2024. COMUNISM , STALINISM, BOLSEVISM. TREI MALADII INCURABILE ALE ROMANIEI. VIN AI NOSTRI, PLEAC-AI NOȘTRI, NOI RAMANEM TOT CA PROSTII.
ASTAZI, Sorin Toma și Ana Toma, tatal, respectiv mama lui Mircea Toma – membru al Consiliului National al Audiovizualului.
Cititi si judecati. Aveti tot dreptul.
Sorin Toma. Tatal lui Mircea Toma
Tatal sau, dl. Sorin Toma, nume real SOLOMON MOSCOVICI, a fost redactor sef al ziarului „Scânteia“ în „evul mediu” al comunismului românesc, în perioada anilor 1946 (1947) – 1960.
Scînteia a fost organul de presă al Partidului Comunist Român, până la căderea lui Ceaușescu, în decembrie 1989, si a apărut ilegal între 15 august 1931 și octombrie 1940, pe modelul ziarului bolșevic Iskra.
De asemenea, in aceeasi perioada, Sorin Toma a fost si deputat în Marea Adunare Națională, în legislaturile 1952 – 1957 și 1957 – 1961.
În perioada 1955 – 1960, Sorin Toma a fost membru CC al PMR.
Intervalul 1946 (1947) – 1960 reprezinta anii marilor crime politice, ai lagărelor de muncă, deportărilor și închisorilor in care elitele României au fost decimate, pe vremea când, după cum nota Ion Cristoiu, într-un articol publicat de revista „Historia Special“, „Partidul hotărăște cine moare și cine trăiește”.
„Scânteia“ – principalul „organ” de propagandă al PCR -, a fost „ciocanul” cu care bolșevicii au făcut zob principiile democrației, punând bazele noii societăți românești, în care ura de clasă, minciuna, delațiunea și ignoranta au devenit modus vivendi.
„Scânteia“ publică și promovează exact ce dorește Partidul. Publicația dă in vileag și identifică „dușmanii poporului muncitor”, poporul citește, se revoltă și „cere pedepsirea chiaburilor”, iar statul, „luând act de voința poporului”, își face datoria: „judecă” și condamnă „vinovații” – la moarte, munca silnică ori temniță grea pe viață, după caz.
In acest context, printre multe alte articole scrise de Sorin Toma si care „infierau”, cu „avant revolutionar”, persoane, fapte, atitudini considerate, la acea vreme, o „ crima de lezmajestate” la adresa ideologiei comuniste, „marele ziarist” bolsevic a publicat un faimos articol, care avea drept scop delegitimarea scriitorului Tudor Arghezi.
Pamfletul lui Sorin Toma impotriva lui Tudor Arhgezi, de o violenta fara precedent, poarta titlul „Poezia putrefactiei sau Putrefactia poeziei“ si este atat de lung incat „Scanteia“ il publica in foileton, in numerele din 5, 7, 9 si 10 ianuarie 1947. Ulterior, textul va fi tiparit si intr-o brosura.
Redactorul-sef de la „Scanteia“ nu-i imputa poetului ca ar fi lipsit de talent, ci ca face propaganda burgheza:
„(…) Intr-adevar, cu ce se ocupa poetul Tudor Arghezi in anii din urma? Scrie tablete reactionare in stil de sarada si, din cand in cand, si poezii, criptate si ele, dar totusi mai limpezi decat tabletele“ / „Iata deci poezia in jalnica postura de caine de paza al profiturilor capitaliste!”
„Ce pacat – iti spui, citind aceste versuri (Cuvinte Potrivite) – ca o imagine atat de frumoasa se pierde in noroiul ideologic al burgheziei decadente, noroi menit a fi calcat in picioare de poporul biruitor in marsul sau spre lumina si viata“.
Semnalul dat de „Scanteia“ e foarte puternic, poetul devine un paria in Romania, nu-l mai publica nimeni, devine nefrecventabil – ca un ciumat. Isi pierde sursele de venit.
Tudor Arghezi va ramane un proscris vreme de aproape 8 ani, pana in 1955, cand va consimti, in cele din urma, sa pactizeze cu comunistii. Nu mai avea niciun sens sa se opuna, devenise clar ca noul regim prinsese radacini si prea curand nu avea sa fie daramat.
Mama domnului Mircea Toma, o “versată agentă a direcției de informații externe a N.K.V.D, ulterior KGB, in prezent FSB”.
Ana Toma. Mama lui Mircea Toma
Mama domnului Mircea Toma a fost Ana Toma (născută Grossman), o “versată agentă a direcției de informații externe a N.K.V.D, ulterior KGB, in prezent FSB”.
Comunistă ilegalistă, membra P.C.d.R. ( Partidul Comunist din Romania) din 1932, cu carnet de partid nr. 000132/6253, eliberat de raionul Stalin, București.
În timpul războiului, în U.R.S.S., a fost secretara particulară si o apropiata a Anei Pauker, născută Hanna Kaufman Rabinsohn.
Imediat după război, mama lui Mircea Toma detine urmatoarele functii:
- fondatoare şi membru în conducerea Uniunea Feemeilor Antifasciste din Romania(1945-1948);
- secretara C.C. al “Apărării Patriotice”(1944-1946);
- membru al Cancelariei Secretariatului C.C. (1945-1947);
- consilier(1947-1948), secretar general (mai 1948 – 1950) şi ministru adjunct (1950-1952) al Afacerilor Externe – „conducătoarea de facto a ministerului” în absența Anei Pauker (cf. Fl. Constantiniu 2003: 12);
- ministru adjunct (1952-1955) și locțiitor (1955-1960) al ministrului Comerțului Exterior;
- ministru adjunct al Comerțului Interior(1960-1965);
- vicepreședintă a UCECOM;
- membru supleant (1955-1960) şi titular (1960-1965) al C.C. al P.M.R.
Gheorghe Pintilie, (1902 – 1985), originar din Tiraspol, nume real Timofei (Mitea) Bodnarenko, alias „Pantiusa”, a fost racolat, de poliția politică sovietică (NKVD) din Transnistria, și instruit pentru acțiuni subversive (spionaj și sabotaj) împotriva statului vecin, România.
Prima misiune din România a îndeplinit-o în 1928 și avea ca scop înființarea unei rețele de diversiune și spionaj.
La mijlocul anilor 1930, Departamentul Exterior (INU) al servicilor secrete sovietice (NKVD) l-a trimis în România cu sarcina de a ajuta Partidul Comunist, aflat în acea vreme în ilegalitate.
Detalii despre Gheorge Pinitilie oferea şi fostul şef al spionajului, Ion Mihai Pacepa, în volumul „Moştenirea Kremlinului” (Ed. Humanitas, 2013):
„Pantiuşa, omul-maimuţă din fotografia lui Saharovski, cetăţean sovietic cu o vagă origine română, devenise şef al Securităţii şi era cunoscut drept generalul Gheorghe Pinitilie. Abia vorbea româneşte, iar bruma de limbă română pe care o ştia era arhaică, needucată, vulgară. Numele real, Panteleimon Bodnarenko, nu îl mai folosise de mai bine de 20 de ani, de când, ca ofiţer ilegal al INU, a primit un nume fictiv şi a fost infiltrat în activul Cominternului”
Teroarea arestărilor din anii 1950
Potrivit unor rapoarte dezvăluite de Ion Mihai Pacepa, Securitatea estima, în anul 1968, că între 1948 şi 1952 ar fi pierit peste 80.000 de români în închisorile şi lagărele regimului comunist. Pantiuşa a aprobat arestarea în 15 mai 1948 a 15.000 de foşti membri ai organizaţiei fasciste Garda de Fier, afirma autorul volumului „Moştenirea Kremlinului”.
Câteva zile mai târziu, a decis arestarea a 3.000 de ofiţeri ai Armatei române, consideraţi „burghezi”. Tot atunci au fost trimişi în închisori peste 2.000 de foşti membri ai Partidului Naţional Ţărănist şi Partidului Naţional Liberal, consideraţi simpatizanţi ai Occidentului.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
