Cum funcționează lumea. Episodul 1.
Council on Foreign Relations (C.F.R.) sau Consiliul Relaţiilor Externe C.R.E.), organizaţia care controlează politica mondială.
Consiliul Relaţiilor Externe reprezintă așa-zia „Elită a puterii”, organism constituit dintr-un un grup de bărbaţi, cu interese şi concepţii similare, care pun la cale cursul evenimentelor din poziţii intangibile, situate în spatele scenei.
Cea mai mare parte dintre oficialii aleşi prin vot, în toate ţările democratice din lume, vin şi pleacă. Însă membrii unor grupări precum Masa Rotundă, Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterală, Consiliul pentru Relaţii Externe nu au nevoie să fie votaţi. Ei rămân la putere indiferent de culoarea politică a celor care câştigă alegerile oficiale.
Membrii Consiliului pentru Relaţii Externe nu au nevoie să fie votaţi pentru că se aleg între ei, după sistemul închis al societăţilor secrete.
Din spatele scenei, ei manevrează lucrurile în scopuri total diferite de nevoile maselor de oameni pe spinarea cărora trăiesc. Ei decid războiul şi pacea, stabilesc cine va fi preşedintele unei ţări, fac legi care permit ca multinaţionalele care îi finanţează să obţină profituri uriaşe.
Consiliul pentru Relaţii Externe este doar o mică parte, cea care se poate vedea, din Guvernul mondial. Se întâlnesc de câteva ori pe an şi discuţiile lor sunt secrete. Presa oficială, care le este aservită, vorbeşte foarte puţin sau deloc despre întâlnirile lor. Alcătuite din bancheri, avocaţi, brokeri, oameni de afaceri deveniţi, apoi, politicieni influenţi, aceste grupări îşi justifică existenţa luându-şi numele de „think tank–uri”.
Notă:
Think Tank reprezintă sau caracterizează un Grup de experți, o organizație de persoane specializate sau chiar o singură persoană competentă care oferă, contra unor avantaje de orice natură, politică, economică, financiară etc., informații necesare pentru a crea, amplifica, diminua, înlătura, organiza sau optimiza un anume compartiment funcțional al societății, așa cum ar fi optimizarea structurii militare, declanșarea unor războaie, finalizarea altora, falimentarea unor state etc., la nivel local, regional, statal, continental sau chiar la nivel global.
În multe țări există organizații cu asemenea rol de consiliere bine dirijată, care își oferă cunoștințele și experiența pentru a reorienta, în interes propriu, politici de înarmarea a unora, de dezarmare a altora, de control al opiniei publice, de restrângere a diferitelor libertăți, sociale, economice, etc.
Membrii Consiliului Relaţiilor Externe conduc SUA.
Influenţa Consiliului Relaţiilor Externe în politica americană este atât de mare, încât Servando Gonzalez, autorul cărţii „The Nuclear Deception: Nikita Khrushchev and the Cuban Missile Crisis” scria despre alegerile din 2004:
„americanii vor alege care dintre membrii Consiliului Relaţiilor Externe vor controla guvernul Statelor Unite în următorii patru ani: cei care acţionează sub masca partidului republican sau cei din partidul democrat.”
Scopurile oficiale ale acestei organizaţii sunt doar nişte pretexte pentru a conduce din umbră:
„promovarea şi facilitarea înţelegerii politicii externe şi a rolului Statelor Unite în lume” şi „descoperirea şi formarea noii generaţii de lideri în politică externă”.
Identificarea, recrutarea și pregătirea viitoarelor „elite” care vor acționa în interesul unui grup extrem de restrâns de persoane și contrar popoarelor lumii.
În ceea ce priveşte al doilea scop, respectiv „descoperirea şi formarea noii generaţii de lideri în politică externă”, acesta este atins prin „Progamul de Studii David Rockefeller”, una dintre sutele de astfel de modalități de pregătire a viitorilor globaliști.
Odată recrutaţi şi formaţi în spiritul Consiliului Relaţiilor Externe, tinerii sunt propulsaţi, tot cu sprijinul organizaţiei, în poziţii cheie din politică şi afaceri.
La fel ca şi Skull & Bones, altă organizație secretă din care au făcut și fac parte mulți dintre președinții americani, care îşi recrutează membrii dintre cei mai bogați studenţi ai Universităţii Yale, Consiliul Relaţiilor Externe are strânse relaţii cu Universitatea Princeton.
Înființarea Consiliului Relaţiilor Externe.
Consiliul pentru Relaţii Externe a luat naştere, în mod oficial, în 1921, la New York, aproape în acelaşi timp cu fratele său geamăn de peste ocean, Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale, R.I.I.A., constituit în Marea Britanie, instrument prin intermediul căruia, o alta grupare secretă, Masa Rotundă, acţionează în domeniul politicii externe.
Consiliul s-a format dintr-un grup de lucru particular şi „discret”, conform propriei descrieri, constituit, în iunie 1918, sub conducerea lui Elihu Root, avocatul miliardarului J.P.Morgan şi a colonelului Edward House, bun prieten şi principal consilier al preşedintelui Statelor Unite, Woodrow Wilson.
Cea mai mare influenţă în constituirea Consiliului pentru Relații Externe a avut-o, la acea vreme, J. P. Morgan care a finanţat întregul proces. J.P. Morgan este cunoscut ca un important finanţist, bancher, colecţionar de artă şi filantrop, dar mai ales pentru constituirea în 1892 a mega concernului mondial General Electric.
În Consiliul pentru Relaţii Externe erau implicate foarte multe persoane din anturajul lui J.P.Morgan: avocaţii, bancherii şi partenerii săi de afaceri, ca şi persoane cheie din companiile sale. Însuşi Elihu Root, cel care a fost numit preşedinte al CRE era avocatul său.
Acțiuni concrete.
Această formă incipientă a Consiliului pentru Relaţii Externe, grup autointitulat „The inquiry”, s-a constituit în preajma Universităţii Princeton, unde, Woodrow Wilson, fostul președinte american, fusese multă vreme liderul prestigioasei instituții de învățământ superior. Misiunea lor era să sintetizeze opţiunile pe care le avea lumea, în speţă America, după victoria Aliaţilor din primul război mondial.
În urma muncii lor au rezultat peste 2500 de documente ce analizau factorii economici, politici şi sociali care descriau tabloul mondial de după sfârşitul războiului. Astfel că, strategia oficială a SUA, prezentată de preşedinte la Conferinţa de pace din Franţa, în 1919, a fost, în realitate, punctul de vedere al acestui grup.
Documentul, intitulat „Cele 14 puncte”, conţine germenii globalizării, propunând „îndepărtarea barierelor economice şi comerciale dintre toate naţiunile” şi „constituirea unei asociaţii generale a naţiunilor”. Cuvinte înălțătoare, dacă, în „spatele” lor, nu ar exista, printre alte atrocități, programe de diminuare a populației și de impunere a unor norme sociale asemănătoare sclaviei.
Va urma! Masa Rotundă.
