2025. „Colții Globalismului. Violarea intimității poporului și controlul acestuia. Nimic nu este făcut la întâmplare.”
Introducere – Radiografia forțată a poporului.
Sub pretextul unei „cercetări statistice”, Banca Națională a României a pus în mișcare un mecanism care miroase de la o poștă a control centralizat și planificare socială în stil neo-marxist.
Nu, nu este o glumă. Este o realitate oficială, semnată, bugetată și postată pe SEAP – platforma de achiziții publice. Obiectul contractului? Recensământul avuției, veniturilor și comportamentului economic al românilor.
O asemenea inițiativă ar fi fost considerată, în urmă cu zece ani, un delir conspiraționist. Astăzi, este doar încă un pas în agenda mai mare a ceea ce putem numi fără exagerare: Lagărul Digital al Globalismului Financiar.
Fiecare întrebare din acel chestionar este o lamă fină, cu care sistemul taie în adânc: câți bani ai? Ce ai în casă? Ce consumi? Ce mănânci? Unde îți ții economiile? Ai cash? Ai aur? Ai datorii? Ai acțiuni? Ai conturi externe?
Și toate aceste date nu sunt culese de vreun ONG cu preocupări sociologice, ci de însăși Banca Națională a României – o instituție condusă de eternul Mugur Isărescu, garantul stabilității, dar și al tăcerii complice în fața marilor trădări economice post-’89.
Costul estimat? Șase milioane de lei din banii publici. Nu pentru drumuri, nu pentru spitale, nu pentru combaterea evaziunii fiscale reale, ci pentru a intra în viața intimă a 12.000 de familii selectate.
O cercetare care va dura trei ani, cu „interviuri față în față”, cu durate de 45–90 de minute. Cui servește această bază de date uriașă? Cui folosește acest Google al avuției personale? Oare tot poporului?
Răspunsul e clar: NU. Nu e vorba despre economie. E vorba despre supunere.
Într-un stat în care poliția nu poate opri clanurile interlope și justiția eliberează violatori, statul vrea să știe ce bijuterii ai, ce cheltuieli ai, dacă plătești cash, dacă faci economii „în saltea”.
Și cumva, nimeni nu se revoltă. Pentru că totul e ambalat frumos: „cercetare socio-economică”, „date anonime”, „bunăstarea populației”. Minciuni.
Adevărul este altul: ne apropiem cu pași rapizi de momentul în care orice român va fi un dosar ambulant, un profil de credit, un subiect de analiză comportamentală. Iar cei care ies din linie – vor fi penalizați.
Capitolul I – Ce este recensământul BNR și de ce este atât de suspect.
Recensământul inițiat de Banca Națională a României nu este nici „sondaj de opinie”, nici „exercițiu academic”.
Este o operațiune masivă de strângere de informații sensibile, derulată pe bani publici, cu o clară componentă intruzivă și cu efecte pe termen lung asupra intimității economice a românilor.
Ce prevede concret acest recensământ?
- Este oficial denumit „Ancheta asupra bugetelor de familie și a consumului gospodăriilor”.
- Va implica 12. 000 de gospodării din România, selectate pe baza unor criterii care nu sunt transparente.
- Se va desfășura pe parcursul a trei ani (2024–2027).
- Fiecare familie va participa la interviuri de 45–90 de minute, în funcție de nivelul de trai (cu cât ești mai înstărit, cu atât durează mai mult).
- Bugetul total: șase milioane de lei, adică aproape 1,2 milioane euro – bani publici, extrași dintr-o economie prăbușită de inflație, taxe și austeritate.
Dar ce se urmărește cu adevărat?
Potrivit documentelor de achiziție publică, BNR vrea să afle:
- Veniturile lunare ale fiecărei gospodării
- Structura detaliată a cheltuielilor – de la facturi la produse de igienă
- Bunurile deținute – electrocasnice, bijuterii, mașini, terenuri
- Datoriile active – rate bancare, leasing, împrumuturi private
- Economiile existente – cash, conturi, fonduri de investiții, aur
- Comportamentul de consum – frecvența cumpărăturilor, tipul magazinelor, metode de plată
Cu alte cuvinte: statul vrea să știe tot.
Totul este prezentat sub forma unei „necesități statistice”. Ni se spune că „aceste date vor ajuta la elaborarea politicilor economice”. Dar realitatea este că România are deja un aparat statistic imens: INS, Ministerul de Finanțe, ANAF, BNR, băncile comerciale.
Toate aceste instituții colectează deja, lunar, mii de date macro și microeconomice. Și totuși, nu sunt de ajuns. Pentru că de data asta, nu se caută media națională. Se caută profilul individului.
De ce o bancă centrală are nevoie de așa ceva?
BNR nu e o instituție de asistență socială. Este o bancă. Rolul său este stabilitatea monetară, nu invazia în spațiul privat al cetățenilor.
Faptul că tocmai această instituție, în plină campanie de eliminare a numerarului și de promovare a plăților digitale, lansează un recensământ privind averea și consumul românilor, nu este o coincidență. Este o strategie.
- BNR vrea să știe cine are bani în afara circuitului bancar.
- Vrea să afle ce stil de viață au „independenții financiari”.
- Vrea să identifice cine nu se încadrează în tiparele de comportament financiar „acceptate”.
- Vrea, în fond, să creeze un sistem predictiv și de clasificare a populației.
Recensământul nu este o acțiune izolată. Este o verigă într-un lanț de măsuri premeditate, ce includ:
- digitalizarea forțată a administrației fiscale
- eliminarea treptată a numerarului
- obligativitatea conturilor bancare pentru orice tranzacție
- introducerea plăților biometrice și a portofelelor digitale
- penalizarea plăților „cash” prin taxe și limite impuse artificial
Nu asistăm la o reformă. Asistăm la o ocupație. Banca Națională nu mai lucrează pentru popor, ci pentru o agendă care își dorește un cetățean complet transparent, complet controlat și complet dependent.
Capitolul II – Globalismul digital: de la profilare la sclavie financiară.
Ceea ce se petrece astăzi în România, sub masca „modernizării sistemului financiar”, este de fapt implementarea treptată a unui regim digital de control absolut, impus de sus, de la Bruxelles, FMI, Banca Mondială și Forumul Economic Mondial.
Iar recensământul avuției, comandat de BNR, nu este decât o componentă esențială a acestei strategii globale: înlocuirea libertății personale cu supravegherea, înlocuirea anonimatului economic cu transparența forțată, înlocuirea alegerii cu conformismul financiar.
De ce este periculos acest recensământ? Pentru că este doar începutul.
După ce statul știe exact ce ai, cât ai, unde ai, cum cheltuiești și cum gândești economic, urmează condiționarea accesului la viața economică de conformarea cu „valorile democratice”.
Etapele sunt clare și nu sunt teorie, ci realitate documentată:
1. Eliminarea banilor cash – visul oricărui stat opresiv.
- Deja în România sunt limitări legale pentru plăți în numerar între persoane fizice și juridice.
- Se vorbește despre interzicerea treptată a cash-ului și obligativitatea portofelului digital.
- Se invocă „combaterea evaziunii” – dar în realitate, obiectivul este urmărirea completă a tranzacțiilor.
Fără cash, orice gest economic devine urmărit. Statul știe unde ai fost, ce ai cumpărat, ce preferințe ai, la ce oră ieși din casă. Nu e libertate. E supraveghere totală.
2. Credit scoring comportamental – Noua formă de selecție socială.
- În China deja funcționează: cetățenii primesc sau pierd drepturi în funcție de scorul lor social.
- În Canada, protestatarii anti-lockdown au fost blocați financiar.
- În România, băncile analizează deja datele privind obiceiurile de consum, tipurile de cumpărături, și aplică „profiluri de risc”.
Cine e „non-conformist” – primește dobânzi mai mari.
Cine refuză sistemul – nu primește credit.
Cine critică sistemul – poate fi deconectat.
3. Portofelul digital european – Troianul controlului.
- UE va lansa portofelul digital oficial – un instrument unic care va conține acte, diplome, carduri bancare, semnătură digitală, dosar medical, fiscal și comportamental.
- Va fi „voluntar” – la început. Apoi, condiționat. Apoi, obligatoriu.
Într-o singură aplicație, toată viața ta. Cine o deține, te deține.
4. Inteligența artificială în slujba supravegherii.
- BNR, ANAF, băncile, instituțiile europene folosesc deja algoritmi predictivi.
• Se monitorizează în timp real cheltuielile, comportamentul online, traficul pe carduri, opiniile exprimate public.
Nu mai e nevoie de poliție politică. AI-ul face munca mai bine. Și mai repede.
România – colonie experimentală
România este un teren fertil:
- un popor resemnat,
- o elită obedientă,
- o presă coruptă,
- un aparat de stat infiltrat,
- un BNR condus de un guvernator mai loial Bruxelles-ului decât Bucureștiului.
Așa că toate aceste mecanisme sunt implementate mai rapid ca în alte state. Pentru că aici nu există reacție. Nu există opoziție reală. Nu există conștiință națională.
Recensământul BNR este doar primul pas.
Urmează:
• portofel digital obligatoriu
- identificare facială la fiecare plată
- scor fiscal individual
- penalizări automate pentru „risc social”
- inaccesibilitate la bani pentru cei care nu se supun.
Aceasta nu este o predicție. Este o hartă. Iar România e deja pe traseu.
Capitolul III – De ce se tem globaliștii de intimitate? Cum vor să ne controleze complet.
Într-un sistem normal, intimitatea este un drept. Într-un sistem totalitar cu mască democratică, intimitatea devine o amenințare.
Pentru că omul liber, care nu e controlat, care nu e supravegheat, care își administrează singur finanțele, gândirea și viața, este imprevizibil. Iar globalismul urăște imprevizibilul.
De ce le este frică? Pentru că nu te pot controla dacă nu știu tot.
Intimitatea economică este ultimul bastion de libertate autentică într-o lume care vrea să te digitalizeze, să te fiscalizeze, să te conecteze 24/7, să îți bage în ADN ideea că ești doar un consumator, un utilizator, un cetățean creditabil.
Dacă ai bani cash, ești liber.
Dacă ai proprietate personală, ești stabil.
Dacă ai autonomie alimentară și energetică, ești periculos.
Dacă îți educi copiii fără manuale woke, ești extremist.
Dacă gândești diferit, ești o eroare în sistem.
BNR nu face recensământul de capul ei.
Este parte a unui mecanism mai mare, o piesă în angrenajul Forumului Economic Mondial, al Comisiei Europene, al rețelelor de bănci centrale care vor să treacă la CBDC – Central Bank Digital Currency – moneda digitală emisă și controlată direct de stat.
Pentru a impune o astfel de monedă, trebuie mai întâi:
- Să afle cine ce are,
- Să afle cum trăiește fiecare român,
- Să impună un model unic de comportament financiar,
- Să elimine libertatea economică prin restricții, penalizări și scoruri.
Recensământul este, de fapt, o hartă completă a țării, pe criterii de risc. Un Google Maps al potențialilor „devianți economici”. Iar acești devianți vor fi apoi trași pe dreapta. Cu „măsuri de corecție”, „educație financiară” sau, dacă e cazul, cu blocarea accesului la propriile conturi.
România, din nou, în rolul de cobai.
Țara noastră este tratată ca un teren de testare pentru dictatura digitală. Sărăcia cronică, frica inoculată în pandemie, analfabetismul funcțional și obediența „elitelor” ne-au făcut ușor de manipulat.
Nu ne punem întrebări. Nu cerem explicații. Nu protestăm. Acceptăm. În tăcere.
Și în această tăcere sinistră, intimitatea noastră e vândută la bucată. Cât câștigi? Ce ai în frigider? Câte bijuterii ai? Îți ajuți părinții cu bani? Ai cont în valută? Ții bani în casă? Ai aur? Ai economii la saltea? Ai card Revolut? Ai investit în crypto?
Toate aceste întrebări nu sunt despre economie. Sunt despre supunere.
Ce urmează?
- Fiscalizarea oricărui venit.
- Raportarea automată a conturilor.
- Accesul statului la tranzacțiile tale în timp real.
- Identificarea surselor alternative de venit (chirii neînregistrate, barteruri, mici servicii între prieteni).
- Interzicerea sau descurajarea acumulării de active în afara sistemului bancar.
Scopul final: să nu mai existe libertate economică în afara supravegherii.
Concluzii – Nu e despre statistici, ci despre obediență. Recensământul e lama rece pe gâtul nației.
Recensământul special comandat de BNR nu e o simplă anchetă. Este declarația oficială a unui regim care vrea să își cunoască supușii până la ultimul leu, până la ultima cutie de conserve, până la ultimul gând economic nesupravegheat.
Sub pretextul „politicilor publice” se ascunde o operațiune rece, perfidă, gândită milimetric: maparea completă a populației în vederea controlului total.
Nu mai e nevoie de Securitate. Nici de dosare scrise cu mâna.
Totul se face digital, „voluntar”, cu zâmbetul pe buze, de către o „instituție respectabilă”.
Și când întrebi: „De ce BNR vrea să știe cât aur țin în casă?”, ți se răspunde senin: „E pentru binele tău”.
Nu, nu e.
E pentru binele lor.
Pentru agenda globalistă care se extinde ca un cancer ideologic și tehnologic.
Pentru construcția unui sistem în care dacă nu te supui, ești exclus.
Din piață, din societate, din conturi. Din dreptul la viață economică.
Șase milioane de lei din banii publici pentru a ne transforma în fișe, în dosare, în „gospodării de risc fiscal”.
Trei ani de interviuri care vor construi cea mai detaliată hartă social-financiară a românilor din ultimii 30 de ani.
12.000 de familii care devin cobai într-un experiment sinistru, legalizat.
Și toate acestea nu sunt accidente.
Nimic nu este făcut la întâmplare.
Totul este parte dintr-un plan mai mare – în care România trebuie să devină stat fiscalizat, bancarizat, digitalizat și obedient.
Poporul român este testat.
Dacă tace și acum, mâine nu va mai avea nici ce să apere.
Nici bani, nici pământ, nici familie, nici Dumnezeu.
Doar un cod QR și o fereastră deschisă spre o pușcărie digitală cu fațadă de democrație.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
