In martie 2023. Prof. dr. Adrian Severin i-a trimis o scrisoare deschisă noului ambasador al SUA în România, în care îi atrage atenția că „războiul pe care SUA îl poartă cu Rusia și în care a antrenat și România nu este conform cu interesele strategice ale României“.
Iată scrisoarea:
Excelenței Sale
Doamnei Katheleen KAVALEC
Ambasadorul SUA în România
Stimată Doamnă Ambasador,
Încep prin a vă ura bun venit în România.
Sinteza partile I, II si III.
- Până acum aproape un deceniu și jumătate, predecesorii dvs. soseau în una dintre cele mai americanofile state europene. Astăzi, dvs ajungeți într-o țară în care americanofilia se prăbușește fiind înlocuită de americanoscepticism, dacă nu chiar de americanofobie.
- Lupta împotriva corupției, libertatea presei, protecția minorităților de tot felul în România nu sunt problemele dvs.Aveți mult de lucru pentru a le asigura în țara dvs.
- Nu cred că România își poate găsi un sistem de securitate (nu numai militară, ci și economică) în afara alianțelor euro-atlantice.
România nu a conceput niciodată alianța cu SUA ca fiind îndreptată împotriva Rusiei sau Chinei.
- Dacă după 1991 România a sprijinit integritatea teritorială, suveranitatea și independența fostei Republici Sovietice Socialiste Ucrainene, abia desprinsă din URSS, aceasta a fost întrucât s-a considerat că în acest fel în vecinătatea sa estică se realizează un echilibru de putere, care să îi sporească securitatea, în relația ruso-ucraineană.
- Așadar,războiul pe care SUA îl poartă cu Rusia și în care a antrenat și România nu este conform cu interesele strategice ale României.
- În conformitate cu aceeași observație potrivit căreia România își poate schimba aliații, dar nu și geografia, trebuie spus că înainte de a fi aliatul Americii, ea este o națiune europeană. În logica acestui adevăr obiectiv România a devenit membră a UE.
- De asemenea, națiunea română nu are interesul strategic de a renunța la parteneriatul său comprehensiv și aprofundat cu China.
- Este posibil ca, dincolo de propagandă, să aveți și argumente raționale pentru a contrazice aprecierile de mai sus. Suntem gata să le discutăm.
Partea a IV a
Poate că SUA are și un preț de oferit pentru sprijinul pe care îl așteaptă de la România. Ar fi mai corect așa, iar atunci va mai fi și ceva de negociat.
Desigur, nu totul este negociabil. Onoarea, de pildă, nu se poate negocia deoarece tocmai tranzacționismul o compromite.
Deocamdată, însă, SUA nu negociază nimic în și cu România. Totul ia pe gratis. Ia inclusiv perspectivele reîntregirii noastre naționale, ale reparării prejudiciilor noastre suferite în războiul din 1941-1944 pierdut în fața URSS, ale ridicării României la rangul de putere regională (eventual alături de Polonia), statut pentru care îndeplinește toate condițiile, ale obținerii de garanții de securitate în relația cu un vecin de la răsărit pe care îl înarmează și căruia îi trezește apetitul de protagonist regional, obligându-ne să îl sprijinim cu toate forțele noastre deși el ne-a fost tot timpul ostil cu toate forțele lui și a îndoctrinat societatea sa cu narative antiromânești. Să fim clari! „Slava Ukraini!” nu este agendă românească. Ce este gata să plătească SUA și ce garanții este gata să ofere pentru a o susține (desigur, în limite rezonabile)?
În loc să discutați cu românii care gândesc astfel, și care sunt majoritari, ceea ce ar fi, cel puțin, în consonanță cu principiile democratice, dvs continuați, de cum ați sosit în România, să ne excludeți nu numai din dialog, dar și din societate. În timp ce în America i se pune pumnul în gură chiar fostului Președinte Donald Trump, dvs ați ținut să organizați rapid o întâlnire cu presupuși reprezentanți ai societății civile române pentru a discuta despre libertatea presei în România.
Nu înțeleg ce vă neliniștește cu privire la această libertate, cât timp vasta majoritate a presei române (în special cea electronică), bine stipendiată de guvernul „pro-american” și controlată de serviciile secrete române, la rândul lor „pro-americane”, nu face decât să repete narativele americane privind justețea războiului sfânt între democrațiile conduse de SUA și autocrațiile conduse de Vladimir Putin și Xi Jinping?! Aceleași narative din presa main stream americană care fac din demonizarea adversarilor unipolarismului american un alibi pentru lipsa de viziune politică a liderilor SUA. (O abordare mediatică se plâng inclusiv prietenii mei americani, dintre care mulți foști oficiali ai administrației americane și trimiși diplomatici americani în diverse părți ale lumii.) Ceea ce vedem este că și o singură opinie contrară pentru dvs este una prea mult. Dragostea de unanimitate este specifică, însă, autocrațiilor, iar nu democrațiilor.
12. Trecând peste acest aspect, o altă constatare șochează. La întâlnirea amintită ați invitat numai interlocutori ale căror capete vă servesc doar drept cutie de rezonanță. Mulți sunt total necunoscuți în România.
Pentru a lua un singur exemplu, menționăm o așa zisă platformă media numită „Context”, care a apărut din neant la sfârșitul anului trecut, finanțată fiind din surse extrem de obscure, dacă nu cumva confidențiale. Aceasta în timp ce reprezentanții cei mai respectați ai presei românești sau ong-urile care nu sunt doar niște partide politice de opoziție clandestine, doritoare să aibă și să exercite puterea fără a participa la alegeri, nu au fost invitate.
O întrebare firească este de unde a cunoscut un ambasador de abia aterizat în România existența unei entității de tipul „Context”, despre care nimeni nu știa aici mai nimic? Pe ce criterii tocmai această entitate a ajuns a sta de vorbă cu nimeni altul decât cu trimisul Președintelui SUA la București? Ce spera să afle ambasadorul SUA de la ea și pe ce se baza când credea că din schimbul de păreri cu ea va ieși o presă mai liberă?
Ceea ce a urmat a dat răspuns acestor întrebări.
„Context” a dat publicității un pseudo studiu care, fără nici un argument și nici o probă, punea în circulație o „listă neagră”, de felul celor întocmite în regimurile naziste, cuprinzând pe cei care nu îmbrățișează fără rezerve orientările politice americane. Aceștia nu erau și nu sunt (cel puțin în marea lor majoritate) susținătorii lui Vladimir Putin și ai narativelor rusești, ci criticii lui Joe Biden și ai anumitor politici americane. Tot așa cum sunt critici John Mearsheimer, Jeffery Sachs, Noam Chomsky, Henry Kissinger sau Donald Trump.
Prin urmare, prima dvs preocupare după venirea în România pare a fi divizarea societății românești și organizarea „luptei de gherilă” a unor forțe coagulate de lucrătorii ambasadei SUA împotriva exponenților anumitor segmente și școli de gândire importante din societatea românească. Poate că nu este așa, dar așa se vede.
Tocmai pentru a limpezi lucrurile, membrii Clubului român de presă v-au solicitat o întâlnire. Așteptăm să vedem dacă o veți accepta și cum se va desfășura pentru a înțelege mai bine cine sunteți și cu ce mandat ați venit în România.
Până atunci, este cazul să reamintim rolul nefast jucat de SUA prin așa zisul „sprijin” acordat pentru reformarea sistemului judiciar românesc și combaterea corupției.
Predecesorii dvs. au confirmat prin tăcere sau prin răspunsuri ambigui de tipul „negării care nu neagă”, prezența efectivă a trimișilor FBI în activitatea Direcției Naționale Anticorupție și nu numai.
Transferul forțat al unor practici care vor fi avut succes în mediul american, într-o lume cu tradiții juridice și politice diferite, a produs efecte dezastroase, transformând guvernarea legii (rule of law) în guvernarea puterilor oculte (rule of secrete powers) și statul de democrat în stat polițienesc. Încrucișarea serviciilor secrete cu justiția a condus în România la nașterea unui adevărat stat subteran care a lichidat elitele naționale din toate domeniile – politic, economic, academic, tehnic, medical, artistic, sportiv etc. Dacă astăzi oferta electorală a partidelor politice este derizorie, dacă a dispărut aproape în totalitate capitalul național, dacă performanțele sportive ale românilor sunt jenante, dacă universitățile scot pe bandă rulantă impostori și dacă toate acestea au făcut din prostie și incompetență cea mai gravă formă de corupție din România, „meritul” este, de manieră covârșitoare, al „ajutorului” american.
Își dorește, oare, America un asemenea partener strategic? Are ea nevoie de un asemenea partener? Cu siguranță nu.
Sunt convins că mulți americani sunt exasperați de faptul că nu își găsesc interlocutori valabili în România. Aceasta nu este, însă, efectul incapacității societății românești de a produce elite admirabile, ci consecința excepționalei capacități a SUA de a ne determina să ne distrugem elitele; poate nu cu intenție, ci din neglijența sau imprudența cu care au impus românilor rețete nepotrivite specificului lor și care au acționat asemenea acelor insecticide supereficiente care odată cu insectele dăunătoare le omoară și pe cele utile. Cu timpul, aceste terapii au fost folosite mai ales pentru înlăturarea de la putere a criticilor români ai politicii americane, întâmplător sau nu, concurenți politici ai unor veleitari locali gata să cedeze interesele naționale românești străinilor dispuși a le oferi accesul la putere în România și a le asigura păstrarea puterii.
Astăzi, trebuie să știți, Doamnă ambasador, SUA are în România lideri lipsiți de orice autoritate și credibilitate, ascunși în spatele unei legitimități aparente, atât de nevolnici încât nu îi pot servi la nimic și atât de netrebnici încât pot „întoarce armele” în orice moment, deplasându-se exclusiv după mirosul fripturii, precum și un popor tot mai americano-sceptic care a ales în mod spontan calea rezistenței pasive. Acest popor nu va ieși în stradă prea repede pentru a protesta împotriva guvernului care este gata să târască România în războaiele SUA, ignorând inclusiv pericolul unui război mondial nuclear, dar nu va ridica un deget pentru a susține SUA în războaiele respective, transformând astfel România în locul în care interesele americane vor fi lovite din toate părțile în momentele și în modalitățile cele mai neașteptate.
Va urma.
