Europa, prinsă între marile puteri: Războiul din Ucraina și jocul geopolitic global!
Războiul din Ucraina pare, la prima vedere, o confruntare regională între Rusia și un stat vecin care își apără independența. Însă, din perspectiva unor analiști internaționali, acest conflict este doar vârful aisbergului. În realitate, el este parte dintr-o competiție globală între Statele Unite și China, iar Europa este prinsă la mijloc, fără o strategie clară.
Războiul din Ucraina nu este doar despre Ucraina sau Rusia, adevărata miză este mult mai mare: relația dintre Statele Unite și China. Pentru Washington, conflictul ar fi, de fapt, un semnal transmis Beijingului, un mesaj de forță și de avertizare. China pare să fi înțeles acest lucru și a propus un acord pentru o competiție mai pașnică între cele două superputeri.
Această propunere chineză include ideea ca STATELE UNITE să accepte un compromis în Ucraina: China sugerează ca Ucraina să cedeze Crimeea și Donbasul Rusiei, în schimbul păcii. Conform unor surse, inclusiv jurnalistul britanic Owen Matthews, această idee ar putea fi preluată de NATO, iar Ucraina forțată s-o accepte.
China, STATELE UNITE și poziția Europei.
Alți analiști, cum ar fi fostul diplomat britanic Alastair Crooke, susțin că acest conflict este parte dintr-o strategie americană de lungă durată: oprirea ascensiunii Chinei și menținerea supremației globale a STATELE UNITE. Crooke avertizează că Europa, neînțelegând pe deplin jocul geopolitic, va avea cel mai mult de suferit. Războiul din Ucraina și tensiunile dintre China și STATELE UNITE riscă să ducă la o dezindustrializare masivă a continentului, adică o pierdere gravă de industrie, producție și autonomie economică.
Crooke critică și poziția Germaniei. Cancelarul Olaf Scholz a mers recent la Beijing cu o abordare pe care Crooke o consideră naivă: Germania recunoaște că a pierdut gazul ieftin rusesc, dar vrea să păstreze relațiile comerciale cu China, sperând că Beijingul va accepta regulile europene. Problema este că, între timp, STATELE UNITE blochează exporturile de tehnologie avansată către China, iar europenii nu par să realizeze consecințele acestui „război tehnologic”.
Ucraina, doar un câmp de bătălie într-o luptă mai mare.
Mai mulți observatori ai scenei geopolitice susțin că adevărata miză a războiului nu este Ucraina în sine, ci influența asupra Asiei și mai ales a Chinei. Potrivit jurnalistului britanic Owen Matthews, mesajul transmis de Statele Unite este clar: „Suntem gata să intervenim ferm pentru a apăra interesele globale ale democrației.” Iar acest mesaj este adresat direct Beijingului, nu Moscovei.
Un joc global, o Europă prinsă la mijloc.
Conform analizei, STATELE UNITE au o strategie clară și bipartizană, susținută atât de democrați, cât și de republicani, de a bloca dezvoltarea Chinei. Iar pentru a reuși acest lucru, încearcă să izoleze China, inclusiv prin slăbirea aliaților sau potențialilor parteneri ai acesteia. Rusia este una dintre aceste ținte, iar războiul din Ucraina este văzut de unii analiști ca o metodă indirectă de a ataca China.
Din acest punct de vedere, Europa este doar o piesă pe tabla de joc. A fost „împinsă” într-o criză energetică și economică, tocmai pentru a rupe legăturile sale cu Rusia și pentru a nu permite o apropiere prea mare de China. Crooke subliniază că prietenia energetică dintre Germania și Rusia era o amenințare pentru STATELE UNITE: ar fi putut duce la crearea unei mari zone economice euro-asiatice. Explozia conductei Nord Stream ar fi, în această logică, un semnal clar că STATELE UNITE nu vor permite o astfel de apropiere.
Germania, China și iluzia controlului.
Un alt punct de vedere vine de la Alastair Crooke, fost diplomat britanic, care avertizează asupra unei realități ignorate de mulți: Europa nu mai controlează propriul destin economic și strategic. Crooke critică în special abordarea cancelarului german Olaf Scholz, care a vizitat Beijingul cu speranța că Germania își poate păstra relațiile comerciale cu China, chiar și în contextul în care STATELE UNITE impun restricții majore asupra schimburilor tehnologice.
În viziunea sa, această atitudine arată cât de deconectați sunt liderii europeni de realitățile noii ordini mondiale. STATELE UNITE, spune Crooke, urmăresc o politică consecventă, indiferent de partidul aflat la putere, pentru a bloca ascensiunea Chinei. Europa, însă, pare să ignore acest context, continuând să creadă în „reguli” și „parteneriate”, într-o lume în care forța și interesele primează.
Naivitatea Europei și dependența de STATELE UNITE.
Europa pare să creadă că va fi sprijinită necondiționat de STATELE UNITE. Bruxellesul mizează pe faptul că, indiferent de cine este la putere în Washington, ajutorul american pentru Ucraina va continua. Dar realitatea politică americană se poate schimba rapid. Cu Donald Trump la putere, există riscul ca sprijinul pentru Ucraina să se diminueze sau chiar să fie tăiat complet. Unii oficiali americani avertizează, deja, că Partidul Republican s-ar putea opune suplimentării fondurilor pentru Kiev.
Asta ar însemna o lovitură uriașă pentru Ucraina, care este tot mai dependentă de Occident: nu-și mai produce singură armele, nu-și mai poate antrena trupele pe teritoriul propriu și nu-și mai poate susține economia sau infrastructura energetică fără ajutor extern. Dacă sprijinul occidental se oprește, Ucraina nu va putea continua lupta, iar colapsul ar fi inevitabil.
Într-un astfel de scenariu, colapsul Soroșist ar fi aproape inevitabil, iar proiectul unei Ucraine globaliste ar putea eStatele Unite, la fel ca intervențiile occidentale în Irak sau în Afganistan.
Europa riscă să repete greșelile trecutului.
Autorii acestor analize trag un semnal de alarmă: Europa nu reușește să vadă „pădurea de copaci”. În loc să înțeleagă jocul geopolitic în ansamblul său, liderii europeni par să se concentreze pe detalii, ignorând direcția generală. Uniunea Europeană se bazează pe promisiuni din partea STATELE UNITE, fără să-și construiască propriile strategii independente.
Rezultatul? Riscă să ajungă într-o situație similară cu cea a Rusiei din anii ’90: slăbită economic, fără industrie, dependentă de alții pentru resurse și decizii strategice. Pe termen lung, Europa ar putea deveni o simplă piață de desfacere pentru produsele americane, lipsită de putere reală în politica globală.
Un nou Război Rece economic și rolul Europei.
Pe fondul acestui conflict global în devenire, Europa se vede afectată direct. Războiul din Ucraina a dus la explozia prețurilor la energie, la ruperea relației cu Rusia și la o criză economică profundă, mai ales în industriile care depindeau de gazul ieftin rusesc. Totul, susține Crooke, pentru a împiedica o apropiere prea mare între Berlin și Moscova — o alianță care ar fi putut crea una dintre cele mai puternice zone economice de pe planetă.
Washingtonul ar fi acționat preventiv pentru a păstra influența sa în Europa și pentru a evita apariția unui „colos eurasiatic” care ar fi amenințat poziția Americii ca lider global. Conducta Nord Stream, care asigura gaz ieftin din Rusia către Germania, a devenit un simbol al acestei rupturi forțate.
Europa fără strategie: încotro ne îndreptăm?
Analiza devine dură pentru liderii europeni: se sugerează că Europa „nu vede pădurea de copaci” și că se complace într-o poziție de inferioritate strategică. Cu ochii la Ucraina și încrederea într-un parteneriat cu STATELE UNITE, liderii UE par să ignore realitățile dure ale unei lumi care se reconfigurează. În acest context, Europa riscă să se dezindustrializeze, să devină o piață de consum pentru produse americane și să piardă statutul de actor global.
Concluzie: Este Europa pregătită pentru lumea care vine?
Războiul din Ucraina nu trebuie privit izolat. El este parte dintr-un joc geopolitic mult mai amplu, în care STATELE UNITE și China își dispută influența globală, iar Rusia este doar un pion intermediar. Europa, în acest peisaj, este prinsă între loialitatea față de Washington și nevoia de autonomie economică și strategică.
Războiul din Ucraina nu este doar o criză regională, ci un capitol dintr-o competiție globală între STATELE UNITE și China. Europa, prinsă între cele două mari puteri, pare să nu aibă un plan clar. Dependența de Washington și lipsa unei viziuni strategice proprii o expun la riscuri majore: pierderea influenței, a industriei și a autonomiei.
Întrebarea-cheie rămâne: este Uniunea Europeană capabilă să își croiască propriul drum, sau va rămâne o zonă tampon între marile puteri, fără voce proprie și fără capacitatea de a-și proteja interesele? Ulterior încheierii războiul din Ucraina, ce va rămâne din Europa după ce marile puteri își vor fi încheiat partida.
