2025. Biden, Macron și Iohannis: scenariul murdar al anulării alegerilor din România.
Introducere
Alegerile prezidențiale din 2024 au fost vârful de lance al unei mascarade politice cum nu s-a mai văzut în istoria României moderne. Pentru prima dată, un proces electoral validat parțial de Curtea Constituțională a fost anulat printr-un raport fabricat, purtând semnătura Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA).
Documentul 00778639 din 28 noiembrie 2024, prezentat de Cătălin Predoiu în CSAT și girat fără crâcnire de Klaus Iohannis, a devenit actul prin care 9 milioane de români au fost deposedați de votul lor.
Nu vorbim despre o decizie internă, luată în numele Constituției. Vorbim despre o lovitură de stat executată prin ordin extern. Antony Blinken, secretarul de stat al administrației Biden, a transmis prin CIA că România nu trebuie, sub nicio formă, să fie condusă de Călin Georgescu.
Un suveranist autentic, care promitea să pună capăt circului din Ucraina și să redea României controlul asupra resurselor, era considerat „risc de securitate națională”. În logica Washingtonului și Parisului, „risc” nu înseamnă altceva decât refuzul de a fi slugă.
Așa a ajuns România, stat membru UE și NATO, să fie tratată ca o colonie docilă. DGIA, condusă de general-maior Petru Băiceanu, a pus ștampila pe minciună, Predoiu a servit documentul pe masa CSAT, iar Iohannis a impus anularea turului doi în plină desfășurare.
Ce nu au făcut nici regimurile comuniste – să oprească alegerile în timp ce poporul vota – au făcut progresiștii europeni cu zâmbetul pe buze.
România a trăit, în noiembrie 2024, nu un proces electoral, ci un puci orchestrated la Washington și Paris, executat la București de marionetele locale.
Capitolul I. Raportul DGIA și mecanismul anulării votului.
În noiembrie 2024, România a intrat într-un scenariu demn de manualele negre ale loviturilor de stat. Totul a pornit de la un document cu număr sec – Raportul DGIA 00778639 – dar cu o miză uriașă: stoparea prin orice mijloace a ascensiunii lui Călin Georgescu.
Documentul, redactat la comanda generalului-maior Petru Băiceanu, a fost prezentat de Cătălin Predoiu în ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
În mod normal, DGIA are atribuții pe zona militară, de apărare, de contrainformații în interiorul Armatei. Dar aici, instituția a fost scoasă din matca ei și transformată într-un instrument politic.
Ce scria în raport? Că o eventuală victorie a lui Georgescu ar reprezenta un „risc major de securitate națională”. Trei axe au fost invocate:
- Risc geopolitic – pentru că Georgescu se pronunțase pentru încheierea rapidă a războiului din Ucraina și pentru stoparea sprijinului militar nelimitat pentru Kiev. În logica raportului, asta însemna vulnerabilizarea flancului estic al NATO.
- Subminarea parteneriatului strategic cu SUA și UE – pentru că Georgescu ar fi blocat contractele militare și energetice, punând sub semnul întrebării „siguranța investițiilor occidentale”. Tradus, însemna: nu mai curgeau miliardele către firmele agreate.
- Risc de destabilizare internă – pentru că un președinte suveranist ar fi adus polarizare socială și manifestații. Cu alte cuvinte, poporul care îl susținea era, el însuși, etichetat ca „problemă de securitate”.
Această argumentație penibilă a fost îmbrăcată în limbaj tehnic și servită pe masa CSAT. Predoiu a jucat rolul de livrator de minciună, iar Iohannis, cel de garant al executării.
Pe baza raportului, președintele a impus Curții Constituționale anularea turului doi, în ciuda faptului că primul fusese deja validat oficial.
Și aici stă miezul loviturii: niciun alt serviciu românesc nu a confirmat ingerințe sau riscuri. Nici SRI, nici SIE, nici STS. Ba mai mult, CCR validase primul tur.
Doar DGIA – instituția cu lanț scurt la NATO și la Pentagon – a fabricat un document menit să acopere decizia politică luată la Washington.
Mecanismul anulării a fost simplu și brutal: raportul a fost prezentat ca „adevăr absolut”, CSAT a fost forțat să ia act, iar CCR a fost presată direct de Iohannis și Predoiu.
Președintele Curții, Marian Enache, a cedat imediat, dând peste cap propria jurisprudență. Rezultatul? Alegerile au fost suspendate în timpul desfășurării turului doi – o premieră absolută în istoria democratică mondială.
Ceea ce trebuia să fie un exercițiu al suveranității naționale a devenit o farsă. În loc ca votul să decidă, a decis un raport scris la comandă și un președinte care și-a vândut poporul pentru un ordin extern.
În acea clipă, România a încetat să mai fie stat de drept și a devenit laboratorul perfect al dictaturii globaliste: legea și voința populară nu mai contează, ci doar comenzile primite prin cablu de la Washington și Paris.
Capitolul II. Intervenția externă: CIA, Franța și Bruxelles-ul.
Dacă Raportul DGIA 00778639 a fost pretextul intern, adevăratul mecanism al loviturii de stat a fost pus în mișcare de ordonanțele venite din exterior. În noiembrie 2024, România nu a mai fost un stat suveran, ci o piesă pe tabla de șah a marilor puteri.
CIA și Washingtonul lui Blinken.
Potrivit surselor confirmate ulterior în spațiul public, decizia de a bloca ascensiunea lui Călin Georgescu a venit direct de la Antony Blinken, secretarul de stat al administrației Biden.
Mesajul a fost transmis prin canale CIA la București, fără ambiguitate: „Georgescu trebuie oprit cu orice preț”. Motivația? Programul său politic ar fi însemnat sfârșitul supunerii necondiționate a României.
Georgescu anunțase că va cere încetarea participării militare la conflictul din Ucraina și că va redirecționa resursele țării spre agricultură, energie și industrie națională.
Asta însemna miliarde de dolari pierdute pentru complexul militar-industrial american și un pericol pentru narativul NATO privind „flancul estic”.
Washingtonul știa că un lider suveranist la București putea declanșa un efect de domino în regiune – Polonia, Slovacia, Ungaria – și putea arunca în aer întreaga arhitectură construită cu sânge și bani după 2014.
Parisul și disperarea post-colonială.
Dacă americanii au fost motorul politic, Franța a fost motorul economic al operațiunii. Rămasă fără coloniile africane, lovită de pierderea accesului la uraniu din Niger și Mali, Parisul a identificat în România un nou teritoriu de exploatat.
În spatele scenei, Emmanuel Macron a activat toate pârghiile. Comisarul european Thierry Breton, ambasadorul Franței la București și agenții trimiși de DGSE au presat constant Guvernul și CCR.
Miza era clară: controlul asupra gazelor din Marea Neagră, uraniului de la Crucea și cuprului de la Roșia Poieni. Un președinte ca Georgescu, care vorbea despre independență energetică și protejarea resurselor, era un coșmar pentru Paris.
De aceea, Franța s-a transformat din partener european într-un colonizator agresiv, dispus să sacrifice votul a milioane de români pentru a-și asigura accesul la subsolul țării.
Bruxelles-ul și mafia eurocrată.
Rolul Bruxelles-ului a fost acela de acoperire politică. Comisia Europeană și rețeaua globalistă au validat rapid minciuna DGIA, prezentând-o drept „măsură pentru stabilitate”.
Propaganda oficială a UE a vopsit totul ca pe un act de responsabilitate, ascunzând că, de fapt, s-a produs o încălcare grosolană a dreptului la vot.
Soros și rețeaua ONG-urilor sale au alimentat presa locală cu narative false: „Georgescu e omul rușilor”, „Georgescu aduce izolare internațională”, „Georgescu înseamnă haos”. Aceeași metodă fusese folosită în SUA împotriva lui Trump, cu povestea falsă a „ingerinței rusești”.
CCR și Guvernul – executanții locali.
În România, piesele au fost aranjate perfect. Klaus Iohannis, aflat la final de mandat și complet dependent de susținerea occidentală pentru viitorul său personal, a jucat rolul de garant al obedienței.
Predoiu a fost instrumentul tehnic, prezentând raportul DGIA ca pe un adevăr incontestabil.
Curtea Constituțională, condusă de Marian Enache, a fost umilită public. CCR validase primul tur, dar a fost forțată să își calce în picioare propria decizie și să suspende turul doi în timp ce acesta se desfășura.
E ca și cum arbitrul fluieră pauză la minutul 20 și declară câștigătoare echipa care convenea sponsorilor.
Guvernul Ciolacu a acceptat să fie figurant. A semnat documente, a executat ordine, a jucat rolul penibil de acoperire „democratică” pentru o lovitură de stat străină.
Un precedent periculos.
În acel moment, România a intrat într-o zonă de pericol fără precedent: orice vot, orice proces electoral, orice expresie a voinței populare poate fi invalidată printr-un raport fabricat și un ordin venit de peste ocean.
Nu mai contează ce votează românii, contează doar cine are puterea să transmită raportul „corect” la CSAT.
Astfel, am ajuns ca 9 milioane de cetățeni să fie deposedați de votul lor. În loc de democrație, am primit o lecție cinică: „alegerile sunt valabile doar dacă ies cum vrem noi”.
Capitolul III. Lecția americană și cutia Pandorei redeschisă.
Lovitura de stat din România nu a fost o invenție autohtonă, ci o copie fidelă a scenariului aplicat în SUA. În 2016, establishment-ul american, condus de clanul Obama–Clinton–Biden, a inventat povestea „ingerinței rusești” pentru a compromite victoria lui Donald Trump.
Au urmat ani de anchete, rapoarte fabricate, dosare de intelligence puse pe masa Congresului – toate construite pe nisip. În cele din urmă, chiar și agențiile federale au recunoscut: nu a existat nicio probă reală a implicării Rusiei în alegerile din SUA.
Exact același tipar a fost aplicat în România opt ani mai târziu. Eticheta „omul rușilor” a fost lipită pe Călin Georgescu, fără probe, fără fapte, doar printr-un raport DGIA scris la comandă.
Diferența e că în România s-a mers și mai departe: procesul electoral a fost oprit în plină desfășurare. Dacă în SUA establishment-ul a încercat să delegitimeze un președinte ales, în România au anulat votul înainte ca poporul să-și exprime opțiunea finală.
Dar istoria are darul de a se răzbuna. În 2025, odată cu revenirea lui Trump la Casa Albă, administrația americană a redeschis dosarele minciunilor din 2016.
Iar în paralel, rapoartele oficiale ale Departamentului de Stat au consemnat negru pe alb: nu au existat ingerințe rusești nici în SUA, nici în România. Ceea ce a fost prezentat drept „adevăr absolut” s-a prăbușit ca un castel de cărți.
Această recunoaștere oficială redeschide cutia Pandorei: dacă acuzațiile de ingerință au fost false în SUA, atunci și raportul DGIA din România cade în aceeași categorie. Iar asta înseamnă că anularea alegerilor din 2024 nu a fost o măsură de securitate, ci o lovitură de stat acoperită cu minciuni.
Trump însuși a transmis un mesaj ferm: epoca abuzurilor globaliste a luat sfârșit, iar alianțele vor trebui reconstruite pe respect reciproc, nu pe dictat.
Pentru România, asta poate însemna șansa de a aduce adevărul la suprafață și de a cere răspunderea celor care au vândut votul a milioane de oameni.
În final, comparația e devastatoare: ceea ce americanii n-au reușit să ducă la capăt împotriva lui Trump, au reușit sateliții lor să facă împotriva poporului român.
Și asta nu mai este democrație, ci colonialism deghizat în stat de drept.
Capitolul IV. Complicitatea presei de partid: câinele de pază transformat în câine de companie.
Nicio lovitură de stat nu se poate duce la capăt fără un aliat de nădejde: presa de partid. În decembrie 2024, televiziunile și site-urile aservite au jucat rolul de propagandă oficială, ambalând frauda într-un ambalaj de „responsabilitate națională”.
În loc să investigheze raportul DGIA 00778639, în loc să pună întrebări legitime despre legalitatea suspendării turului doi, presa mainstream a preluat la indigo narativul furnizat de serviciile secrete și de guvern.
„Georgescu, omul rușilor”, „Alegerile trebuiau anulate pentru a proteja democrația”, „CCR a salvat România de la haos” – acestea au fost refrenele repetate obsesiv, seară de seară.
Jurnaliști care altădată pozau în „câini de pază ai democrației” s-au transformat în câini de companie ai Sistemului.
Antenele, Digi, Realitatea și toată fauna de site-uri finanțate din granturi europene și din ONG-uri Soros au ales să nu vadă elefantul din cameră: că 9 milioane de români erau privați de dreptul lor constituțional.
Mai mult, presa a fabricat o realitate paralelă. A prezentat anularea alegerilor nu ca pe o agresiune străină, ci ca pe un act de „maturitate politică”.
În spatele acestei minciuni stă complicitatea financiară: bugete de publicitate de la Guvern, fonduri PNRR redirecționate către trusturi media, contracte mascate prin ONG-uri. Cu banii la gură, presa a mușcat exact ce i s-a pus în farfurie.
De fapt, presa nu doar că a fost complice, dar a fost gardianul narativ al loviturii de stat. A făcut exact ce făcea propaganda comunistă: a răsturnat realitatea, prezentând dictatura ca pe democrație.
În timp ce americanii și francezii dictau din culise, iar Iohannis executa ordinele, televiziunile și site-urile aplaudau și dădeau explicații „docte” despre cât de „necesară” era suspendarea votului.
Românii care protestau în stradă erau prezentați ca „extremiști periculoși”, iar echipa juridică a lui Georgescu era batjocorită în direct. Niciun jurnalist mainstream nu a pus întrebarea de bun-simț: cum e posibil ca un tur de alegeri să fie anulat în timp ce poporul votează?.
Această complicitate arată, încă o dată, că presa de partid nu mai este un pilon al democrației, ci un accesoriu al loviturilor de stat orchestrate de Sistem.
Cine a girat anularea în presă?
Lovitura de stat din 2024 a avut nevoie nu doar de generali și politicieni, ci și de megafone mediatice. Iar lista celor care au făcut jocul Sistemului e una rușinoasă:
- Lucian Mîndruță – autointitulat „opinion maker”, a repetat obsesiv că „Georgescu e un pericol pentru România” și că anularea votului e „un rău necesar”.
- Moise Guran – cu aerul de contabil-șef al globalismului, a justificat anularea prin „riscurile economice” pe care le-ar fi adus o președinție Georgescu.
- Cristian Tudor Popescu – și-a pus ștampila de „autoritate morală”, vorbind despre „amenințarea rusească” și aplaudând CCR pentru „responsabilitate istorică”.
- Rareș Bogdan – liberalul devenit portavoce mediatică, a urlat de pe platourile TV că „România nu își poate permite un președinte suveranist”.
- Cristian Pantazi și Dan Tapalagă (G4Media) – au transformat site-ul într-un canal oficial de propagandă, publicând articole la comandă, în care repetau tezele DGIA.
- Digi24 – a funcționat ca redacția centrală de fake news pro-Sistem, difuzând non-stop „breaking news”-uri despre „pericolul Georgescu” și „responsabilitatea CSAT”.
- Antena 3 CNN – altă tribună globalistă, unde s-a pus accent pe „rolul Franței și UE” în „salvarea României de haos”.
Acești oameni nu au fost jurnaliști, ci colonei de presă ai loviturii de stat. Cu microfonul în loc de pistol, au neutralizat întrebările legitime și au manipulat opinia publică pentru a transforma o fraudă istorică într-o „decizie de stat responsabilă”.
Națiune, să fie clar: anularea alegerilor nu ar fi fost posibilă fără complicitatea fățișă a acestor trompete mediatice, care au preferat să fie complici la furtul democrației decât să-și piardă privilegiile și finanțările.
Concluzie: România, statul unde votul e opțional pentru globaliști.
Alegerile prezidențiale din 2024 au intrat deja în istorie ca momentul zero al dispariției democrației românești. Prin Raportul DGIA 00778639, fabricat la comandă, și prin ordinul transmis de la Washington și Paris, românii au fost deposedați de cel mai elementar drept: dreptul de a-și alege președintele.
Nu a fost un accident, nu a fost o simplă decizie tehnică. A fost o lovitură de stat executată la minut, cu participarea slugarnică a lui Klaus Iohannis, a lui Cătălin Predoiu, a CCR și a întregii prese de partid. 9 milioane de voturi au fost aruncate la gunoi pentru că un singur nume – Călin Georgescu – deranja planurile globaliștilor.
Cine a câștigat? Marile corporații americane și franceze, care își asigură accesul la resursele României. Cine a pierdut? Poporul român, redus la statutul de colonie, tratat ca masă de manevră.
Și totul a fost ambalat ca „act de responsabilitate” de mercenarii din presă – Mîndruță, Guran, CTP, Tapalagă, Rareș Bogdan – care au făcut cor de propagandă pentru a acoperi rușinea.
Când televiziunile și site-urile „mainstream” au justificat anularea alegerilor, au arătat că nu mai sunt câini de pază, ci câini de companie ai Sistemului.
Națiune, adevărul nu mai poate fi ascuns. Anularea alegerilor din 2024 a fost un puci extern, executat intern. Și până nu vom cere socoteală celor care au participat la această crimă împotriva democrației, România va rămâne un stat unde votul este valabil doar dacă dă rezultatul dorit de stăpânii de la Washington, Paris și Bruxelles.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
