2025. „Când absurdul devine prostie: Generalul Erou Radu Theodoru, anchetat de DIICOT, în timp ce România e jefuită cu acte în regulă”!
Capitolul I. Acuzațiile incredibile aduse de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) lui Radu Theodoru, erou național de război, în vârstă de 101 ani, și grupului său de zbanghii!
Într-un stat eșuat și condus de marionete globaliste, absurdul nu mai are limite. Așa se face că, în 2025, DIICOT – instituție creată pentru a combate crima organizată și terorismul – a decis că Radu Theodoru, general de aviație în retragere, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, reprezintă o amenințare la adresa securității naționale.
Da, ai citit bine. Un om de 101 ani, care a luptat pe front și a scris zeci de volume despre istoria și destinul României, este considerat un „pericol” de către autoritățile unui stat care a predat suveranitatea pe mâna străinilor și a corporatocrației.
Alături de el, un grup de „zbanghii” – adică niște pensionari, foști colonei, scriitori, activiști sau oameni în vârstă care mai au curajul să ridice vocea împotriva colonizării.
DIICOT-ul acuză că aceștia s-ar fi aflat într-o „rețea informativă pro-rusă”, că „au transmis mesaje subversive”, că „manipulau opinia publică”. Cu alte cuvinte, că scriau cărți, făceau podcasturi și semnalau ce e evident pentru orice român cu mintea întreagă: România e transformată într-un stat-marionetă.
Într-o societate sănătoasă, bătrânii sunt respectați. În România actuală, sunt târâți în anchete penibile de către o instituție care a închis ochii la mafia din portul Constanța, la rețelele interlope din Diaspora, la traficul de copii și droguri, dar se trezește să „destructureze” un grup de octogenari care n-au altă armă decât condeiul și memoria.
Ridicolul acestor acuzații este direct proporțional cu rușinea celor care le formulează. Cum să consideri că un om de 101 ani, care abia se poate deplasa, e liderul unui grup ce „subminează statul”?
Ce fel de stat e acela care tremură în fața unui veteran de război, dar se pleacă în fața ambasadelor străine?
Capitolul II. Dezastrul din România și falimentarea țării de către neomarxiști. Relațiile politicienilor cu serviciile de informații străine!
În timp ce bătrânii sunt anchetați ca spioni, adevărații trădători se află la butoane. România a fost predată sistematic și metodic de o clică de politicieni neomarxiști, care n-au alt scop decât să transforme țara într-un teritoriu docil, exploatabil și complet subordonat intereselor externe.
Falimentul economic și social este vizibil:
- România vinde gaze cu 40% mai ieftin în Austria decât pentru propriii cetățeni.
- Mii de hectare de teren au fost cumpărate de companii străine prin scheme protejate politic.
- Portul Constanța, Aeroportul Otopeni, companii strategice precum Hidroelectrica sau Transgaz au fost constant vizate de „privatizări” sau „parteneriate strategice” în favoarea capitalului străin.
- Pădurile, petrolul, gazele naturale, apa, minereurile și mineralele toate s-au evaporat. Nu mai avem nimic.
În tot acest timp, ambasadele – în special cele ale Franței, Germaniei și SUA – devin centre de putere informală. De câte ori vine campania electorală, vezi același scenariu: politicieni români stau la ușile ambasadelor, pupă sigle și se aliniază la „valorile europene”.
Relațiile cu serviciile secrete externe, în special cu DGSE-ul francez (Direction générale de la sécurité extérieure), sunt un alt subiect tabu. Prezența lor în România, acoperită de „cooperare strategică”, este în realitate un mecanism de control politic și economic.
Se discută cu ambasadorii occidentali despre Justiție, despre bugete, despre decizii de politică internă. Nu e o ipoteză, ci un fapt: ambasadorii străini sunt mai influenți decât președinții de partid români, iar miniștrii se conformează fără să clipească.
Și atunci întrebăm: cine subminează statul? Bătrânul Theodoru care scrie o carte despre pericolul colonialismului globalist sau politicienii care cer aprobare de la ambasade pentru numirea șefului DNA?
Capitolul III. DIICOT nu anchetează falimentarea României. De ce?
DIICOT, creată ca instituție de forță împotriva crimei organizate, s-a transformat într-un aparat de represiune ideologică. Dosarele grele, cu prejudicii de sute de milioane, zac în sertare.
Rețelele de trafic de persoane din sudul țării? Nu există anchete publice. Legăturile dintre politicieni și rețele mafiote locale? Se mușamalizează.
Dar când vine vorba de un bătrân de 101 ani sau de un pensionar care distribuie articole critice despre Uniunea Europeană, DIICOT sare ca arsă. De ce? Pentru că nu e vorba de lege, ci de mesaj politic.
Justiția e selectivă. Îi protejează pe cei din Sistem și îi zdrobește pe cei care au curajul să critice. În timp ce țara e prădată, DIICOT investighează „intensificarea discursului antieuropean” sau „influența ideologică rusofilă”.
Întrebăm din nou:
- Cine a semnat contractele rușinoase din PNRR? Răspuns: Cristian Ghinea – USR.
- Cine a amanetat 5% din PIB pentru Apărare în timp ce Sănătatea se prăbușește? Raspuns: Nicușor Dan – USR.
- Cine a permis accesul total al firmelor americane la resursele din Marea Neagră fără control național? Răspuns: Iohannis a promulgat legea care poate trimite tot gazul din Marea Neagră în Ungaria sau Austria, odată ce restricţia de a vinde 50% din gazul extras a fost ridicată.
Nimeni nu e anchetat. Nici un fost premier. Nici un ministru al Energiei. Nici un om de afaceri cu „spate”.
Pentru DIICOT, corupția e un fenomen secundar. Dar un bătrân care vorbește despre România suverană e un caz „urgent”.
Capitolul IV. Concluzie. Îi anchetăm pe cei care ridică suspiciuni, nu pe cei care au distrus țara!
România actuală a inversat tot ce înseamnă logică, morală și interes național. În loc să investigăm cine a furat, cine a trădat, cine a vândut pământul, energia, identitatea națională, ne răfuim cu cei care au avut curajul să întrebe: „În slujba cui mai suntem?”
Radu Theodoru nu este o amenințare. Este o conștiință națională, o relicvă vie a unei Românii care a mai crezut în suveranitate și onoare. Iar anchetarea sa nu e decât o demonstrație de forță a unei elite trădătoare care vrea să bage frica în toți cei care gândesc altfel.
Suntem în punctul în care, pentru a dovedi că nu ești „dușmanul statului”, trebuie să te declari slugă a globalismului. Altfel, ești anchetat, etichetat, marginalizat.
Iar când toate astea se întâmplă, înseamnă că țara a fost nu doar jefuită, ci și confiscată.
DIICOT nu mai apără statul, ci pe cei care au pus mâna pe stat.
Iar Radu Theodoru nu e anchetat pentru ce a făcut, ci pentru ce a reprezentat: rezistență, onoare, identitate.
Într-o țară în care impostorii se dau patrioți, iar patrioții sunt tratați ca infractori, mai există o singură armă: cuvântul spus fără frică.
Și tocmai de aceea scriem, cu sânge, cu revoltă și cu luciditate.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
