Să ni-l lăsați pe Ghiță-n pace,
Purcelul nostru de Crăciun,
Căci el e animalul care
Îl face pe român mai bun,
Căci lângă porc întotdeauna
E loc și de un tulburel..
Luați-vă de alte chestii,
Dar nu de Ghiță, nu de el!
Ați prăpădit averea țării
Și-acum pe porci v-a cășunat?..
Dar ce Crăciun este acela
Când nu tai porcul de Ignat,
Când nu-l pârlești frumos cu paie,
Să-i prindă bine la șoric,
Să pui de-o poftă în tigaie
Și chiar de-i post, să guști un pic?..
Ce viață-i aia fără Ghiță,
Purcelul bietului țăran?..
Să nu-și topească el untura,
Să aibă de prăjit pe-un an,
Să nu afume el slănină,
Și câț’va metri de cârnați
Pe care-apoi să îi usuce,
În podul casei agățați?..
Cu ce-și va face el piftie
Și tochituri și caltaboși,
Să pună de Crăciun pe masă,
Cum e lăsat din moși strămoși,
Cu ce va face el pomană,
“Pomana porcului “, prin sat,
Ducând acolo, de-o friptură,
La cei ce porc nu au tăiat?..
Să ni-l lăsați pe Ghiță-n pace,
Mai bine cu colesterol
Decât strângând din dinți să ținem
Cotețul și stomacul gol!
Purcelul nostru îi întoarce
La vatra casei pe feciori:
“Mă duc, că tata taie porcul!”
Am auzit de-atâtea ori..
Se-întorc de prin străini românii
La o friptură de Crăciun
Și iarăși pleacă-n pribegie,
Acolo unde-i traiul bun,
Cu amintirile frumoase
În care Ghiță e “central”..
Să ni-l lăsați pe Ghiță-n pace,
Purcelul nostru național!