2025. Aici sunt banii nostri! Astăzi, Ucraina, sacul fără fund. Poporul român sacrificat pe altarul intereselor occidentale.
Resursele din Ucraina și Rusia sunt vitale pentru globaliștii europeni.
I. România – prostul satului în suveica energetică estică.
România exportă energie electrică ieftină în Republica Moldova, care o reexportă scump în Ucraina, iar România o cumpără înapoi de la Ucraina, la un preț și mai mare. Cam așa arată, în linii mari, „solidaritatea europeană” în 2025: o schemă piramidală energetică, din care românul iese mereu păgubit.
Conform datelor Agenției Internaționale a Energiei (IEA), în ziua de 16 decembrie 2024, Moldova importa din România 0,50 GWh și exporta în Ucraina 0,37 GWh, iar România, în aceeași zi, importa din Ucraina fix 0,37 GWh – exact cât dăduse Moldova mai departe.
Prețul? România vindea energie Moldovei cu 90 euro/MWh, iar Ucraina o revindea cu 147 euro/MWh, în timp ce prețul pieței în România era de doar 127,89 euro/MWh.
Rezultatul? România își cumpără propria energie la suprapreț, într-o schemă care amintește de suveicile financiare mafiote, cu Republica Moldova în rol de intermediar „nevinovat” și Ucraina în rolul privilegiat de „victimă ajutată”.
Această schemă nu este o întâmplare. Se repetă aproape zilnic: Moldova importă masiv din România și exportă sistematic în Ucraina. În perioada 20–25 noiembrie 2024, Moldova a importat 1,65 GWh din România și a exportat 1,27 GWh în Ucraina. Între 27 noiembrie și 5 decembrie, a importat 3,29 GWh din România și a exportat 1,52 GWh în Ucraina.
Cifrele vorbesc de la sine: noi producem, plătim și pierdem. Ucraina câștigă.
II. Ucraina, sacul fără fund al Uniunii Europene și al României.
Ucraina consumă mai mult decât produce, și din cauza războiului, și din cauza haosului sistemic. Dar în loc să se organizeze, primește energie ca un asistat european de lux.
Conform ENTSO-E, capacitatea de export a energiei din România către Ucraina și Moldova a fost crescută de la 1.700 MW la 2.100 MW, în plină iarnă, când România abia acoperă consumul intern în orele de vârf.
În februarie 2025, șeful Dispeceratului Energetic Național, Virgiliu Ivan, declara că România ar putea importa până la 3.000 MW în zilele geroase, din lipsă de capacitate internă.

Cu toate acestea, Bucureștiul și Bruxelles-ul au decis ca românii să rabde, dar Ucraina să fie salvată.
În același timp, datele Transelectrica și Moldelectrica arătau că:
- România producea peste 9.000 MW, consumând 8.200 MW.
- Aproape 1.000 MW plecau spre Moldova.
- Moldova exporta peste 800 MW în Ucraina.
Adică tot excedentul energetic al României se scurge, în final, în Ucraina, printr-o schemă de tip „transbordare energetică”, în care Moldova e doar un paravan diplomatic.
Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, nu a explicat niciodată de ce România nu exportă direct Ucrainei și preferă ocolul prin Chișinău. Și nici nu a justificat de ce continuăm să susținem energetic o țară care nu dă înapoi nici măcar un mulțumesc, dar ne cere mai mult în fiecare zi.
III. Burduja, Popescu, Ciolacu – trinitatea trădării energetice.
Sebastian Burduja – ministrul care își bate joc de români cu zâmbetul pe buze. Întrebat în februarie 2025 despre explozia prețurilor la curent, a răspuns că nu a bătut vântul.

Apoi a dat vina pe secetă, pe opririle programate de la Kozlodui și pe… congestiile de rețea din Ungaria. Nu a pomenit nimic despre presiunea impusă de exporturile forțate către Ucraina.
Burduja este vinovat de:
- creșterea nejustificată a capacităților de export energetic în dauna populației române;
- subordonarea totală față de directivele Comisiei Europene;
- lipsa oricăror măsuri reale pentru scăderea prețurilor;
- tăcerea complice la tranzacțiile oneroase cu Energocom Moldova și traderii ucraineni.
Virgil Popescu, fost ministru al Energiei – omul care a vândut pe sub mână sistemul energetic românesc, distrugând termocentralele și blocând investițiile strategice.

El a fost artizanul politicii „green only” care a dus la prăbușirea producției constante și la dependența de regenerabile ineficiente. Rezultatul? Importuri masive și prețuri de 560 euro/MWh pe piața spot.
Marcel Ciolacu – premierul care a semnat, fără crâcnire, toate angajamentele față de Ucraina. A avizat creșterea capacităților de export, deși știa că România are deficit. A aprobat ajutoare financiare pentru Chișinău și a refuzat să negocieze condiții egale pentru români.
Acești trei indivizi trebuie trași la răspundere pentru sabotaj economic. Nu simbolic. Penal.
IV. Românii plătesc cel mai scump curent din Europa. Pentru ce? Pentru cine?
În decembrie 2024 și ianuarie 2025, România a înregistrat prețuri de vârf pe piața spot de 560 euro/MWh, de aproape 9 ori mai mari decât în Franța sau Germania. Explicația? Autoritățile au spus că este „o situație temporară” și că prețurile sunt plafonate.
Adevărul e altul: plafonul e plătit din banii contribuabilului român, iar după 31 martie 2025, când liberalizarea pieței se reia, facturile vor exploda.
Furnizorii primesc diferențele de preț direct de la stat. Statul ia banii din împrumuturi sau din taxe. Adică tot noi, românii, plătim – dublu, prin factură și prin impozit.
Situația e cu atât mai revoltătoare cu cât:
- România a fost importator net de energie în 2022, cu un deficit de 640 milioane euro;
- importăm la prețuri de 289 euro/MWh și exportăm la doar 249 euro/MWh;
- energia exportată în Ucraina e mai ieftină decât cea din factura românului.
În paralel, în Moldova, prețul energiei românești vândute este de 450 lei/MWh (90 euro), iar apoi revândut în Ucraina cu peste 147 euro/MWh.
Pe scurt: noi producem, subvenționăm, exportăm ieftin și cumpărăm înapoi mai scump. Ce-i asta, dacă nu trădare economică?
V. Piața liberă – o minciună. Bruxelles-ul decide, iar România îngenunchează
Într-o conferință recentă, Sebastian Burduja a spus că „nu este corect ca estul Europei să plătească de trei ori mai mult decât vestul” și a cerut „solidaritate energetică”. Ipocrizie pură. România nu este victimă, ci complice și serv într-un sistem energetic dezechilibrat.
Comisia Europeană refuză să elimine plata certificatelor de emisii pentru energia livrată în Moldova, în timp ce România e obligată să asigure flux constant de curent în Ucraina. Iar în paralel, românii nu beneficiază de niciun preț redus, niciun mecanism compensatoriu, niciun sprijin.
Burduja a recunoscut public că România e ținută în afara circuitului energiei ieftine din vest, din cauza lipsei interconectivității dintre Austria și Slovacia. Dar de ce nu a cerut atunci blocarea exporturilor din România până la echilibrarea prețurilor interne?
Pentru că nu are voie. Pentru că România nu mai decide. Pentru că, în această ecuație, nu mai există „interes național”.
VI. Concluzie: Ucraina câștigă, Moldova face profit, România plătește. Cu vârf și îndesat
Nu este vorba despre un simplu dezechilibru de piață. Este vorba despre o schemă gândită, aprobată și susținută de interese străine și de o clasă politică obedientă.
- România produce mai mult decât consumă, dar nu beneficiază.
- România exportă energie ieftină și importă energie scumpă.
- România susține energetic o Ucraină falimentară și o Moldovă parazitară.
- România își rupe din buzunar pentru ca alții să aibă curent ieftin.
Asta nu e solidaritate. Asta e colonizare energetică.
Și în tot acest timp, poporul tace. Factura vine. Burduja zâmbește. Ciolacu semnează. Iar Ucraina cere mai mult. De ce n-ar cere? Când la București există întotdeauna cineva gata să plătească.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
