2024. AVENTURILE BOLNAVE ALE UNUI PRESEDINTE. UN TRATAT / ACORD PENTRU SECURITATEA ROMANIEI? O GLUMA GLUMEATA!
Preşedintele român Klaus Iohannis şi omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, au semnat, joi (11 iulie 2014), la Washington, în marja summitului NATO, Acordul privind cooperarea în domeniul securităţii între România şi Ucraina.
Potrivit unui comunicat publicat de preşedinţia ucraineană, în virtutea Acordului, România va:
- transfera Ucrainei un sistem Patriot,
- sprijini industria de apărare a Ucrainei,
- facilita tranzitul cât mai rapid al tuturor echipamentelor necesare prin teritoriul său către Ucraina.
Potrivit aceluiași document, cele două ţări vor continua cooperarea pentru a consolida stabilitatea economică şi rezilienţa Ucrainei prin sprijinirea redresării şi reconstrucţiei Ucrainei.
De asemenea, România va încerca să asigure o utilizare maximă a rutelor sale de transport şi logistice, pentru a facilita atât proiectele pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi lung ale procesului de reconstrucţie a Ucrainei. (Si cu Romanica, cum ramane?)
România va oferi asistenţă pe termen lung şi va susţine industria de apărare a Ucrainei în atingerea obiectivului său de a răspunde nevoilor forţelor de securitate şi apărare, mai prevede acordul.
Bucureştiul, se arată în Acord, va sprijini, alături de partenerii săi, și centrul de pregătire F-16 pentru pregătirea piloților ucraineni, contribuind astfel la Air Force Capability Coalition.
Secțiuni separate ale documentului acoperă informațiile și contrainformațiile, securitatea cibernetică, securitatea informațiilor, deminarea umanitară, sancțiunile și recuperarea și reconstrucția Ucrainei.
În plus, acordul include un mecanism de răspuns de urgență de 24 de ore din 24 în cazul reînnoirii agresiunii rusești împotriva Ucrainei sau a unei escaladări semnificative.
Acordul pune în aplicare Declaraţia comună a G7 de sprijin pentru Ucraina din 12 iulie 2023.
Deci, Johannis a semnat in numele României un acord/tratat de sprijin total cu Ucraina, sigur nenegociat de guvern, cum cere Constituția, dat fiind timpul scurt in care aliatii occidentali au actionat in aceasta directie, urmând ca la adăpostul unor aspecte de interes scazut, isteria intreținuta in jurul „urșilor ucigași” ori a altor subiecte „tari” care pot deturna atenția publicului, documentul să fie ratificat de parlament.
Conf. pct. 2 din acord:
„𝑰̂𝒏 𝒄𝒂𝒛𝒖𝒍 𝒖𝒏𝒆𝒊 𝒏𝒐𝒊 𝒂𝒈𝒓𝒆𝒔𝒊𝒖𝒏𝒊 𝒂 𝑹𝒖𝒔𝒊𝒆𝒊 𝒊̂𝒎𝒑𝒐𝒕𝒓𝒊𝒗𝒂 𝑼𝒄𝒓𝒂𝒊𝒏𝒆𝒊 𝒔𝒂𝒖 𝒊̂𝒏 𝒄𝒂𝒛𝒖𝒍 𝒖𝒏𝒆𝒊 𝒆𝒔𝒄𝒂𝒍𝒂𝒅𝒂̆𝒓𝒊 𝒔𝒆𝒎𝒏𝒊𝒇𝒊𝒄𝒂𝒕𝒊𝒗𝒆, 𝒍𝒂 𝒄𝒆𝒓𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒂̆𝒓𝒖𝒊𝒂 𝒅𝒊𝒏𝒕𝒓𝒆 𝒑𝒂𝒓𝒕𝒊𝒄𝒊𝒑𝒂𝒏𝒕̦𝒊, 𝒑𝒂𝒓𝒕𝒊𝒄𝒊𝒑𝒂𝒏𝒕̦𝒊𝒊 𝒔𝒆 𝒗𝒐𝒓 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒖𝒍𝒕𝒂 𝒊̂𝒏 𝒕𝒆𝒓𝒎𝒆𝒏 𝒅𝒆 𝒅𝒐𝒖𝒂̆𝒛𝒆𝒄𝒊 𝒔̦𝒊 𝒑𝒂𝒕𝒓𝒖 (24) 𝒅𝒆 𝒐𝒓𝒆, 𝒃𝒊𝒍𝒂𝒕𝒆𝒓𝒂𝒍 𝒔𝒂𝒖 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒂𝒍𝒕𝒆 𝒄𝒂𝒏𝒂𝒍𝒆 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒍𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒊𝒅𝒆𝒓𝒂̆ 𝒂𝒅𝒆𝒄𝒗𝒂𝒕𝒆, 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂 𝒔𝒕𝒂𝒃𝒊𝒍𝒊 𝒎𝒂̆𝒔𝒖𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒂𝒅𝒆𝒄𝒗𝒂𝒕𝒆 𝒏𝒆𝒄𝒆𝒔𝒂𝒓𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒓𝒂𝒄𝒂𝒓𝒂 𝒔𝒂𝒖 𝒂 𝒅𝒆𝒔𝒄𝒖𝒓𝒂𝒋𝒂 𝒂𝒈𝒓𝒆𝒔𝒊𝒖𝒏𝒆𝒂 𝒔𝒂𝒖 𝒆𝒔𝒄𝒂𝒍𝒂𝒅𝒂𝒓𝒆𝒂.”
𝐂𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̆ 𝐜𝐚̆ 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐝𝐞𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐨𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐥 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐛𝐞𝐥𝐢𝐠𝐞𝐫𝐚𝐧𝐭𝐚̆ 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐔𝐜𝐫𝐚𝐢𝐧𝐚 (𝐍𝐔 𝐒̦𝐈 𝐃𝐄 ALTII, 𝐀𝐓𝐄𝐍𝐓̦𝐈𝐄!) 𝐥𝐚 𝐫𝐚̆𝐳𝐛𝐨𝐢𝐮𝐥 dintre SUA si RUSIA.
𝐄𝐥𝐞𝐠𝐚𝐧𝐭, cu iuteala de mana 𝐬̦𝐢 𝐧𝐞𝐛𝐚̆𝐠𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐞𝐚𝐦𝐚̆, 𝐢𝐧 𝐝𝐞𝐳𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬𝐮𝐥 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥 𝐚𝐥 𝐩𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐬𝐨𝐚𝐫𝐭𝐚 𝐬̦𝐢 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝐞𝐢, 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐥𝐮𝐢 𝐉𝐨𝐡𝐚𝐧𝐧𝐢𝐬, țara noastra a devenit, oficial, 𝐮𝐧 𝐚𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐬𝐭𝐚𝐭𝐚𝐥 𝐢𝐧 𝐞𝐜𝐮𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐫𝐚̆𝐳𝐛𝐨𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢.
𝐒̦𝐈 𝐀̆𝐋𝐀 𝐒𝐔𝐍𝐓𝐄𝐌 𝐍𝐎𝐈! Cu toate consecințele care decurg de aici. Se pare că urmările ultimei aventuri similare în care România a pornit alături de Germania nazistă, in 1941, să se bată cu rușii la ei acasă, nu ne-au fost suficiente. Adică, ori suntem idioți, ori chiar ne place.
Cum ramane cu democratia in care vointa poporului este suverana? Ne-a intrebat cineva? Are cineva impresia ca acesta tara este condusa cu si prin popor?
În loc ca populația țării să fie alertata și conștientizata despre faptul că, odată ce tratatul cu Ucraina este ratificat de parlament, devenim „legal” ținte legitime ale rachetelor rusești, putând fi loviți și vaporizați in orice moment, fără vreun avertisment (rușii, de fapt, avertizând România in repetate rânduri să nu intre in această aventură sinucigașă) ei bine, toată suflarea românească, în loc să iasă din hipnoză și să se mobilizeze pentru a opri acest potential cataclism, este ținută captivă și polarizată, foarte profitabil, pe tot felul de subiecte de mai mica importanta pentru tara, cum e și cel al urșilor, al caniculei, lipsei precipitatiilor, atentatulu din SUA indreptat impotriva lui Donald Trump etc. etc.
Cine este si ce reprezinta, de fapt, Ucraina pentru Romania:
- o țară care ne disprețuiește profund și care ocupă fără drept vaste teritorii istorice românești;
- un stat vecin care a trimis „elementul etnic” destinat purificării, adica minoritatile (inclusiv romane), in prima linie, să lupte cu rușii;
- un popor care se hrăneste convingerea adânc inoculată că este piatra unghiulară a universului și toți ceilalți trebuie să li se închine și să îi servească;
- statul care a închis bisericile românești, a interzis limba română in școli și a scos, in Cernăuți, crucile din cimitirele vechi pentru că atestau, prin anii și numele românești inscrise in piatră, vechimea incontestabilă a românior in teritoriile istorice ocupate de URSS și păstrate ca drept divin de ucrainieni;
- este țara cu care avem interminabile asperități teritoriale;
- statul ucrainean ne-a blocat timp de zece ani canalul Sulina cu o barjă incărcată cu fier vechi, scufundată strategic de-a latul canalului;
- Kievul a schimbat granița fluviala care ne desparte, prin dragarea și mutarea șenalului navigabil spre țărmul românesc;
- guvernul ucrainean a ordonat adâncirea canalului Bîstroe, cu consecințe grave, incalculabile pentru Delta Dunării in partea românească, dar față de care, fiind proiect strategic militar occidental, Bucurestiul, prin slugarnicia-i caracteristica, nu a luat nicio masura, afirmând că, problema de fapt nici nu există… ș.a.m.d.
Sunt doar câteva exemple ale neastâmpărului care îi face pe ucraineni să nu fie chiar cei mai buni vecini cu care ți-ai dori să imparți o graniță comună.
Sa nu uitam de Insula șerpilor, ajunsă la ucraineni printr-un cadou făcut de Hrusciov poporului său, și de disputa care a urmat pentru platoul continental, Kievul neavând niciun drept istoric asupra insulei si a exploatarii resurselor subacvatice.
Ucraina este țara al cărei popor ne disprețuiește profund, fără a face efortul măcar să o ascundă, atât de adânc sunt înrădăcinate în mentalul lor sentimentele antiromânești, in ciuda ajutorului ( si ce ajutor neneaca!) pe care România l-a acordat refugiaților ucraineni in detrimentul cetățenilor români, aflați, iată, la un pas de a fi sacrificați in războiul lui Zelenski & Co cu rușii.
Dar ce pretenții putem avea când, președintele Poroșenko, adus de valul revoluției Euromaidan, in 2014, la putere, pe care a și finanțat-o, intr-un discurs public instiga la închiderea populației rusofone in subsoluri, fără acces la educație și fără ingrijire medicală sau elementare condiții de viață, pe care până la urmă a și inceput să o vâneze cu aviața militară și trupe paramilitare.
Căutați pe youtube filmul documentar Dombas din 2016 (cu traducere in limba română), al regizoarei franceze Anne-Laure Bonnel și il veți vedea pe președintele in funcție, atunci Poroșenko, cum instigă la suprimarea celor mai elementare drepturi ale populației ruse din Ucraina.
Rezultatul? Opt ani de război al statului ucrainean cu populația civilă rusă și peste 14000 de morți, dintre care foarte mulți copii.
Dacă mai sunt unii care cred cu naivitate că, prin lupta lor, ucrainenii ne apără, pe noi și Europa, de „agresiunea rusă”, și că Putin a trecut granița cu trupe militare in Ucraina că se plictisea la Kremlin și nu impins de imperativul geostrategic și militar al stopării avansării NATO către granițele Rusiei, poate se mai gândesc.
𝐂𝐨𝐧𝐜𝐥𝐮𝐳𝐢𝐨𝐧𝐚̂𝐧𝐝 𝐜𝐞 𝐚 𝐟𝐚̆𝐜𝐮𝐭 𝐉𝐨𝐡𝐚𝐧𝐧𝐢𝐬 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐮𝐢 𝐚𝐜𝐨𝐫𝐝 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐥𝐚 𝐢𝐦𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐢𝐧 𝐫𝐚̆𝐳𝐛𝐨𝐢, 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐮𝐭̦𝐢𝐞 𝐮𝐧 𝐚𝐜𝐭 criminal la adresa securitatii si existentei poporului roman.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
