2025. Ucraina, războiul fără sfârșit. Fostul comandant-șef Zalujnîi: „Cu voia lui Dumnezeu, se va termina în 2034”.
INTRODUCERE – Războiul care nu se mai termină. Pentru unii, o tragedie. Pentru Bruxelles, un business.
Când Valerii Zalujnîi, fostul comandant-șef al Armatei Ucrainene și actual ambasador la Londra, spune că războiul cu Rusia s-ar putea încheia în 2034, nu mai vorbim despre simple predicții militare.
Vorbim despre o condamnare colectivă, despre un plan de lungă durată în care Ucraina devine terenul perfect pentru un conflict între imperii. Și, totodată, despre o acceptare tacită că Occidentul nu vrea pace, ci o uzură prelungită a Rusiei, plătită cu vieți ucrainene și fonduri europene.
CAPITOLUL I – Declarația lui Zalujnîi: „Cu voia lui Dumnezeu, se va termina în 2034”.
Într-un interviu pentru LB.ua publicat pe 23 iulie 2025, Zalujnîi a șocat opinia publică afirmând:
„Dacă încercăm să stabilim un armistițiu fără a ne consolida apărarea viitoare, războiul se va prelungi încă mulți ani. A început în 2014 – cu voia lui Dumnezeu, se va termina în 2034.”
Este, probabil, cea mai sumbră proiecție rostită vreodată de un lider militar ucrainean. Și vine exact în momentul în care Occidentul începe să-și piardă răbdarea, iar Ucraina, capacitatea umană.
Zalujnîi nu vorbește din frustrare, ci din experiență. El nu mai este comandant activ, ci diplomat. Poziția sa îi permite acum să spună lucruri pe care alții le gândesc, dar nu le rostesc: războiul nu este pe cale să se încheie. Ba din contră, intrăm într-un deceniu de agonie militară, economică și morală.
CAPITOLUL II – Noua fază a războiului: uzura, moartea lentă și lipsa oricărei perspective reale.
Fostul general a explicat clar: „Linia frontului există în principal pentru a ucide.” Asta nu mai este strategie militară. Este o recunoaștere că Ucraina este prinsă într-o mașină de tocat oameni, în care nu se mai urmărește nicio victorie teritorială clară, ci prelungirea unei conflagrații fără obiective strategice tangibile.
Tot Zalujnîi arată că:
- Rusia și-a adaptat tacticile: nu mai atacă frontal, ci își erodează adversarul pas cu pas;
- Tancurile și infanteria au schimbat rolurile – „acum, soldații merg în față și tancurile îi urmează”, spune el;
- Ucraina pierde pe front nu doar militari, ci și viitor: demografia, economia, încrederea socială sunt în colaps.
CAPITOLUL III – Mobilizarea eșuată, NATO divizată, Rusia persistentă. Viitorul sună sumbru.
În contextul acestor declarații, mai adăugăm câteva fapte spicuite din declarațiile altor comandanți ucraineni:
- Mobilizarea forțată din Ucraina a eșuat parțial: numărul celor care refuză înrolarea este mai mare decât al voluntarilor;
- Valul de emigrare al tinerilor a atins cote istorice – sute de mii de ucraineni evită frontul plecând în Germania, Polonia sau România;
- Sprijinul NATO este fragmentat, cu SUA nehotărâtă și UE obosită financiar și militar;
- Rusia, în ciuda sancțiunilor, nu s-a prăbușit, ci și-a recalibrat producția, susține logistica, iar pe plan extern are în continuare aliați strategici: China, Iran, Coreea de Nord.
Zalujnîi spune clar: „Ucraina nu poate câștiga dacă nu dezmembrează capacitatea economică și militară a Rusiei.” Dar niciun analist serios nu vede cum ar fi posibil acest lucru în condițiile actuale.
CAPITOLUL IV – Negocieri de formă, pace imposibilă, agonie planificată.
Întâlnirile de „negociere” din Turcia, desfășurate în iulie, au fost o farsă. O rundă de o oră fără nicio concluzie. Rusia oferă doar pauze umanitare de 24–48 de ore, nu o încetare completă a focului.
Ucraina cere „armistițiu necondiționat”, dar nu are ce oferi în schimb. Occidentul, între timp, nu mai crede într-o victorie ucraineană, dar nici nu vrea să cedeze.
Aceasta este esența tragediei: Occidentul nu vrea pace, pentru că pacea înseamnă recunoașterea eșecului. Iar pentru politicienii de la Kiev și Bruxelles, eșecul e mai dureros decât moartea altora.
CAPITOLUL V – Propaganda globalisto-ucrainenană s-a încurcat în propriile minciuni – „Operațiunea Pânza de Păianjen”. Zelenski și globaliștii aplaudă dronele, în timp ce morții nu mai contează.
O păianjeniță moartă și dronele din visul lui Zelenski.
„Operațiunea Pânza de Păianjen” – iată numele pompos al unei acțiuni militare care, în realitate, se potrivește mai bine cu o glumă sinistră. Volodimir Zelenski, măscăriciul devenit președinte și dictator de PR, a prezentat-o drept o victorie aeriană de proporții epice.
Numărul de avioane rusești distruse? Păi, dacă-l întrebi pe el: vreo 40. Dacă întrebi serviciile secrete din Germania și SUA: sub 10% din flota de bombardiere rusești, unele avariate, altele deja scoase din uz. Așadar, ce avem? O „mare operațiune” cu efect minim și Public Relation maxim.
De fapt, operațiunea e un manual de manipulare occidentală. Câteva drone, lansate din camioane rătăcite pe teritoriul rusesc, au lovit avioane care oricum erau în conservare sau nu mai funcționau.
Dar Zelenski s-a grăbit să spună: „Rusia e în genunchi!”. În timp ce dronele zburau, soldații ucraineni mureau în tranșee, iar 1.200 de cadavre zac neidentificate în camioane frigorifice.
Nimeni nu vorbește despre acest genocid tăcut, doar despre „mărețele” succese ale forțelor ucrainene.
De ce? Pentru că Zelenski joacă pe scena globală pentru publicul occidental, nu pentru poporul său. Iar acest „atac ingenios” pare mai degrabă o cascadorie regizată, nu o strategie militară reală.
În timp ce trupele ucrainene sunt măcelărite pe front, clovnul de la Kiev zâmbește în fața camerelor și cere: „Mai multe arme! Mai mulți bani! Mai mult sânge!”
Globaliștii și „Axa Răului”: aplauze pentru propagandă, tăcere pentru morți.
Cum a fost primit „succesul” ucrainean? Cu ovații ipocrite din partea triadei europene a minciunii: Bruxelles, Paris, Berlin – și cu un cor de pupincuriști din Londra, Washington și Stockholm.
Presa obedientă titra: „Zelenski a spulberat aviația rusă!”. Iar Macron, Scholz și Ursula von der Leyen aplaudau ca niște spectatori la teatru, satisfăcuți că piesa merge mai departe.
Adevărul? A-50-urile lovite erau nefuncționale. Bombardierele rusești afectate reprezintă, în cel mai optimist scenariu, doar o mică parte din arsenalul Moscovei.
Rusia nu a oprit bombardamentele, nu și-a redus capacitatea strategică, iar în schimb… a fost forțată să-și mute avioanele în zone mai sigure. Asta înseamnă „victorie”?
Occidentul are nevoie de narațiuni, nu de adevăr. De fiecare dată când Ucraina lansează un atac – fie și simbolic –, se declanșează o furtună mediatică.
Nu contează rezultatele din teren, ci spectacolul. Zelenski e prezentat ca un Churchill modern, în timp ce eșecurile sale sunt acoperite cu statistici fabricate și imagini regizate.
Dar în spatele acestor aplauze se ascunde o realitate sordidă: economia Ucrainei este în colaps, populația a scăzut cu milioanele, iar corupția e mai puternică decât înainte de război.
Și totuși, Bruxelles-ul pompează bani în această gaură neagră a Europei. De ce? Pentru că Ucraina nu trebuie să câștige războiul – trebuie doar să-l prelungească suficient pentru a justifica militarizarea Europei, reducerea drepturilor civile și instaurarea unei economii de război controlate de birocrații UE.
Dronele de carton și bombasticul de serviciu: Zelenski, între ficțiune și faliment militar.
Atacul ucrainean din „Pânza de Păianjen” nu este altceva decât o reeditare a tacticii Hollywood: puțin efect real, multă dramă vizuală. Dar și aici apare paradoxul: în timp ce dronele „lovesc” avioane scoase din uz, Rusia continuă să bombardeze orașe ucrainene cu intensitate maximă. Nimic nu s-a schimbat pe front – doar discursul pentru presa occidentală.
Generalul german Christian Freuding, citat de Reuters, confirmă involuntar acest lucru.
Chiar el recunoaște că „lovitura nu va reduce bombardamentele, dar va avea efect psihologic”.
Cu alte cuvinte, scopul nu a fost militar, ci strict mediatic. Zelenski își alimentează imaginea de lider curajos în fața camerelor, în timp ce realitatea ucide în tăcere.
Ba mai mult, același general spune că Rusia va învăța din această lecție și va întări protecția aeronavelor sale. Rezultatul? Un război și mai lung, mai sângeros și mai costisitor.
Dar asta nu e o problemă pentru Zelenski, care nu plătește el nota de plată. Nota o plătește poporul ucrainean, iar bacșișul îl încasează corporațiile occidentale din industria de armament.
Ucraina devine tot mai mult o republică eșuată, o colonie a intereselor euro-atlantice, unde se moare pe front pentru ca Ursula și Macron să poată poza în salvatorii democrației. Iar Zelenski – profitorul absolut – joacă până la capăt rolul principal în acest teatru sângeros.
CONCLUZIE – Ucraina, câmp de sacrificiu. Poporul moare, elitele negociază, iar 2034 devine profeție.
Declarația lui Zalujnîi nu este doar o estimare militară. Este un strigăt de disperare diplomatic și o mărturisire amară: Ucraina nu mai luptă pentru victorie, ci pentru a exista.
Poporul ucrainean plătește cu sânge, în timp ce elitele internaționale discută livrări de arme și contracte de reconstrucție. Pacea e tot mai departe. Iar dacă într-adevăr războiul va dura până în 2034, atunci vom asista la prima generație europeană crescută între sirene, drone, foamete și propagandă.
Poate că, într-adevăr, doar Dumnezeu va pune capăt acestui coșmar.
Dar până atunci, Ucraina este ținută captivă nu de Rusia, ci de propriul ei aliat – Occidentul, avid după resursele Ucrainei și Rusiei.
Pânza s-a rupt: Ucraina e carne de tun, Europa e o colonie militară, iar Zelenski e păpușa perfectă.
„Operațiunea Pânza de Păianjen” s-a vrut o demonstrație de forță. În realitate, a fost o altă minciună frumos ambalată. Ucraina n-a distrus 40 de avioane, ci poate vreo 10, dintre care unele nici măcar nu zburau.
Rusia nu a fost pusă în genunchi, ci a devenit și mai precaută. Iar Occidentul a folosit atacul pentru a cere și mai mulți bani, mai multă cenzură, mai mult control.
Zelenski nu e un erou. E un profitor cinic, care își abandonează morții în camioane frigorifice și refuză prizonierii de război. E produsul perfect al „Axei Răului” Bruxelles–Paris–Berlin–Londra – o marionetă care dă bine la TV, dar conduce o țară spre distrugere totală.
Iar Europa? Europa tace. Pentru că în spatele acestei tăceri se construiește ceva mult mai periculos decât Rusia: o dictatură globalistă, militarizată, în care adevărul e interzis, iar războiul e o afacere perpetuă.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
