2024. Klaus Werner Iohannis, TGV -ul Romaniei catre Lumea a III a”. Ultima parte.
Căutările disperate ale familiei Iliuț.
După ce copiii au fost dați în adopție și au luat drumul Canadei, începe a două perioadă din tragedia acestor oameni.
Mătușa copiilor ne-a declarat că Mica a acceptat adopția cu condiția ca nepoții săi să vină în fiecare an, în vacanță, în țara, la casa lor părintească.
Când a văzut că nu primește nicio veste din Canada, Maria Iliuț a început să trimită scrisori la adresa pe care le-au lăsat-o canadienii. Dar toate scrisorile trimise (vreo 100 după cum ne-a declarat Mioara Iliuț) timp de mai mulți ani, s-au întors in tara, ceea ce denotă faptul că adresa era falsă. Pentru că nu știa nimic de copii, “Mica”, împreună cu fiica sa (mătușa copiilor) s-a dus acasă la familia Johannis.
“De fiecare dată când i-am căutat, au fugit de noi. La un moment dat, am găsit-o pe scările blocului pe Carmen, dar a luat-o la goană și l-a sunat pe Klaus. El a ieșit la noi și a început să ne injure. Mica l-a întrebat unde sunt copii, dați-ne un semn de viață de la ei.
Paștele mamei voastre de sărăntoci!, acesta a fost răspunsul. Și i-a dat un șut în fund lui Mica. Așa de fiecare dată când îi căutam și le ceream socoteală , ne făceau în toate felurile, ne amenințau că vedem noi ce pățim”, s-a destăinuit Mioara Iliuț.
Văzând că nu obține nicio veste despre copii, “Mica” a trimis memorii la toate instituțiile statului: Poliție, Parchetul General, Parlament, Președinție. Au luat la cunoștință de acest caz Ion Iliescu și Traian Băsescu, dar nu s-a făcut nimic pentru a-i găsi pe copii.
În primăvara acestui an (1997), Sorin Dragoe, consilier în primăria din Rășinari, a fost anunțat, telefonic, de un preot canadian de orgine română, plecat cu ani în urmă din comună, că a citit în ziare despre o afacere cu copii vânduți și că în articol apărea și numele copiilor familiei Iliuț.
Bătrânii aflseră, cu puțin timp în urmă, că doi dintre nepoții lor au fost vânduți la graniță. Această variantă li se pare bătrânilor posibilă, deoarece în singura poză primită din Canada, apare doar unul dintre copii.
Ei cer ajutorul Ambasadei Canadei din București, pentru elucidarea cazului. Adresa familiei Lalande, trecută pe actul de înfiere, este Tumbler Ridge 163 Kiaketinaw Cres – Canada”.
Plângeri la organele abilitate.
Într-o plângere depusă la Parchetul General, în 23 aprilie 2001, Maria Iliuț (Mica) cere procurorilor “să dea ordin pentru efectuarea unei anchete care să ducă la aflarea adevărului despre cele întâmplate cu nepoții mei(…)
În 1990, imediat după înmormântarea fiului meu și a nurorii mele, în luna iunie, s-au prezentat la domiciliul meu soții Johannis Klaus și Carmen, împreună cu o familie de canadieni pentru a ne convinge pe mine și pe soțul meu să le încredințăm nepoții pentru înfiere, ei zicând că în Canada e bine și că și ei au o fetiță de 5 ani pe care o încredințează acestor canadieni.
Lucru care s-a dovedit a fi minciună deoarece am aflat după aceia că ei nu au avut copii. La fel m-au mințit că îmi vor aduce nepoții anual sau măcar o dată la 2 ani”.
In continuarea plângerii, bunica povestește că “ în data de 14 august 1990 ne-am prezentat la Tribunalul Sibiu pentru legalizarea adopției. Aicea am cunoscut-o pe Scultelnicu Maria din Sibiu care a dat-o și ea pe fetița ei, în vârstă de 4 luni, tot la familia de canadieni.
La tribunal s-a aflat și familia Johannis, el rămânând jos la mașină. Tot împreună cu Johannis Carmen se afla și o a doua familie de canadieni, care au înfiat și ei 5 copii”, se mai arată în plângerea penală.
Maria Iliuț mai afirmă că “după aproximativ 2 ani am căutat-o pe Johannis Carmen la liceul Gheorghe Lazăr unde era profesoară și am întrebat-o ce știe de nepoții mei. Dar am fost agresată și lovită cu piciorul de Johannis Klaus, care a fost chemat prin telefon de acasă de soția lui”.
În final “Mica”, solicită procurorilor să dispună “continuarea cercetărilor” pentru a afla ce s-a întâmplat cu nepoții săi, de care nu mai știe nimic de 11 ani.
“Vă rog, dacă adopția a fost ilegală să luați măsuri pentru ca vinovații să fie pedepsiți”, este rugămintea adresată procurorilor de Maria Iliuț.
Traian Băsescu știe.
De asemenea, potrivit justitiarul.ro, bunica copiilor a trimis un memoriu și lui Traian Băsescu în 2007, “ca fiind unica soluție” pentru elucidarea situației celor 3 copii.
“Despre soarta nepoțiilor mei nu mai știu nimic din 1990. Domnul Johannis ne-a promis că-i duce la un trai mai bun, să învețe meserie și limbi străine. A zis că mă vor vizita, la domiciliul meu din Rășinari, de două ori pe an. Domnul Johannis nu și-a ținut promisiunea.
Încercările de a-i găsi, timp de doi ani, au rămas fără rezultat. L-am întâlnit la cancelarie, la școala unde lucra. La întâlnire eu eram bucuroasă, dar dânsul era nervos și mi-a pus mâna în piept și m-a înjurat. A zis că dacă-l mai caut, o pățesc rău de tot. Eu nu doream decât să spună unde sunt copii și dacă mai trăiesc
Nu doresc la nimeni să treacă prin ce am trecut eu; să-ți vezi morți doi copii și nepoții plecați prin străini. Nu am ştiut că voi fi înşelată, că mă aşteptau toată ziua şi era pe capul meu cu soţia lui, care m-a minţit că are şi ea o fetiţă şi pleacă odată cu ai mei.
Eu fiind supărată după cele întâmplate cu părinţii lor, nu am realizat ce se întâmplă. Era de faţă şi mama fetei, nora mea, care zicea şi ea să-i dau pentru ajutor, că le vor da o meserie şi trai mai bun. Eu nu i-am dat nici pe bani sau pe alte obiecte.
Există Dumnezeu pentru toţi, dar pentru ei nu! Atâta bucurie să aibă cei care ne-au luat copiii şi nu-mi dau nici un răspuns. Atât mai vreau înaintea morţii, să ştiu dacă nepoţii mai trăiesc pentru că sunt foarte bolnavă. Pentru înşelăciunea lui Klaus, care a dus sute de copii.
Avea o cameră unde-i ţinea, la prietenul lui Mitrea Ioan, care a decedat în chinuri grele, că a ştiut şi nu a spus (…) Să nu mă lăsaţi fără răspuns, domnule președinte”, se mai spune în plângerea depusă de Maria Iliuț la Cotroceni.
Până la urmă polițiștii de la Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Sibiu au întocmit o anchetă pe acest caz în 2000. Însă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a dat NUP (Neinceperea Urmaririi Penale) față de Carmen și Klaus Johannis, în dosarul 423/P/2000, având ca obiect înfierile ilegale.
Tot în 2000 familia Iliuț a sesizat și comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din cadrul Camerei Deputaților. Nu s-a rezolvat nimic nici aici. Apoi, cazul a fost îngropat definitiv. Bătrăna Maria Iliuț (Mica) a murit acum doi ani cu o mare amărăciune în suflet, deși s-a zbătut în ultimii ani de viață să afle măcar dacă nepoții săi mai trăiesc.
Acum, fiica sa, Mioara Iliuț a primit cu limbă de moarte de la mama sa să continue lupta cu sistemul ticăloșit pentru a afla adevărul.
“Măcar să știm că trăiesc, că sunt bine, nimic mai mult. Dar ne este teamă că sunt morți. de aia nu vor să ne spună nimic, de aia sunt nervoși cei din familia Johannis când le cerem socoteală”, ne-a mai spus, cu tristețe în glas, doamna Iliuț.
Marius Albin Marinescu, directorul publicației ”Justițiarul”, afirmă că ”faptele comise de către soții Iohannis sunt mult mai grave decât cele scrise la acea vreme, fiind vorba de implicarea într-un grup de crimă organizată, specializat în traficul internațional de carne vie”, notează jurnalistul.
Într-o investigație scrisă în 2009, jurnalistul spune că a aflat despre această poveste abia în anul 2000 și, de atunci, a adunat, cu tenacitate, mărturiile legate de adopțiile celor trei frați Iliuț.
Bunica Maria Iliuţ s-a adresat şi lui Ion Iliescu, în ultimul său mandat de preşedinte, dar a primit un răspuns „în doi peri”, iar promisiunile din scrisorica alcătuită din două propoziţii şi o frază, primită de la Preşedinţie, a rămas fără nici un fel de rezultat.
S-a adresat, biata bătrână îndurerată, şi procurorului general al României, dar tot degeaba! Singura ei speranţă a rămas preşedintele Traian Băsescu, căruia i-a trimis o scrisoare, imediat după emisiunea de pe postul B1 Tv, care a agitat spiritele în comuna Răşinari şi a determinat-o să reînceapă lupta pentru aflarea adevărului, fiind cea mai interesată de soarta acelor copii, sânge din sângele ei.
Iohannis se acuză.
El recunoaşte, întrebat fiind şi după o scurtă ezitare, că pe lângă această înfiere a mai intermediat una în anul următor (1991), dar afirmă că vor veni canadienii cu acel copil şi-l va prezenta presei sibiene. La fel, Iohannis recunoaşte că familia Lalande (Alain Roger şi Arlene Dianne), cei care i-au adoptat pe fraţii Iliuţ, împreună cu fetiţa Anda Maria Scutelnicu, au fost cazaţi la domiciliul soţilor Iohannis.
Aceeași sursă spune că Legea 11/1990, intrată în vigoare cu două săptămâni înainte ca Tribunalul Sibiu să legalizeze adopţia, prevedea, în mod expres, la Art. 3, că: „Străinii sau cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot adopta numai copii aflaţi în evidenţa Comitetului Român pentru Adopţii şi care nu au putut fi încredinţaţi sau adoptaţi în ţara, în intervalul de cel puţin şase luni de la luarea în evidenţa”.
Ori, copiii respectivi nu au fost nicicând luaţi în evidenţa acelui Comitet de Adopţii, iar de şase luni nici nu poate fi vorba, deoarece în urmă cu patru luni părinţii lor mai trăiau, iar micuţa Scutelnicu nici nu era născută! Deci, adopţia a fost total ilegală, iar judecătorii au ignorat Legea 11/90, deşi o citează cu tupeu în sentinţa lor.
În aceeaşi conferinţă de presă, Iohannis invocă faptul că adopţia a fost cu drepturi depline şi familia aparţinătoare nu mai are dreptul să ia legătura cu copiii adoptaţi. Total fals! Îl contrazice Dreptul Internaţional al Copiilor, care spune, la Art. 1, că fiecare copil are dreptul legitim să-şi cunoască părinţii şi familia din care provine.
Publicația ”Justițiarul” mai spune că deţine două mărturii, de la persoane diferite, care nu se cunosc între ele, privind copii ţinuţi în coşuri de nuiele la familia Lăzurca, socrii lui Klaus Iohannis, şi la un anume Radu Gheorghe, fratele Georgetei Lăzurca, fost activist comunist,unchiul lui Carmen.
Problema devine şi mai gravă, deoarece nu este vorba doar de adopţia fraţilor Iliuţ şi a Andei Scutelnicu. Chiar bunica, Maria Iliuţ, afirmă că erau două familii de canadieni, împreună cu Carmen Iohannis, la Tribunalul Sibiu şi, în timp ce familia Lalande a adoptat cei patru copii, cealaltă familie a adoptat cinci!
Cu banii obţinuţi din trafic internaţional de copii, soţii Iohannis şi-au cumpărat, în anul 1992, o casă pe strada Bâlea din Sibiu, la numărul 29. Au plătit fostului proprietar, un sas adevărat, care a plecat definitiv în Germania, suma de 75.000 mărci germane. Ei nu au cum să justifice aceşti bani, fiindcă nu aveau alte venituri decât salariile de profesori, mai scrie sursa citată.
În 2013, Maria Iliuț, bunica celor trei copii vânduţi de soţii Iohannis unei familii de canadieni, a decedat, însă un lucru este cert: de 28 de ani nu se mai știe ce s-a întâmplat cu cei patru copii adoptați de către familia Lalande din Canada prin intermediul soților Iohannis, iar în ciuda negării permanente a complicității cuplului prezidențial, dovezile că gradul de implicare a fost total sunt numeroase!
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
