2024. Trump, Rusia si China câștigă. Globalistii europeni au pierdut!

2024. Trump, Rusia si China câștigă. Globalistii europeni au pierdut!

 Alex Krainer: Războaiele ascunse – Mineralele Ucrainei și marile jocuri de putere globale.

Se întâmplă lucruri bizare în geopolitică, iar Ucraina e, din nou, centrul atenției. Pe scurt: Zelenski a încercat să joace la două capete, dar a fost prins între ciocan și nicovală. Să începem cu afacerea mincinoasă propusă de britanici și cum Trump i-a prins cu mâța-n sac.

Afacerea mincinoasă a britanicilor: Cum au încercat să-l păcălească pe Trump.

Britanicii, avizi de resurse, au orchestrat un plan ingenios (sau mai degrabă disperat). Pe 16 ianuarie 2025, cu doar patru zile înainte de „inaugurarea” lui Trump, premierul britanic Keir Starmer s-a dus la Kiev și a semnat un „acord de parteneriat pe 100 de ani” cu Ucraina.

Sună impresionant, nu? Dar partea amuzantă e că în contractul oficial, publicat pe site-ul guvernului britanic, lipsește partea esențială: un „appendix” secret care conține adevărata afacere.

Ce promitea acest acord?

Toate resursele strategice ale Ucrainei – porturi, gaze naturale, depozite, conducte, titan, pământuri rare – trec sub control britanic imediat ce războiul se termină.

Marea Britanie oferă „sprijin nelimitat” Ucrainei în limita a 3 miliarde de lire sterline pe an (un bacșiș în comparație cu valoarea resurselor).

Practic, Ucraina devine o colonie britanică modernă, iar Kievul doar un post de administrare pentru interesele Londrei.

Trump intră în scenă.

Problema? Trump află totul și, evident, nu e încântat că britanicii i-au furat oportunitatea. Așa că decide să joace tare:

Pune presiune pe Zelenski cu un contract de 500 de miliarde de dolari pentru mineralele rare, știind că acesta nu poate accepta.

Când Zelenski îl refuză, Trump îl face de râs public, zicând că e un „dictator” cu doar 4% susținere în Ucraina.

Britanicii intră în panică, iar Boris Johnson zboară în grabă la Kiev să îi spună lui Zelenski: „Băi, semnează orice cu americanii, dar trage de timp!”

Rezultatul? Un „contract” fantomă între SUA și Ucraina, care nu are valoare legală și nu spune nimic concret. Un fel de „hai să semnăm o foaie ca să-i păcălim pe americani că încă suntem prieteni”.

Britanicii și europenii – panicați și disperați.

Între timp, Londra și Bruxellesul au ajuns în pragul infarctului. Dacă Trump refuză să le sprijine schemele, UE și Marea Britanie sunt la un pas de colaps economic. Fără acces la resursele ucrainene, planul lor de refacere economică prin exploatarea țării cade în aer.

Indiciile panicii lor?

Keir Starmer și  Emmanuel(a) Macron fac vizite de urgență la Trump, sperând să-l îmbuneze.

Regele Charles, însuși, îi trimite o invitație lui Trump la un dineu regal, crezând că îl poate impresiona cu fastul monarhiei britanice.

Trump îi ignoră, îi ia peste picior și refuză să le dea ce vor, adica o parte măreața din Ucraina si din teritoriile ocupate de ruși.

De ce Trump nu are încredere în britanici?

Simplu: britanicii l-au sabotat ani de zile. Ei au orchestrat scandalul „Russiagate”, cu dosarul fabricat de spionul britanic Christopher Steele și cu implicarea M.I.6. Trump știe asta și acum e momentul răzbunării.

Nota:

Scandalul „Russiagate” sau Dosarul Steele sau Dosarul Trump-Rusia, este un raport controversat al opoziției politice democrate, privind campania prezidențială din 2016 a lui Donald Trump, elaborat de specialistul în contrainformații Christopher Steele.

Raportul a fost publicat, fără permisiunea acestuia, în 2017, ca o compilație neterminată de 35 de pagini de „neverificate și potențial neverificabile informatii”, memorii care au fost considerate de Steele a fi „ informații brute – nu fapte stabilite, ci un punct de plecare pentru investigații ulterioare”.

Dosarul a fost scris din iunie până în decembrie 2016 și conține acuzații de conduită greșită, conspirație și cooperare între campania prezidențială a lui Trump și guvernul Rusiei, înainte și în timpul campaniei electorale din 2016 .

Agențiile de informații americane au extras următoarele acuzații:

• guvernul rus lucra pentru ca Trump să fie ales;
• Rusia a căutat „să cultive oameni pe orbita lui Trump”;
• oficiali și asociați ai campaniei Trump au avut numeroase contacte secrete cu oficiali și agenți ruși;
• Vladimir Putin l – a favorizat pe Trump în detrimentul lui Hillary Clinton;
• Putin a ordonat personal o „campanie de influență” pentru a dăuna campaniei lui Clinton și pentru a „submina încrederea publicului în procesul democratic al SUA”;
• Putin a ordonat atacuri cibernetice asupra ambelor părți.

In final, s-a dovedit că totul a fost o conspirație pusă la cale de Partidul Democrat (Hillary Clinton) și Marea Britanie (M.I. 6), informțiile din dosar neputând fi transformate în probe.

Revenind la mizeriile britanicilor de obtinere a resurselor ucrainene.

Cabinetul Prim-ministrului Starmer este conștient că, fără sprijinul SUA, Uniunea Europeana și Marea Britanie se prăbușesc economic. De ce?

UE plănuia să folosească banii confiscați de la Rusia (260 miliarde dolari) ca garanții bancare pentru proiecte de reconstrucție în Ucraina. Dar dacă SUA iese din schemă, totul se destramă.

Britanicii plănuiau să folosească resursele ucrainene ca să-și salveze băncile falimentare. Fără ele, criza economică lovește în plin Londra.

Perdanții.

Ucraina – tragedia umană, distrugerile materiale și alienarea propriilor active către mai marii lumii.

Ursula von der Leyen nu mai poate să confiște cele 260 de miliarde de la Rusia, având în vedere preconizata pace cu Ucraina, mediată de Statele Unite.

Marea Britanie pierde accesul total la resursele Ucrainei, fiind nevoită să declanșeze alte conflicte militare, în alte părți ale lumii, pentru a-și salva băncile de la faliment.

Acestea sunt motivele pentru care Uniunea Europeană și Marea Britanie își doreau continuarea razboiului dintre Ucraina și Rusia.

Marii câștigători.

 Rusia: A câștigat războiul și acum își negociază condițiile de pace. Putin oferă o alternativă mai bună pentru S.U.A. – acces la mineralele Rusiei, unde sunt de zeci de ori mai multe resurse decât în Ucraina.

China: Se poziționează ca mediator și garant al unui nou echilibru de putere.

Trump: Profită de situație și negociază la sânge.

Zelenski: Este multimilionar în urma distrugerii Ucrainei și se va retrage liniștit acolo unde i se va spune. Asta dacă nu intervine Putin si se constată sinuciderea micului circar.

Ce urmează?

Următoarele 9-12 luni vor fi esențiale, conturându-se o schimbare majoră:

– sfârșitul „ordinii mondiale bazate pe reguli” – SUA nu mai vrea să fie „polițistul lumii” în slujba Londrei și U.E.

– O alianță surpriză între S.U.A. și Rusia – un posibil acord istoric între Trump și Putin pentru reducerea armamentului nuclear și cheltuielilor militare. Este puțin probabil ca Putin să semneze înțelegeri care să-i reducă puterea și ascendentul militar din prezent, dar, dacă o va face, este imposibil să o respecte.

– U.E. și Marea Britanie tot mai slăbite, cu economii instabile și fără un plan clar de supraviețuire.

– O nouă eră geopolitică, în care puterile regionale (Rusia, China, India, Turcia) își stabilesc propriile reguli.

Concluzii:

Britanicii, parșivi ca în toată istoria lor, au crezut că sunt șmecheri. Trump i-a lăsat cu buza umflată.

Marea Britanie, una dintre țările colonii ale clanului Rothschild care a pornit și a susținut războiul din Ucraina, a încercat să fure resursele acestei țări înainte să vină Trump la putere. Planul a fost stricat, iar acum Londra și U.E. sunt într-o cursă disperată pentru supraviețuire.

Între timp, Trump joacă tare, Rusia își consolidează victoria, iar viitorul Europei e tot mai nesigur.

Un singur lucru e clar: lumea nu va mai fi niciodată la fel.

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.