2025. ADRIAN SEVERIN. SCRISOARE CATRE „INALTA POARTA”. Partea a II a.
In martie 2023, Prof. dr. Adrian Severin i-a trimis o scrisoare deschisă noului ambasador al SUA în România, în care îi atrage atenția că „războiul pe care SUA îl poartă cu Rusia și în care a antrenat și România nu este conform cu interesele strategice ale României“.
Iată scrisoarea:
Excelenței Sale
Doamnei Katheleen KAVALEC
Ambasadorul SUA în România
Stimată Doamnă Ambasador,
Încep prin a vă ura bun venit în România.
Sinteza partea I.
- Până acum aproape un deceniu și jumătate, predecesorii dvs. soseau în una dintre cele mai americanofile state europene. Astăzi, dvs ajungeți într-o țară în care americanofilia se prăbușește fiind înlocuită de americanoscepticism, dacă nu chiar de americanofobie.
- Lupta împotriva corupției, libertatea presei, protecția minorităților de tot felul în România nu sunt problemele dvs.Aveți mult de lucru pentru a le asigura în țara dvs.
- Nu cred că România își poate găsi un sistem de securitate (nu numai militară, ci și economică) în afara alianțelor euro-atlantice.
-
România nu a conceput niciodată alianța cu SUA ca fiind îndreptată împotriva Rusiei sau Chinei.
- Dacă după 1991 România a sprijinit integritatea teritorială, suveranitatea și independența fostei Republici Sovietice Socialiste Ucrainene, abia desprinsă din URSS, aceasta a fost întrucât s-a considerat că în acest fel în vecinătatea sa estică se realizează un echilibru de putere, care să îi sporească securitatea, în relația ruso-ucraineană.
- Așadar,războiul pe care SUA îl poartă cu Rusia și în care a antrenat și România nu este conform cu interesele strategice ale României.
- În conformitate cu aceeași observație potrivit căreia România își poate schimba aliații, dar nu și geografia, trebuie spus că înainte de a fi aliatul Americii, ea este o națiune europeană. În logica acestui adevăr obiectiv România a devenit membră a UE.
- De asemenea, națiunea română nu are interesul strategic de a renunța la parteneriatul său comprehensiv și aprofundat cu China.
- Este posibil ca, dincolo de propagandă, să aveți și argumente raționale pentru a contrazice aprecierile de mai sus. Suntem gata să le discutăm.
Partea a II a.
Poate că SUA are și un preț de oferit pentru sprijinul pe care îl așteaptă de la România. Ar fi mai corect așa, iar atunci va mai fi și ceva de negociat.
Desigur, nu totul este negociabil. Onoarea, de pildă, nu se poate negocia deoarece tocmai tranzacționismul o compromite.
Deocamdată, însă, SUA nu negociază nimic în și cu România. Totul ia pe gratis. Ia inclusiv perspectivele reîntregirii noastre naționale, ale reparării prejudiciilor noastre suferite în războiul din 1941-1944 pierdut în fața URSS, ale ridicării României la rangul de putere regională (eventual alături de Polonia), statut pentru care îndeplinește toate condițiile, ale obținerii de garanții de securitate în relația cu un vecin de la răsărit pe care îl înarmează și căruia îi trezește apetitul de protagonist regional, obligându-ne să îl sprijinim cu toate forțele noastre deși el ne-a fost tot timpul ostil cu toate forțele lui și a îndoctrinat societatea sa cu narative antiromânești.
Să fim clari! „Slava Ukraini!” nu este agendă românească. Ce este gata să plătească SUA și ce garanții este gata să ofere pentru a o susține (desigur, în limite rezonabile)?
În loc să discutați cu românii care gândesc astfel, și care sunt majoritari, ceea ce ar fi, cel puțin, în consonanță cu principiile democratice, dvs continuați, de cum ați sosit în România, să ne excludeți nu numai din dialog, dar și din societate.
În timp ce în America i se pune pumnul în gură chiar fostului Președinte Donald Trump, dvs ați ținut să organizați rapid o întâlnire cu presupuși reprezentanți ai societății civile române pentru a discuta despre libertatea presei în România.
Nu înțeleg ce vă neliniștește cu privire la această libertate, cât timp vasta majoritate a presei române (în special cea electronică), bine stipendiată de guvernul „pro-american” și controlată de serviciile secrete române, la rândul lor „pro-americane”, nu face decât să repete narativele americane privind justețea războiului sfânt între democrațiile conduse de SUA și autocrațiile conduse de Vladimir Putin și Xi Jinping?!
Aceleași narative din presa main stream americană care fac din demonizarea adversarilor unipolarismului american un alibi pentru lipsa de viziune politică a liderilor SUA. (O abordare mediatică se plâng inclusiv prietenii mei americani, dintre care mulți foști oficiali ai administrației americane și trimiși diplomatici americani în diverse părți ale lumii.) Ceea ce vedem este că și o singură opinie contrară pentru dvs este una prea mult. Dragostea de unanimitate este specifică, însă, autocrațiilor, iar nu democrațiilor.
Trecând peste acest aspect, o altă constatare șochează. La întâlnirea amintită ați invitat numai interlocutori ale căror capete vă servesc doar drept cutie de rezonanță. Mulți sunt total necunoscuți în România.
Pentru a lua un singur exemplu, menționăm o așa zisă platformă media numită „Context”, care a apărut din neant la sfârșitul anului trecut, finanțată fiind din surse extrem de obscure, dacă nu cumva confidențiale. Aceasta în timp ce reprezentanții cei mai respectați ai presei românești sau ong-urile care nu sunt doar niște partide politice de opoziție clandestine, doritoare să aibă și să exercite puterea fără a participa la alegeri, nu au fost invitate.
O întrebare firească este de unde a cunoscut un ambasador de abia aterizat în România existența unei entității de tipul „Context”, despre care nimeni nu știa aici mai nimic?
Pe ce criterii tocmai această entitate a ajuns a sta de vorbă cu nimeni altul decât cu trimisul Președintelui SUA la București? Ce spera să afle ambasadorul SUA de la ea și pe ce se baza când credea că din schimbul de păreri cu ea va ieși o presă mai liberă?
Ceea ce a urmat a dat răspuns acestor întrebări.
„Context” a dat publicității un pseudo studiu care, fără nici un argument și nici o probă, punea în circulație o „listă neagră”, de felul celor întocmite în regimurile naziste, cuprinzând pe cei care nu îmbrățișează fără rezerve orientările politice americane. Aceștia nu erau și nu sunt (cel puțin în marea lor majoritate) susținătorii lui Vladimir Putin și ai narativelor rusești, ci criticii lui Joe Biden și ai anumitor politici americane.
Tot așa cum sunt critici John Mearsheimer, Jeffery Sachs, Noam Chomsky, Henry Kissinger sau Donald Trump.
Prin urmare, prima dvs preocupare după venirea în România pare a fi divizarea societății românești și organizarea „luptei de gherilă” a unor forțe coagulate de lucrătorii ambasadei SUA împotriva exponenților anumitor segmente și școli de gândire importante din societatea românească. Poate că nu este așa, dar așa se vede.
Tocmai pentru a limpezi lucrurile, membrii Clubului român de presă v-au solicitat o întâlnire. Așteptăm să vedem dacă o veți accepta și cum se va desfășura pentru a înțelege mai bine cine sunteți și cu ce mandat ați venit în România.
Până atunci, este cazul să reamintim rolul nefast jucat de SUA prin așa zisul „sprijin” acordat pentru reformarea sistemului judiciar românesc și combaterea corupției.
Predecesorii dvs. au confirmat prin tăcere sau prin răspunsuri ambigui de tipul „negării care nu neagă”, prezența efectivă a trimișilor FBI în activitatea Direcției Naționale Anticorupție și nu numai.
Transferul forțat al unor practici care vor fi avut succes în mediul american, într-o lume cu tradiții juridice și politice diferite, a produs efecte dezastroase, transformând guvernarea legii (rule of law) în guvernarea puterilor oculte (rule of secrete powers) și statul de democrat în stat polițienesc.
Încrucișarea serviciilor secrete cu justiția a condus în România la nașterea unui adevărat stat subteran care a lichidat elitele naționale din toate domeniile – politic, economic, academic, tehnic, medical, artistic, sportiv etc.
Dacă astăzi oferta electorală a partidelor politice este derizorie, dacă a dispărut aproape în totalitate capitalul național, dacă performanțele sportive ale românilor sunt jenante, dacă universitățile scot pe bandă rulantă impostori și dacă toate acestea au făcut din prostie și incompetență cea mai gravă formă de corupție din România, „meritul” este, de manieră covârșitoare, al „ajutorului” american.
Își dorește, oare, America un asemenea partener strategic? Are ea nevoie de un asemenea partener? Cu siguranță nu.
Sunt convins că mulți americani sunt exasperați de faptul că nu își găsesc interlocutori valabili în România. Aceasta nu este, însă, efectul incapacității societății românești de a produce elite admirabile, ci consecința excepționalei capacități a SUA de a ne determina să ne distrugem elitele; poate nu cu intenție, ci din neglijența sau imprudența cu care au impus românilor rețete nepotrivite specificului lor și care au acționat asemenea acelor insecticide supereficiente care odată cu insectele dăunătoare le omoară și pe cele utile.
Cu timpul, aceste terapii au fost folosite mai ales pentru înlăturarea de la putere a criticilor români ai politicii americane, întâmplător sau nu, concurenți politici ai unor veleitari locali gata să cedeze interesele naționale românești străinilor dispuși a le oferi accesul la putere în România și a le asigura păstrarea puterii.
Astăzi, trebuie să știți, Doamnă ambasador, SUA are în România lideri lipsiți de orice autoritate și credibilitate, ascunși în spatele unei legitimități aparente, atât de nevolnici încât nu îi pot servi la nimic și atât de netrebnici încât pot „întoarce armele” în orice moment, deplasându-se exclusiv după mirosul fripturii, precum și un popor tot mai americano-sceptic care a ales în mod spontan calea rezistenței pasive.
Acest popor nu va ieși în stradă prea repede pentru a protesta împotriva guvernului care este gata să târască România în războaiele SUA, ignorând inclusiv pericolul unui război mondial nuclear, dar nu va ridica un deget pentru a susține SUA în războaiele respective, transformând astfel România în locul în care interesele americane vor fi lovite din toate părțile în momentele și în modalitățile cele mai neașteptate.
Iată sfidările pe care le aveți de înfruntat în România!
Nu veți putea spera să aveți succes dacă nu veți dialoga cu toate segmentele societății românești; în special cu acelea cu care nu gândiți la fel.
Nu veți avea succes dacă nu veți faci curățenie în personalul ambasadei.
Prieteni americani cu vechi ștate în serviciul extern american și în agențiile americane de (contra)informații mi-au împărtășit îngrijorarea produsă de convingerea că în Ambasada SUA la București nu toată lumea lucrează pentru SUA, unii dintre angajați (în special cei locali) fiind suspectabili de a fi infiltrați de servicii străine (inclusiv românești).
Felul în care aceștia dezinformează conducerea ambasadei și proiectează acțiuni al căror efect este distrugerea relației de încredere și simpatie dintre SUA și România, constituie un motiv temeinic pentru a lua în serios asemenea avertismente. Cred a ști că ele au fost aduse și la cunoștința autorităților americane, care, din motive necunoscute, nu par a fi luat nici un fel de măsuri. Reiterarea lor aici este semnul prieteniei sincere pe care o port țării dvs. și al dorinței mele de a vă ajuta în îndeplinirea mandatului dvs.
Nu veți avea succes dacă veți continua să îi convocați pe demnitarii români la sediul ambasadei sau veți descinde intempestiv la sediul acestora pentru a le cere socoteală și a le da instrucțiuni.
În trecut asemenea practici nu au sporit autoritatea SUA, ci disprețul românilor pentru trimișii ei.
Nu veți avea succes dacă veți persista în încercarea de a ne convinge că sporirea prezenței militare străine în România, sub steag american sau steagul NATO, este soluția pentru consolidarea securității noastre naționale.
Adevărata soluție stă în creșterea sprijinului american pentru întărirea armatei române (așa cum este sprijinită armata ucraineană), ca armată a unui stat aliat membru al NATO, până la nivelul la care aceasta să fie capabilă a apăra frontiera externă a alianței pe timp de pace împotriva oricărui atac lansat prin surprindere de către o putere terță.
Nu veți avea succes dacă în locul dialogului transparent veți crea rețele de false ong-uri și de instituții mediatice cu rolul de a-i calomnia și intimida pe formatorii de opinie ale căror puncte de vedere nu coincid cu cele oficiale ale SUA.
Cu cât veți încuraja și finanța mai mult întocmirea de liste negre cu cei care, chipurile, sunt purtătorii mesajelor rivalilor Americii, cu atât veți pierde mai multe minți și suflete de români, împingându-le spre taberele, tot mai mari și mai numeroase, americanofobe.
Nu veți avea succes dacă veți persevera în combaterea propagandei adversarilor SUA prin răspândirea propagandei americane, impunând narativele acesteia în discursul public românesc cu speranța că românii sunt destul de naivi și puțini la minte pentru a se lăsa convinși.
Să combatem împreună minciuna propagandistică de oriunde ar fi și oricine ar insinua-o, opunându-i adevărul! Numai adevărul ne va face liberi și ne va conferi puterea pentru a izbândi împotriva vrăjmașilor și a vrăjmășiilor, indiferent care ar fi acestea.
Nu veți avea succes dacă veți nu veți abandona teza unicității și universalității valorilor americane, care, pe cale de consecință, trebuie impuse tuturor națiunilor în disprețul identității lor culturale.
Națiunile europene, printre care și cea română, s-au născut ca entități politice tocmai spre a fi capabile să își apere identitatea culturală din care izvorăsc idealurile lor. O asemenea istorie nu le permite să se topească într-un creuzet cultural asemenea celui american.
Robert Kagan are dreptate: America stă sub semnul lui Marte, zeul războiului, în timp ce Europa, cea însângerată de atâta războaie fratricide, a ajuns să stea sub semnul lui Venus, zeița iubirii. I-am chemat pe americani în Europa, de două ori în secolul trecut, pentru ca ei să oprească războiul dintre noi, iar nu să ne împingă în război cu alții, în special cu Asia.
Cred și azi că SUA trebuie să rămână un actor european, dar numai dacă este gata să fie aici elementul de echilibru care garantează menținerea păcii (așa cum s-a întâmplat în timpul Războiului Rece). Altminteri, fără ca să prindeți de veste, tot ce mișcă în Europa va acționa pentru a vă trimite înapoi de unde ați venit. Atunci victoria va fi în totalitate a Eur-Asiei și nu cred că vi-o doriți. După cum nu cred nici că românii și-o doresc.
Nu veți avea succes, în fine, dacă nu veți respecta cu religiozitate prevederile Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice dintre state.
România este un stat suveran, iar nu o provincie a SUA. Ambasadorii străini acreditați aici nu pot vorbi cu autoritățile naționale prin intermediul presei și nici nu se pot pronunța în chestiuni care țin de ordinea publică și de politica internă a României. Deplasările și contactele diplomaților străini, inclusiv cei americani, în România trebuie notificate și agreate în avans cu Ministerul Afacerilor Externe. Diplomații străini, inclusiv cei americani, nu au ce căuta în tribunale sau în sediile parchetelor (în special DNA și DIICOT), decât pentru îndeplinirea sarcinilor consulare.
Decorarea celor care conduc serviciile române de informații și contrainformații echivalează, în ochii românilor, cu „sărutul morții”.
Aceste servicii au misiunea de a culege informații care, printre altele, să ne asigure de loialitatea aliaților noștri, identificându-i pe cei care abuzează de loialitatea noastră spre a ne submina interesele legitime. Faptul omagierii lor de către un stat străin creează suspiciunea, dacă nu oferă chiar și certitudinea, că aceste servicii nu și-au îndeplinit mandatul.
Eu însumi am susținut cooperarea între serviciile de informații române și americane. Mă tem că ați dus această cooperare, desigur și cu complicitatea noastră, către un transfer de loialitate în detrimentul României. Așteptăm repararea acestei situații inacceptabile.
Acestea fiind spuse, cu cele mai bune urări și sentimente, precum și în așteptarea ocaziei de a detalia ideile exprimate aici într-o întâlnire directă, rămân al Dvs.
Prof. dr. Adrian Severin
Ex vice-prim ministru și ministru al afacerilor externe al României
Ex Președinte al Adunării Parlamentare a OSCE
Inițiator și co-fondator al Parteneriatului strategic dintre România și SUA
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
