funcțională: să știm cine ne conduce. Ea nu a cerut stigmatizarea bolii, ci un control medical independent care să lămurească dacă actualul președinte suferă sau nu de tulburări psihice ori neurologice care i-ar putea afecta discernământul.
Ce a primit în schimb?
– Atacuri din partea presei haștagiste,
– Acuzații de discriminare,
– Linșaj mediatic din partea ONG-urilor globaliste,
– Reacții de groază din partea activiștilor progresiști care confundă drepturile omului cu dreptul de a conduce un stat, indiferent de afecțiuni.
Dar întrebarea rămâne: dacă Nicușor Dan e sănătos mintal, de ce nu răspunde clar? De ce nu prezintă un document medical care să-l exonereze?
De ce se ascunde în spatele unor „atacuri nedemne” în loc să clarifice public, simplu și concis: „Nu sufăr de nicio afecțiune neuropsihică”?
Lipsa acestui răspuns e un răspuns în sine.
- Activismul strâmb: Georgiana Pascu, între impostură și manipulare.
Așa-zisa activistă „pentru drepturile omului”, Georgiana Pascu, a ieșit cu un discurs demn de un ONG finanțat de Soros: că România riscă condamnări la CEDO pentru „discurs instigator la ură” împotriva persoanelor cu dizabilități.
Ce nu înțelege această doamnă este că discriminarea reală înseamnă exact invers: un popor sănătos condus de o persoană cu afecțiuni psihice, aflată într-o funcție pentru care nu este aptă, doar pentru a bifa „diversitate”.
Nu este vorba de ură. Nu este vorba de excludere socială. Este vorba de siguranța unei națiuni.
Respectăm persoanele cu TSA, le protejăm, le oferim tratament și sprijin, dar nu le punem să conducă țara, să negocieze cu Putin, cu Trump, cu Macron sau Xi Jinping, nu le lăsăm pe mână codurile nucleare, nu le dăm puterea de a semna acorduri internaționale.
Singurul președinte care ar putea negocia cu Nicușor Dan, fiind pe aceeași lungime de undă, este fostul lider al SUA, Joe Biden.
Doamna Pascu și cohorta ei de „experți în drepturi” ignoră că viața unui popor întreg nu poate fi sacrificată pe altarul corectitudinii politice.
România nu este un experiment social, nici o vitrină pentru diversitate artificială. România este un stat suveran, care are nevoie de lideri întregi la minte, vigilenți, limpezi, stăpâni pe sine.
- George Simion: între brutalitate și adevăr incomod.
George Simion a fost primul care a spus public ceea ce toată lumea gândește și nimeni nu are curajul să afirme: că Nicușor Dan are manifestări autiste evidente. A fost imediat acuzat că a „stigmatizat”, că a „jignit”, că a „rănit sentimente”.
Dar realitatea nu are sentimente.
Simion a spus ceea ce orice om cu ochi și un minim simț critic a văzut: că președintele României are reacții și comportamente care îl fac nepotrivit pentru orice funcție de reprezentare. Nu e vorba de retorică electorală, ci de o îngrijorare profundă pentru viitorul statului.
În mod paradoxal, în loc să stârnească o anchetă jurnalistică sau o analiză medicală obiectivă, cuvintele lui au fost folosite pentru a-l demoniza. Pentru a proteja ce? O minciună cu față palidă și privire rătăcită?
- Funcția supremă în stat nu e un loc de joacă terapeutic.
A conduce o țară nu este un exercițiu de incluziune. Nu este un loc de terapie ocupațională. Nu este o formă de milă instituțională.
Președintele României trebuie să fie:
– sănătos mintal,
– echilibrat,
– capabil să înțeleagă nuanțele unui discurs,
– lucid în fața presiunii geopolitice,
– capabil să comunice direct și eficient cu partenerii externi,
– un om cu judecată deplină, fără tulburări cognitive sau afective.
A da puterea unui om care suferă de tulburări de tip Asperger este o crimă instituțională, o iresponsabilitate națională. Dacă nu spunem adevărul azi, îl vom plăti mâine – în decizii proaste, în haos, în rușine diplomatică, în crize mal gestionate.
Concluzie: România are nevoie de un președinte întreg la minte, nu de un caz medical.
Respectăm persoanele cu autism. Le susținem în viața de zi cu zi. Dar nu le punem să opereze pe creier. Nu le încredințăm viețile a 19 milioane de oameni.
Nu le punem la butoanele statului, nu le oferim cheia de la arsenalul strategic al unei națiuni.
România nu este un experiment de incluziune. Nu avem obligația să părem moderni în ochii unor ONG-uri de carton. Avem obligația să ne apărăm ca națiune, să ne păstrăm demnitatea, suveranitatea și rațiunea.
Nicușor Dan nu este apt din punct de vedere medical să conducă România!
Asta nu e ură.
Nu e discriminare.
Este pur și simplu adevărul.
Un adevăr care trebuie spus răspicat, pentru că de el depinde soarta unui popor.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.