2025. „Trăiască boierii!”
– pamflet satiric despre huzurul bugetarilor de lux –
Trăiască boierii, că prea bine o duc!
Și n-o spunem așa, cu ironie răutăcioasă, ci cu sinceră admirație proletară pentru geniul lor organizatoric: să trăiești regește din bani publici, adică ai proștilor, fără să produci nimic util, e o artă. Și la noi, în România, arta asta s-a rafinat. Ba chiar s-a instituit ca regim: Boierimea Bugetară.
N-au plug, dar au card.
N-au boi, dar au șofer cu Audi A6 luat pe leasing de instituție, adică pe banii noștri.
N-au pământ de lucrat, dar au 3 secretare dotate, rele și buuuune, 2 tablete și un abonament la sală plătit din „fonduri de formare profesională”.
Nu produc nimic, dar primesc bonusuri pentru „eficiență”.
Și cel mai frumos: dacă pleacă acasă, își iau și pensie specială.
Nu după 35 de ani, ci după 25. Sau chiar mai puțin, dacă au fost foarte stresați.
De la radiațiile imprimantei, de exemplu.
Marian Enache – Domn de la Curtea Constituțională.
Ce mai face boierul Marian Enache, președintele CCR? Trăiește liniștit.
Primește, lunar, peste 11.000 de euro. Adică mai mult decât președintele SUA.
Muncește? Ei, cum să nu!
Semnează hârtii, votează excepții de neconstituționalitate și apără „dreptul” magistraților la pensii mai mari decât salariile.
Când îl întrebi cum de are o pensie mai mare decât 90% dintre români, spune senin:
„Aceasta nu e pensie, e un drept constituțional.”
Ce să-i zici? Omul s-a născut boier, nu pensionar.
Ion Sterian – baronul conductelor și al bonusurilor.
La Transgaz, Ion Sterian e un domn adevărat. Cu peste 15.000 de euro lunar, nu-ți mai bați capul cu prețul gazului, că îți ajunge pentru încălzire în Bahamas.
A fost anchetat pentru combinații, dar justiția n-a avut gaz în brichetă să-l aprindă.
Toate-s „legale”, că doar și furatul cu factură e în regulă în România.
Boierii ANAR – huzur pe apă, zero proiecte pe uscat.
La Apele Române, apa curge doar spre conturi.
54.000 de euro chirie lunară pentru sediu.
75 de milioane lei planificați pentru un alt sediu – poate cu piscină la etaj și foișor de brainstorming la subsol.
Câte fonduri PNRR au atras pentru prevenirea inundațiilor?
Zero.
Dar bonusurile? Vin în valuri.
Directorii stau ca-n croazieră, cu picioarele pe birou și apă plată la rece.
Sporul de praf în birou, sporul de antenă la parter.
România este singura țară în care un angajat la stat poate primi spor de:
- stres (că a primit 3 mailuri într-o zi),
- antenă (că are router în birou),
- radiații (că are laptop),
- praf (că n-a fost femeia de serviciu la timp),
- „condiții vătămătoare” (pentru că a urcat două etaje fără lift).
În privat, dacă tușești, îți dă patronul concediu fără plată.
La stat, dacă strănuți, ți se aprobă spor de alergie la muncă.
Radu Miruță – de la activist la latifundiar aeronautic.
Cum îl cheamă pe băiatul băgat de USR la conducerea Avioane Craiova?
Radu Miruță.
CV impresionant: a lucrat pe activism și s-a specializat pe dezmăț bugetar.
N-a zburat nici cu parapanta, dar a primit misiunea să conducă fabrica de avioane.
Poate doar ca să o bage la pământ și apoi să o privatizeze, cum au mai făcut „boierii reformatori” din politică.
Academicienii de carton și doctorii cu doctorate fictive.
Știi câți bani mănâncă Academia Oamenilor de Știință?
Peste 5 milioane de lei anual.
Și știi ce produc? Nimic.
Poate vreo conferință despre „importanța coerenței metafizice în spațiul fiscal bugetar”.
În rest, tăcere savantă și leafă mare.
Iar în spitale și în școli, directori cu doctorate de tip copy-paste, luate la 6 dimineața în parcarea mall-ului.
Dar și ei sunt boieri, doar că de cartier.
Casa de Pensii și asistenții sociali – aristocrații cu hârtii.
Casa Națională de Pensii plătește peste 9.500 de pensii speciale.
Și asta fără rușine.
La ei, „contributivitatea” e pentru fraieri.
Și mai au și funcționari cu spor de calculator!
Stai toată ziua în Excel, iar statul îți dă bani pentru „expunere excesivă la ecran”.
Când n-ai scutire de efort vizual, ai viziune de hoție.
Sindicaliștii – boieri în șlapi, cu spirit revoluționar în contul bancar.
Să nu uităm de liderii de sindicat, care chipurile „apără muncitorii”, dar trăiesc ca niște CEO de multinațională.
Vile în Corbeanca, leasing pe SUV-uri și sejururi în Grecia pentru „schimburi de experiență sindicală”.
De fapt, doar un alt etaj al boieriei bugetare.
Ședințe, deplasări, protocoale și pilaf.
Aproape orice instituție publică din România are buget de:
- protocoale (adică cafea scumpă și prăjituri la ședințe),
- deplasări (adică team-building în Toscana),
- formare continuă (adică cursuri ținute de prietenii directorului, la munte, cu jacuzzi și seară grecească).
Boieria e legalizată, organizată și justificată contabil.
Poporul – slugă la curtea huzurului bugetar.
În timp ce ei trăiesc ca-n Dubai, noi trăim ca-n Dorohoi.
În timp ce ei își votează pensii speciale, noi ne uităm lung la bonul de la supermarket.
În timp ce lor li se taie panglici, nouă ni se taie curentul.
Și dacă îndrăznești să comentezi, îți spun cu aroganță:
„Să vă fi dus și voi la stat!”
Ca și cum huzurul lor e merit, nu furt cu acte în regulă.
Încheiere de mahala cu parfum de Versailles.
Trăiască boierii!
Cu burți umflate, conștiințe goale și conturi grase!
Cu fundul în scaune de piele, mâna în buget și ochii pe sinecuri!
Cu limuzine negre, secretare blonde și planuri „de reformă” scrise de consilieri analfabeți funcțional.
Dar atenție, boierilor contemporani:
Când poporul o să se ridice, pre mulți are să popească și nu o să vă mai găsiți loc nici în beciul domnesc! Poate, doamne-ajută, la cimitirul săracilor.
Căci prea mult huzur naște revoltă, iar ce-a fost odată glumă, devine foarte curând răzbunare.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
