2025. Cine se aseamănă se adună: Bolojan și clicile de infractori care jupoaie România!
Introducere.
Ilie Bolojan, prezentat de propaganda de partid și de televiziunile de casă drept „marele reformator” al României, s-a transformat într-un simplu regizor al aceleiași piese murdare pe care o știm de trei decenii: gașca de privilegiați huzurește, poporul plătește.
În doar câteva luni de mandat, Bolojan a arătat că nu este cu nimic diferit de predecesorii săi: schimbări cu scandal, numiri controversate, taxe crescute peste noapte și o armată de consilieri care sug bani de la stat.
Ultima dovadă? Schimbarea intempestivă a șefiei Vămii Române. Cu un gest de forță tipic liderilor care confundă guvernarea cu propria moșie, Bolojan l-a numit pe Alexandru Bogdan Bălan la conducerea Autorității Vamale Române, fără să-și consulte partenerii de coaliție.
A creat un nou scandal politic, iar justificarea „numirii apolitice” e praf aruncat în ochii naivilor: nimeni nu mai crede în basme cu independență și profesionalism atunci când instituțiile-cheie devin monede de schimb între clicile de partid.
În același timp, premierul care predică austeritatea pentru muritorii de rând pregătește o nouă creștere de TVA în 2026, după ce a lovit deja economia și populația cu valul de taxe din vara lui 2025.
Românii se sufocă sub impozite, pensiile sunt înghețate, iar salariile abia mai acoperă supraviețuirea. În paralel, gașca lui Bolojan huzurește cu lefuri de zeci de mii de lei, cu consilieri plătiți regește și cu instituții parazitare precum ASF, unde președintele ridică peste 12.000 de euro net lunar.
„Cine se aseamănă se adună” – iar în jurul lui Bolojan s-au adunat exact cei care știu să fure, să profite și să mintă. România rămâne captivă aceleiași rețele de privilegii și impostură, doar că acum decorul poartă alt nume: Guvernul Bolojan.
Capitolul I. Vama – epicentrul corupției și numirea cu dedicație.
Schimbarea la vârful Vămii Române, făcută de Ilie Bolojan peste noapte, este încă o dovadă că „reformele” promise sunt doar o altă etichetă lipită pe aceeași sticlă stricată. Alexandru Bogdan Bălan, noul președinte al Autorității Vamale Române (AVR), a fost prezentat ca un profesionist „cu experiență solidă în aplicarea legislației vamale și în lupta împotriva evaziunii fiscale”.
În realitate, numirea lui a stârnit scandal pentru simplul motiv că premierul a acționat unilateral, fără să-și consulte partenerii de coaliție. PSD, prin vocea lui Sorin Grindeanu, a acuzat public faptul că o instituție strategică, prin care trec miliarde de euro anual, a fost capturată de premier, cu dedicație pentru oamenii săi.
Replica lui Bolojan, că e vorba de o „numire apolitică”, nu păcălește pe nimeni. De trei decenii, Vama Română este butoiul cu miere al fiecărei puteri politice.
Aici se joacă marile jocuri de contrabandă, de la țigări și alcool până la combustibili și electronice. S-au scurs miliarde prin vămi, sub ochii unor șefi care au jurat că „luptă împotriva evaziunii” în timp ce protejau rețelele de contrabandă.
Alexandru Bălan nu este o „victimă a contextului”, ci exact produsul acestui sistem: un funcționar promovat de gașcă, acum ridicat pe scaunul cel mai înalt.
Scandalul cu Grindeanu scoate la iveală altceva: setea de control absolut a lui Bolojan. Vama nu este o instituție oarecare, ci unul dintre principalele robinete financiare ale statului.
Cine controlează Vama, controlează nu doar taxele și accizele, ci și fluxurile uriașe de bani negri care se învârt la frontieră. În spatele numirii lui Bălan nu e vorba de „transparență și eficiență”, ci de asigurarea că banii din contrabandă nu scapă din mâna cui trebuie.
Istoria recentă confirmă această logică. Îi amintim pe Năstase și oamenii lui, care au transformat vămile în pușculițe de partid. Îi amintim pe „baronii locali” care, din Bihor până în Constanța, au patronat contrabanda cu țigări din Ucraina și Republica Moldova.
Îi amintim pe foștii șefi de vamă săltați de DNA pentru luare de mită și trafic de influență, dar care au scăpat cu pedepse ridicol de mici sau chiar achitări. Vama Română nu a fost niciodată curată și, sub Bolojan, nu are cum să devină.
Adevărata miză este politică și financiară. În loc să curețe instituția, Bolojan o pune pe tavă oamenilor săi. Numirea lui Bălan, vândută drept „profesionistă”, e doar continuarea unei tradiții de jaf: schimbăm omul, păstrăm rețeaua. La fel ca în anii ’90 și 2000, contrabanda va merge mai departe, doar că șpăgile se vor împărți cu alte fețe.
În concluzie, Vama nu a fost și nu este despre lege și ordine. Este despre cine încasează partea leului. Iar astăzi, partea asta o revendică gașca lui Ilie Bolojan.
Capitolul II. Taxe, biruri și minciuni – românii plătesc, gașca lui Bolojan huzurește.
Românii au fost bombardați în vara lui 2025 cu cel mai brutal val de taxe din ultimii 20 de ani. Sub pretextul „responsabilității fiscale” și al „presiunilor europene”, Ilie Bolojan a ridicat TVA-ul general de la 19% la 21%, a crescut TVA-ul la alimente de la 9% la 11%, a majorat TVA-ul la locuințe de la 9% la 21%, iar accizele la combustibili, alcool și tutun au fost împinse în sus cu 10%.
Ca și cum nu era suficient, din iulie băncile plătesc un impozit suplimentar de 4%, iar de la 1 ianuarie 2026 impozitul pe dividende va crește de la 10% la 16%. Mai mult, pensiile mai mari de 3.000 de lei au fost tăiate cu o contribuție forțată de sănătate de 10%.
Și toate aceste biruri nu sunt suficiente: deja, Guvernul Bolojan discută o nouă creștere a TVA în 2026, la 23%. Practic, în doi ani, TVA-ul va urca de la 19% la 23% – o creștere de 4 puncte procentuale care lovește în plin puterea de cumpărare a populației. HoReCa este pe lista victimelor, cu o posibilă egalizare a cotei la 21%, după ce, în 2025, sectorul a raportat cel mai slab an din ultimii trei.
În paralel, pensiile și salariile publice sunt înghețate. Românii de rând strâng cureaua, plătesc mai scump pâinea, benzina și medicamentele, în timp ce guvernul recunoaște că are nevoie de miliarde pentru rectificarea bugetară și pentru a acoperi găurile create de deficitul uriaș. În logica cinică a lui Bolojan, cetățeanul corect devine vaca de muls a unui stat falimentar.
Dar ce face gașca din jurul său? Se scaldă în lux. La ASF, șeful instituției, Alexandru Petrescu – fost ministru PSD, reciclat acum în „omul sistemului” – încasează peste 12.000 de euro net pe lună.
Prim-vicepreședintele, Gabriel-Ion Avramescu, are o indemnizație netă de peste 58.000 de lei.
Vicepreședinții Sorin Cristinel Mititelu și Ștefan Daniel Armeanu ridică, fiecare, peste 53.000 de lei lunar. Chiar și membrii neexecutivi ai Consiliului ASF, fără responsabilități directe, pleacă acasă cu 30.000–35.000 de lei pe lună.
Și nu e doar vorba de salariile obscene. E vorba și de consilieri. Președintele ASF are cinci consilieri personali, prim-vicepreședintele are doi, iar vicepreședinții au între doi și trei consilieri fiecare.
În total, doar pe consilieri, ASF plătește circa 214.000 lei net lunar – adică 15.000 lei pentru fiecare individ care, în multe cazuri, nu face altceva decât să fie „omul potrivit al cui trebuie”.
Lista este presărată cu nume cunoscute din marea rețea a nepotismului politic: Cristina Zgonea, fosta soție a lui Liviu Zgonea, astăzi șef serviciu la ASF, cu peste 24.000 lei lunar.
Laura Chițoiu, fosta soție a lui Daniel Chițoiu, prezentă în instituție de la înființare, cu venituri similare.
Ovidiu Wlassopol, fost jurnalist și fost consilier politic, transformat în „expert” cu peste 30.000 lei pe lună.
Pe scurt, în timp ce românii sunt înfometați de taxe și inflație, gașca lui Bolojan și sinecurile din jurul său huzuresc cu salarii de lux, plătite, direct sau indirect, din buzunarele cetățenilor. Aceasta este „echitatea” promisă: austeritate pentru popor, abundență pentru gașcă.
Când premierul vorbește la televizor despre „combaterea evaziunii fiscale” și „responsabilitate”, adevărul crud este altul: el nu a atins niciun fir de păr al mafiei fiscale și vamale, dar a jupuit populația cu fiecare decizie. Românii cinstiți plătesc, iar privilegiații regimului Bolojan huzuresc. Aceasta nu este reformă, ci jaf instituționalizat.
Capitolul III. 18 consilieri la Bolojan, concedieri la bugetari.
„Reformatorul” Ilie Bolojan s-a prezentat în fața românilor ca un lider care taie din risipa bugetară și aduce eficiență în administrație. În realitate, omul care anunță cu surle și trâmbițe concedieri în sectorul public și plafonarea sporurilor este același care își permite luxul de a avea nu mai puțin de 18 consilieri personali.
Este o cifră grotescă pentru un guvern care predică austeritate și pentru un premier care pretinde că se luptă cu „armata de funcționari inutili”.
Din cei 18 consilieri, zece sunt plătiți direct din bani publici, cu lefuri grase și privilegii aferente. Restul de opt sunt așa-ziși „onorifici” – oameni care nu figurează pe statul de plată, dar care, prin influența și conexiunile lor, au un cuvânt greu în deciziile guvernamentale.
Aceasta este rețeta perfectă pentru o guvernare paralelă: oamenii care taie și spânzură nu sunt aleși de nimeni, dar controlează totul din umbră.
Lista numelor confirmă ipocrizia. În fruntea Cancelariei Prim-Ministrului stă Mihai Jurca, cu rang de ministru și salariu pe măsură.
Mihai Constantin, purtătorul de cuvânt, are rang de secretar de stat, iar Mihnea-Claudiu Drumea și Dragoș Mihai Hotea ocupă poziții similare, cu misiunea de a „sprijini reformele”.
Cătălin-Zamfir Manea se ocupă de infrastructură, Andrei-Ion Ungar de probleme juridice, Ciprian Văcaru de politică externă, iar Valentin Vătăjelu de finanțe publice. Toți acești oameni încasează salarii de mii de euro lunar, în timp ce guvernul lor taie sporurile unor angajați care trăiesc din 3.000 de lei.
Consilierii onorifici nu sunt nici ei niște necunoscuți.
Ionuț Dumitru, fost șef al Consiliului Fiscal, Herman Berkovits, omul prezent în toate guvernele post-decembriste, Dragoș-Eugen Damian, Florian-Ray Iunius, Bogdan Mazuru, Victor Opaschi, Gheorghe Popescu, Teodora Elena Preoteasa și Marilen Gabriel Pirtea – toți reciclați din epoca Ciucă și Ciolacu, prezentați acum drept „noul val” al guvernării Bolojan. În fapt, aceiași oameni vechi, mutați de pe o listă pe alta.
Iar în timp ce acești „consilieri de lux” se învârt prin birourile Guvernului, mii de angajați din instituții de stat primesc preavize de concediere. Sindicatele anunță proteste masive, acuzând că salariile unora vor scădea chiar și cu 600–900 de lei lunar din cauza plafonării sporurilor.
Bolojan taie acolo unde e mai ușor – la funcționari de rând, la personal de execuție – dar nu atinge nici cu un deget aparatul de lux care îl înconjoară.
Aceasta este ipocrizia maximă a Guvernului Bolojan: predică „eficiența” și „reforma” pentru cei de jos, dar păstrează un palat de consilieri și sinecuri pentru gașcă. În loc să fie un exemplu, premierul e doar un alt boier care își ține curtea bine hrănită în timp ce aruncă poporul în austeritate.
Concluzie.
Ceea ce trăim astăzi sub guvernarea lui Ilie Bolojan nu este nicio „reformă”, ci o mascaradă împuțită, ambalată în vorbe goale despre modernizare și eficiență.
România este împinsă într-un nou ciclu de austeritate, în care poporul este jupuit de taxe, iar gașca de privilegiați huzurește cu salarii obscene și funcții grase.
Vama a fost pusă pe tavă oamenilor premierului, sub pretextul „numirii apolitice”, dar în realitate pentru a controla robinetul banilor negri. Evaziunea nu va fi combătută, doar direcționată către alte buzunare.
În același timp, românii simpli sunt storși cu impozite, TVA mărit și prețuri explodate, în timp ce pensiile și salariile rămân înghețate.
Contraponderea e grotescă: la ASF șefii ridică peste 12.000 de euro lunar, iar premierul își păstrează 18 consilieri personali – un aparat de lux plătit regește. Ipocrizia este maximă: pentru popor, austeritate; pentru gașcă, privilegii și opulență.
„Cine se aseamănă se adună” – iar în jurul lui Bolojan s-au adunat fix cei care știu să fure, să profite și să mintă. România nu primește nicio modernizare, ci doar o rețea rebranduită de paraziți politici. Bolojan nu este excepția, ci regula: un alt stăpân care își trage propria clică de profitori la masa bugetului.
Adevărul e crud: puterea se exercită prin controlul instituțiilor, iar costul este transferat pe umerii poporului. România reală nu are nevoie de astfel de „reformatori”, ci de eliberare din mâinile unei clase politice care, indiferent de nume, rămâne o gașcă de infractori cu legitimație de guvernare.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
