ROMANI, LUATI AMINTE SI INVATATI CE INSEAMNA REVENIREA LA DEMOCRATIE DUPA INTUNERICUL GLOBALIST.
Un editorial publicat de Jeffrey A. Tucker de la Brownstone Institute.
Totul s-a întâmplat extrem de repede. N-a trecut mult timp de la alegerile din SUA castigate de Donald Trump și totul în jurul nostru pare diferit, ca o alunecare a plăcilor tectonice în politică, în cultură, în starea de spirit și în posibilitățile pe care ni le oferă viitorul.
Oamenii ies din case, zâmbesc unii la alții.
Se întâmplă asta din dimineața alegerilor încoace; rezultatele au sfidat toate predicțiile.
Cui nu-i place să vadă elitele arogante, care au condus lumea în acești ultimi cinci ani odioși, luând o palmă peste ceafă?
Mai mult, există și indicii că revenim la sănătate mintală. Mari companii revin să-și facă reclamă pe platforma X, dând prioritate interesului economic față de loialitățile tribale.
Redactorul-șef al revistei Scientific American, care susținea politica de carantină în timpul covid și binecuvânta măsurile totalitare, și-a dat demisia.
Guvernul pe care îl anunță noua administrație se umple de voci care au fost cenzurate de-a lungul ultimilor ani.
Umblă vorba că, la FDA și în alte agenții guvernamentale, oamenii își fac bagajele.
Comentatorii de știri din presa mainstream ( Statul Paralel ) fac spume la gură, dar cu ceva mai puțin tupeu decât în ultimii ani. CNN dă afară personalități majore.
Trump vorbește despre abolirea impozitului pe venituri și acordarea de credite fiscale de 10.000 de dolari pentru fiecare copil educat în sistem „școala acasă”, fără să mai menționăm că aruncă în aer sistemul de acreditare la facultăți – printre alte reforme majore.
Pentru America, a venit Ziua Bastiliei, și asta nu doar prin eliberarea celor arestați la 6 ianuarie, ci și a altor oameni persecutați pe nedrept – printre care Ross Ulbricht, Roger Ver și Ian Freeman.
Va fi o zi de mare sărbătoare.
Oh, și pacea pare acum gata să izbucnească în cele mai conflictuale regiuni de pe pământ.
Ce se întâmplă? Aici nu este vorba de un transfer obișnuit de putere între doi locatari ai Casei Albe.
Începe să arate, mai degrabă, ca un transfer propriu-zis de putere, și nu doar de la Biden la Trump, ci de la guvernul permanent (Statul Paralel) – care domină multe sectoare și a stat multă vreme ascuns – la o nouă formă de guvern, care răspunde în mod real dorințelor electoratului.
Așa cum s-a văzut, voturile pentru Kamala Harris nu au suferit o mare creștere. Toate sondajele au fost eronate, de fapt, minciuni – iar restul, doar propagandă media. Corectă a fost estimarea făcută de Polymarket – și, doar câteva zile mai târziu, FBI a venit și i-a confiscat proprietarului firmei, un tânăr în vârstă de 26 ani, telefonul și laptopul.
Lipsesc, în continuare, milioane de alegători – oameni care, zice-se, ar fi votat pentru Biden în 2020, dar, de data asta, au stat acasă. Între timp, a avut loc o răsturnare istorică la nivelul tuturor raselor, etniilor și regiunilor, și pare posibil ca până și California să fi trecut de la albastru [democrați] la roșu [republicani]
După decade în care cercurile academice au analizat și împărțit populația după criterii tot mai excentrice legate de rasă, de etnie, de gen și de interese sexuale, cu mii de studii care documentează complexitatea și intersecționalitatea, forța care a mânat oamenii la aceste alegeri a fost una foarte simplă: apartenența de clasă; iar asta o înțeleg doar câțiva intelectuali și antreprenori bogați.
Diviziunea nu a fost, de fapt, una între Dreapta și Stânga. A fost vorba de muncitori versus utilizatori de laptop, salariați versus cei care lucrează de acasă pe milioane de dolari anual, jumătatea de populație de la baza piramidei versus cele cinci procente de la vârf și cei atașați de valorile tradiționale versus cei cărora „educația” le-a scos din cap aceste valori, înlocuindu-le cu ambițiile de carieră.
Majoritatea tăcută nu a devenit niciodată mai brusc atât de sonoră.
S-a întâmplat că beneficiarii marilor privilegii ajunseseră să locuiască anumite sectoare, ușor de identificat, ale societății americane și, în cele din urmă, nu au avut altă opțiune decât a se urca în căruța unui candidat care le semăna lor (Kamala), dar care nu a fost capabil să pună în scenă o mascaradă convingătoare.
Nici măcar parada de vedete bine plătite nu a reușit s-o salveze pe Kamala de dezastrul de la urna de vot.
Actorul Silvester Stallone spunea recent că Trump este un al doilea George Washington, dar o altă figură de referință ar putea fi președintele Andrew Jackson.
Triumful lui Trump are o magnitudine neegalată din 1828, când, la patru ani după ce-i fusese furată președinția, Jackson (zis și Old Hickory) a revenit, a câștigat triumfal alegerile și a făcut curățenie la Washington.
Trump vine la Washington cu un mandat similar: 81 la sută din populație cere reducerea dimensiunilor și puterii guvernului federal.
Totul s-a întâmplat extrem de repede.
N-au trecut nici două săptămâni de la eveniment și totul în jurul nostru pare diferit, ca o alunecare a plăcilor tectonice în politică, în cultură, în starea de spirit și în posibilitățile pe care ni le oferă viitorul.
Vedem acum, după ani de tăcere pe subiect, cum se vorbește dur și deschis despre ororile Covid, care au demoralizat profund țara și lumea întreagă.
Auzim că urmează anchete; nenumărate procese se accelerează acum pe rolurile instanțelor.
Reunirea bruscă, în ultimele două luni înainte de alegeri, a celor trei sectoare de gravă nemulțumire anti-sistem – MAGA [Make America Great Again] , MAHA [Make America Healthy Again] și DOGE [Department of Government Efficinency] – este un eveniment epocal.
Se întrevede o epocă în care se va răspunde marii întrebări care ne chinuie mințile de decade: cum poate o revoluție autentică să prindă rădăcini într-o democrație occidentală industrializată? Pot alegerile să ducă la rezultate reale?
Pentru moment, răspunsul pare a fi afirmativ. Asta ar trebui să încânte pe orice observator social, cultural, economic și politic. Înseamnă că arhitecții inițiali ai sistemului american au avut dreptate. Costurile intolerabile ale răsturnărilor politice din trecut pot fi reduse, dacă puterea este pusă ferm în mâinile oamenilor, prin plebiscit. Asta a fost viziunea lor, miza lor. Iar astăzi, vedem că a fost o idee înțeleaptă.
În zilele cele mai negre din ultimul an al primului mandat al lui Trump, birocrația era pe cai mari și se răzbuna în toate felurile posibile pe un guvern pe care îl detesta profund și voia să-l răstoarne.
Agențiile emiteau tot felul de edicte stranii care păreau a fi legi, dar nimeni nu știa exact ce se întâmplă.
Ba erai esențial, ba nu erai. Trebuia să stai acasă, cu excepția cazului că aveai vreo urgență. Voiai să te operezi, dar nu aveai voie chiar acum. Copiii nu aveau voie la școală. Vacanța în Europa trebuia să mai aștepte. Puteai mânca la restaurant dar numai dacă stăteai la trei metri distanță de alți clienți și numai dacă purtai o cârpă chinezească pe nas și pe gură când mergeai la toaletă.
Valul de astfel de reguli și regulițe ( incalcari grave ale Constitutiei ) a fost stupefiant.
Se simțea ca un fel de lege marțială, pentru că, de fapt, asta și era. Cele mai bune cercetări demonstrează azi că nici măcar nu a fost o urgență de sănătate publică, ci o manevră a serviciilor secrete de informații și securitate pentru a executa un soi de revoluție colorată la nivel global, ceea ce explică și de ce politicile adoptate au fost la fel în întreaga lume.
A fost, într-adevăr, o demonstrație de forță uluitoare, care ne-a invadat comunitățile, casele și familiile.
Și nimeni nu știe asta mai bine decât Echipa Trump, chiar dacă tăcerea pe subiect a domnit aproape complet în ultimii ani.
Au avut vreme să pună cap la cap informațiile și să realizeze ce s-a întâmplat și de ce. Și, în tăcere, în secret, ca într-o mănăstire cisterciană, și-au plănuit întoarcerea – nelăsând nimic la voia întâmplării.
Între timp, am observat, în ultimii doi ani, cum cei care au executat insurecția Covid s-au retras, treptat-treptat, din lumina reflectoarelor, lăsând în urma lor loc pentru noile puteri pe care le obținuseră: cenzură, tehnologie, obligația de vaccinare și propaganda că operațiunea lor de teroare nu era altceva decât „măsuri de bun simț în domeniul sănătății publice”.
Poveste care nu a ținut niciodată, care nu putea ține; mase mari au realizat că ceva nu e în regulă, că în lume s-a instalat un soi de rău, ceva malefic, care s-a cuibărit în sânul tuturor instituțiilor.
Și, într-o clipă, întreaga schemă pare să se prăbușească. Incredibilul rezultat este că guvernul sub care s-a întâmplat această calamitate vine acum înapoi, ceea ce este, probabil, una dintre cele mai mari ironii din epoca noastră.
Cu toate astea, deși nimeni nu a spus deschis, până acum, ce s-a întâmplat la Casa Albă în martie 2020, ce l-a determinat pe Trump să aprobe marele lockdown, multă lume este convinsă că, de fapt, asta nu a fost alegerea lui.
A fost un soi de lovitură de stat – inclusiv la presiunea unora dintre cei mai apropiați consilieri ai lui la acea vreme și a vice-președintelui – iar Trump nu a putut s-o oprească sau n-a avut personalul necesar să opună o rezistență eficientă.
Indiferent cum ar fi, Trump a fost iertat pentru că, oricât de implauzibil ar părea, guvernul care a urmat nu doar că și-a asumat tot ce fusese mai rău în pandemie, dar chiar a agravat măsurile, inclusiv prin impunerea obligației de a purta mască, prin injectare forțată și prin prelungirea măsurii de închidere a școlilor.
Rezultatul este o criză economică încă în derulare și mult mai gravă decât admit agențiile guvernamentale – asta pe lângă criza în sănătate, în educație și criza culturală.
Aceste crize reprezintă reunirea mișcărilor MAGA, MAHA și DOGE – punctul culminant la care s-a ajuns după decade de cultivare a unor grupuri disparate de disidenți care nu au realizat, până acum, că au interese comune și inamici comuni.
Era Covid și impunerea unei dominații fățișe de sus-în-jos este ce a făcut aceste grupuri să se reunească.
Este ca și cum aceste trei grupări rătăceau separat prin același labirint și acum s-au ciocnit față în față și au realizat că, de fapt, au o soartă comună și trebuie să găsească împreună calea de scăpare.
Aceste noi alianțe nu doar că au distrus complet granițele de tipul stânga/dreapta în politică, așa cum erau ele înțeles în mod tradițional, dar au remodelat și baza structurală a activismului politic pentru o lungă perioadă.
Se dovedește că libertatea medicală, libertatea alimentară, libertatea de expresie, libertatea politică și pacea merg mână în mână. Cine ar fi crezut?
Lumea academică existentă, think tank-urile și majoritatea mass media se văd efectiv nepregătite să facă față acestei noi realități.
Ei sperau că toată lumea va uita de ultimii cinci ani, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și, oricum, a trecut; toată lumea trebuie să ia act de marea resetare și să învețe acum să-și iubească noua viață sub supraveghere totală, propagandă totală, cenzură totală, război perpetuu, hrană toxică, prețuri inaccesibile și injectare fără sfârșit cu diverse poțiuni care ne-ar aduce sănătate și stare de bine.
Ei bine, vremurile s-au schimbat. Cât de mult? Semnele timpurii anunță schimbări revoluționare în următoarele câteva luni.
Este faptul de a crede în asta un triumf al speranței asupra experienței? Absolut. Dar, pe de altă parte, cine ar fi crezut, acum cinci ani de zile, că marea majoritate a populației planetare va fi închisă în case și cartiere, bând și uitându-se la filme pe net, până când industriile biotech veneau cu un tratament pentru un virus respirator de origine animală. Care tratament nu doar că n-a funcționat, dar i-a îmbolnăvit pe oameni mai rău ca niciodată.
E o nebunie să-ți închipui așa ceva și, totuși, s-a întâmplat.
Dacă asta s-a putut întâmpla, cu rezultate previzibile, și replica ar putea fi la fel de implauzibilă, dar mult mai îmbucurătoare. Ce face omul, tot omul poate desface – și construi ceva nou în loc.
