2024. Băsescu și Cășuneanu: Tranzacții Imobiliare, Corupție și Suspiciuni de Spălare de Bani.
Costel Cășuneanu, unul dintre cei mai influenți oameni de afaceri din România, a dezvoltat un adevărat imperiu în domeniul infrastructurii și transporturilor după Revoluția din 1989. Compania sa, PA & CO International, a devenit un jucător de top în piața construcțiilor de drumuri, alături de alți „regi ai asfaltului” precum Dorinel Umbrărescu (Spedition UMB), Nelu Iordache (Romstrade) și Dan Besciu (Euro Construct Trading ’98).
Acești antreprenori au dominat licitațiile pentru proiectele de infrastructură, reușind să câștige contracte majore cu statul.
Ascensiunea și diversificarea afacerilor.
Cășuneanu a început afacerile în anii ’90, inițial concentrându-se pe transporturi, pentru ca ulterior să se extindă în construcții și alte sectoare precum industria lemnului. PA & CO International a avut un rol esențial în construcția de drumuri și autostrăzi, devenind un partener frecvent al statului în proiecte mari de infrastructură.
În timp ce a avut succes în afaceri, relațiile lui Cășuneanu cu lumea politică au ridicat numeroase semne de întrebare. În perioada în care Traian Băsescu era ministrul Transporturilor, apoi primar și președinte, relațiile dintre cei doi au atras atenția publică.
Deși Băsescu a negat legături personale cu Cășuneanu și alți antreprenori din sectorul construcțiilor, apar documente care arată că cei doi au fost implicați în tranzacții imobiliare, inclusiv o achiziție de terenuri în 2000 în București, pe Aleea Privighetorilor. În acest caz, Băsescu și Cășuneanu au cumpărat terenuri învecinate de la același vânzător, dar la prețuri semnificativ diferite, ceea ce a alimentat suspiciuni de corupție.
Legături politice și acuzații de corupție.
Cazurile de corupție asociate lui Cășuneanu au implicat mai multe figuri politice importante. Unul dintre cele mai notabile dosare este cel în care senatorul PSD Cătălin Voicu a fost condamnat pentru trafic de influență, fiind acuzat că a primit sume de bani de la Cășuneanu pentru a aranja soluții favorabile în instanță. În acest dosar, Voicu a fost condamnat la 7 ani de închisoare, iar Cășuneanu a primit o pedeapsă de 4 ani cu suspendare pentru cumpărare de influență.
Aceasta nu a fost singura problemă legală a lui Cășuneanu. În timp ce afacerile sale au continuat să crească, autoritățile au investigat în repetate rânduri legăturile sale cu oficiali de stat, iar suspiciunile de corupție nu au dispărut. De exemplu, s-a speculat că tranzacțiile imobiliare dintre Băsescu și Cășuneanu ar fi fost un mod de a ascunde mită pentru licențele de transport pe care compania PA & CO International le-ar fi primit în anii ’90, când Băsescu era ministru al Transporturilor.
Problemele legale și acoperirea mediatică.
În presă au existat numeroase semnalari despre activitățile sale, în special legate de contractele uriașe obținute în cadrul licitațiilor de infrastructură. Licitațiile pentru contractele publice erau adesea contestate de concurenți, ceea ce a alimentat percepția că acestea nu erau desfășurate întotdeauna în mod corect.
Cășuneanu a susținut că toate acuzațiile împotriva sa au fost motivate politic și a sugerat că dosarele penale deschise împotriva sa în timpul mandatului lui Traian Băsescu ca președinte au fost o formă de răzbunare. Aceste acuzații au fost intens mediatizate, contribuind la imaginea sa de om de afaceri puternic, dar contestat.
Tranzacțiile suspecte și spălarea de bani.
Una dintre cele mai importante aspecte ale investigațiilor în care a fost implicat Cășuneanu este legată de suspiciunile de spălare de bani. Tranzacțiile imobiliare dintre el și Băsescu, inclusiv vânzarea terenului de pe Aleea Privighetorilor, au fost privite ca un posibil mecanism pentru a ascunde originea ilicită a unor sume mari de bani.
Traian Băsescu a negat de-a lungul timpului că ar avea legături personale cu regii asfaltului – Costel Căşuneanu, Dorin Umbrărescu, Dan Besciu.
Cu toate acestea, Traian Băsescu a avut de-a face cu marii constructori atât ca ministru al Transporturilor, cât şi ca primar şi ulterior preşedinte. Iar cu Costel Căşuneanu a avut chiar legături de afaceri.
Deşi susţinea că l-a cunoscut pe Costel Căşuneanu (patronul firmei PA&CO) în 2005, Traian Băsescu a cumpărat împreună cu el un teren în Bucuresti încă din 2000.
Astfel, la data de 9 august 2000, Traian Băsescu şi Costel Căşuneanu cumpără fiecare câte un teren de aceeaşi mărime în Aleea Privighetorilor, zona Băneasa. Deşi vânzătorul este acelaşi şi terenurile sunt învecinate, Băsescu plăteşte 66.000 de dolari, iar Căşuneanu 220.000 de dolari.
La data de 15 octombrie 2002, Traian Băsescu vinde terenul din Aleea Privighetorilor 86 către Gabriela Blaj din Oituz, cumnata şi asociata omului de afaceri Costel Căşuneanu, cu 12.004. 212.620 lei vechi, adică peste 300.000 de dolari (în 2002, un dolar ajunsese în jur de 39.000 de lei vechi –n.r.). Băsescu ar fi primit 110.000 de dolari în numerar şi 8.285.000.000 lei vechi prin transfer bancar de la Gabriela Blaj.
Femeia primise aceşti bani în aceeaşi zi, tot prin transfer bancar, de la cumnatul Costel Căşuneanu. Acesta luase la rândul lui o parte din bani, 7.293.000.000 lei vechi, de la compania sa de construcţii de drumuri PA & CO Internaţional şi o altă parte, 1.006.415.000 lei vechi, dintr-un schimb valutar.
La 21 octombrie 2002, Traian şi Maria Băsescu cumpără de la Virgil şi Mariana Gheţeu o vilă situată pe Şoseaua Bucureşti Ploieşti 137 B, cu 280 de mii de dolari, iar la data de 12 noiembrie 2002 Băsescu donează casa fiicei sale Ioana.
Potrivit procuroarei, banii ar fi fost achitaţi în numerar, iar provenienţa nu ar fi fost justificată, avându-se în vedere că în acea perioadă, din conturile familiei Băsescu de la BCR, ING şi RBS Bank nu ar fi fost retrase sume de bani.
4 februarie 2003. Primarul Capitalei la acea vreme, Traian Băsescu cumpără un apartament cu numai 19.000 de dolari într-o vilă din strada Ştefan Mihăileanu, sector 2, Bucureşti.
10 iunie 2003. Traian Băsescu transferă banii din vânzarea terenului din Primăverii în contul fiicei sale, Ioana, deschis la ABN Amro Bank. Ea ar fi folosit parte din aceşti bani pentru cumpărarea unui imobil.
17 noiembrie 2003.
Ioana Băsescu scoate 90.000 de dolari din bani pimiţi de la tatăl ei.
6 iunie 2005. Ioana Băsescu transferă 40.700 de dolari înapoi în contul tatălui ei.
14 septembrie 2005. Ioana Băsescu vinde vila din Bucureşti-Ploieşti 137 B cu 420.000 euro.
23 decembrie 2005. Fiica cea mare a fostului preşedinte cumpară o vilă în strada Aviator Sănătescu 2, sector 1, lângă Mănăstirea Caşin.
6 ianuarie 2006. Ioana Băsescu cumpără o vilă în Corbeanca.
20 aprilie 2006. Gabriela Blaj vinde terenul cumpărat în 2002 de la Băsescu cumnatului ei, Costel Căşuneanu, pentru aproape 300.000 de euro.
14 august 2007. Ioana Băsescu vinde vila din Corbeanca.
31 martie 2008: Ioana Băsescu cumpără un penthouse într-un ansamblu rezidenţial dezvoltat de omul de afaceri Puiu Popoviciu.
Trebuie să admitem că acest şir de tranzacţii financiar-imobiliare este cel puţin suspect, de la preţurile sensibil diferite achitate aceluiaşi vânzător şi până la faptul că Băsescu a revândut terenul aceluiaşi Căşuneanu.
În presă s-a speculat că aceste tranzacţii ar fi fost o mită pe care Căşuneanu i-ar fi dat-o lui Băsescu, pentru nişte licenţe de transport internaţional pe care omul de afaceri le-ar fi primit în anii ’90, când Traian Băsescu era ministru al Transporturilor. Iar achiziţia casei şi imediata donare a acesteia ar fi fost o modalitate de a spăla banii astfel obţinuţi.
Legile, şi mai ales succesiunea lor, sunt cele care lucrează în favoarea lui Traian Băsescu. Pentru ca infracţiunea de spălare a banilor să poată fi reţinută în sarcina cuiva, trebuie să fi existat anterior o infracţiune care a generat banii negri ce au fost spălaţi – numită infracţiunea-predicat.
Pe plan mondial, au fost trei categorii de legi împotriva spălării banilor.
Legile de prima generaţie incriminau doar spălarea banilor proveniţi din traficul de droguri – dar nu şi din alte infracţiuni. Legile din a doua generaţie au adăugat şi alte infracţiuni grave, dar în final era vorba de o listă limitată de fapte penale. În sfârşit, legile din a treia generaţie incriminează spălarea banilor proveniţi din orice infracţiune, indiferent de gravitatea acesteia.
In România, prima lege împotriva spălării banilor a fost adoptată în ianuarie 1999 şi era o lege din generaţia a doua. Prin urmare, cuprindea o listă limitată de infracţiuni-predicat care puteau atrage şi inculparea pentru spălarea banilor.
Lucru important: faptele de corupţie NU se aflau printre aceste infracţiuni-predicat, deci cineva care spăla bani proveniţi din şpăgi nu putea fi inculpat şi pentru spălarea banilor. Abia în 2002 s-a adoptat o nouă lege contra spălării banilor, de data asta de generaţia a treia, în baza căreia pot fi urmărite sumele provenite din orice fel infracţiuni.
Şi aici apare, vorba lui Vanghelie, problemuţa: această ultimă lege a intrat în vigoare pe 12 decembrie 2002, adică fix la o lună DUPĂ ce Traian Băsescu donase deja casa fiicei sale.
Ce înseamnă asta?
Înseamnă că atunci când ar fi comis presupusa spălare de bani, Traian Băsescu nu putea fi inculpat pentru această faptă, căci încă era în vigoare legea veche, în care luarea de mită nu se afla printre infracţiunile-predicat. Şi, oricâtă aşteptare sau presiune ar veni din partea opiniei publice, unui procuror îi trebuie foarte multă imaginaţie ca să formuleze o inculpare pe baza unei legi care avea să intre în vigoare la o lună după comiterea faptei.
Cele de mai sus se bazează exclusiv pe date publice şi nu pe informaţii privilegiate din dosar. Le-am scris nu pentru a ruina speranţe, ci pentru a oferi o posibilă explicaţie pentru seninătatea cu care Traian Băsescu s-a înverşunat în ultima vreme împotriva procurorilor: aruncă cu pietre, de la doi metri, într-un câine pe care îl ştie legat cu un lanţ de un metru optzeci.
Dosarele lui Costel Căşuneanu.
În plus, declaraţia lui Căşuneanu ar putea fi privită şi ca o răzbunare în condiţiile în care omul de afaceri a avut de suferit ca urmare a dosarelor penale deschise împotriva lui pe vremea când Traian Băsescu era preşedinte.
În aprilie 2013, omul de afaceri a fost condamnat la 4 ani cu suspendare în dosarul de corupţie al fostului senator PSD, Cătălin Voicu. Acesta a primit 7 ani cu executare pentru că a luat 200 de mii de euro de la Căşuneanu ca să mituiască judecătorii de la Înalta Curte şi să aranjeze dosarele civile ale omului de afaceri.
Contextul politic și influența economică.
Cășuneanu a fost considerat un exemplu tipic de antreprenor care a prosperat într-un mediu în care legăturile cu factorii de decizie politică erau esențiale pentru succesul în afaceri. Relația sa cu Băsescu și alți politicieni, precum și implicarea sa în afaceri de mari dimensiuni, au subliniat interdependența dintre mediul de afaceri și cel politic din România postcomunistă.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
